11,293 matches
-
Pentru ca ideile să reziste, se cuvine ca formularea lor să nu fie etanșă, păstrînd mici deschideri spre haosul împrejmuitor. * Dacă suferința e, hotărît lucru, umilință, boala, o suferință instituționalizată, te poate lesne îndemna la orgoliu. * O decădere care nu se străduiește destul, o decădere de rea-credință. * Impostura de fond a creatorului ce nu aspiră la inactualitate. * Sănătatea: cel mai cuprinzător truism al biologiei. De unde inaparența ei, aidoma celor transcendente. * Un ilustru profesor, creator al unei "Școli literare" clujene, recent decedat, are
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
în calcul decît ca, evident, un loc sigur al rătăcirii și al perdiției. în pofida acestui fapt, Münchenul nu este pentru Camil Ressu decît un oraș de tranzit și locul în care va descoperi, în chiar mediul academic pe care se străduiește să-l frecventeze, mirajul Parisului. Odată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
Bentoiu. Specialiștii vor analiza, fără îndoială, cu competență această operă de traducător. în ceea ce mă privește, o semnalez ca pe o completare a mesajului pe care ni-l adresează memorialista: faceți-vă datoria față de țara în care v-ați născut, străduiți-vă să-i cunoașteți trecutul, inițiați-i și pe străini în cultura ei, care nu e deloc de disprețuit! Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, București, Ed. Vitruviu, 2000, 276 pag.
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
ca act performativ, care menține vie iluzia textului pe care îl intepretează, creînd însă altul. Acest altul este ceea ce Iser numește emergență. Cartea se poate descrie cel mai bine ca fiind o antropologie a intepretării. Un fost teoretician literar se străduiește să ofere nu o metodă de intepretare, ci o explicație a felului în care interpretarea definește experiența umană. Prin urmare, cea mai importantă întrebare a cărții este următoarea: de ce interpretăm? Răspunsul e prezentat sumar, și ceva îmi spune că următoarul
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
sa manieră extrem de vizuală amintește de înseși principiile prin care Béla Balàsz încerca să definească gramatica, stilistica și chiar poetica limbajului cinematografic. Filmul - un lung și ramificat flash-back la vreme de turbulență meteorologică și psihologică - înfățișează un fotograf care se străduiește să reconstituie la masa de scris o tensionată întîmplare limită. Întîmplare căreia ambiționează să-i prezinte și verigile lipsă, faptele petrecute înainte și după, dar și concomitent cu momentul culminant: confruntarea dintre familia pașnică deși în disoluție și răufăcătorii urmăriți
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
a băgat de seamă ca ele să fi căpătat acel plus de substanță dătător de speranță pentru anul următor. Unele dintre ele au mizat pe sfîrșitul lumii, ca și anul trecut, altele au alcătuit analize mizerabiliste cu care s-au străduit să îngroape ultimii patru ani de guvernare, probabil pentru a face uitat faptul că în '96 au făcut o operație asemănătoare. Editorialiștii care au încercat să analizeze faptul că o parte a partidelor din opoziție a căzut de acord cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
se pare să s-a lăsat ghidonat, a încercat de două ori să vină în București, pentru a veni de hac Puterii. Din Parlament l-a sprijinit fără rezerve CV Tudor, iar ziarul atunci condus de Ion Cristoiu s-a străduit să prezinte mineriadele lui Miron Cozma drept amărâte mișcări de nemulțumire sindicală. Atât de amărâte, încât s-a decretat stare de urgență în România. Ion Cristoiu n-a înțeles atunci, cum n-a înțeles nici acum, că a fi democrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru care frîngerea destinului scriitoricesc e o pedeapsă), dar e... mai mult decît nimic. Spre deosebire de alți memorialiști din rîndul nomenclaturii literare (Mihai Beniuc, Maria Banuș), autorul Străinului nu se străduiește a justifica, în vreun fel oarecare, crezul comunist, abjurîndu-l aproape în totalitate. Spre deosebire de alți slujitori ai comunismului (Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor), nu mai zăbovește, după decembrie, pe linia scelerată a ideologiei prin postideologie, ci se livrează conștiinței sale de
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Liliana Buruiană-Popovici De zece ani ne tot străduim să ne găsim drumul spre civilizație și bunăstare. De fiecare dată cînd pare că l-am aflat, ne trezim, iar și iar, cu fruntea în țărînă. Căzuți în genunchi, așteptăm să se petreacă o minune. Semănăm - iertată-mi fie comparația
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
corespondență, iar parțial secvențe din poezie și proză. Deși vremea propice operei lui Coșbuc a cam trecut, rămânem cu o datorie anacronică față de opera lui. Înfruntând acest anacronism, e bine că onești cercetători ca Mircea Popa și Constantin Catalano se străduiesc să acopere aceste restanțe ale istoriei literare, chiar dacă centrul de interes al restituirilor s-a mutat, ca atracție, mult mai aproape de noi, spre sfârșitul perioadei interbelice și la începutul perioadei contemporane. Putem conta pe adevărate revelații în restituirile lui Mircea
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
la capitolul " Din istoria răbufnirilor lui Iliescu împotriva presei". Cu un singur cuvînt, tînărul de 75 de ani i-a scos din amorțeală pe susținătorii săi din partid. Dacă s-a pus el cu "Adevărul", pe care toți politicienii se străduiesc să nu-l supere, înseamnă că e tare ! Dar exact ăsta era mesajul pe care Ion Iliescu voia să-l trimită în partid, înainte ca "Adevărul" să se rupă. Cînd i-a numit "măgari" pe ziariștii de la "Evenimentul zilei" a
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
un secret din intenția de a veni la conducerea țării cu propria echipă. Lucru aprobat tacit și de electoratul care i-a dat votul. După toate aparențele, dl Seculici continuă să fie un apropiat al lui Băsescu. Oricât m-aș strădui, chiar nu văd unde e problema. Ar fi trebuit ca premierul și președintele să numească în funcții atât de importante dușmani?! În Statele Unite este de notorietate apropierea, chiar prietenia caldă, dintre George Bush și secretarul de stat Condoleezza Rice. Credeți
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos al anodinului, a înscena un senzațional al banalității moralmente reciclate, introduse într-o "metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
apărător al unor formule anacronice și reacționare, așa cum a rămas Ion Iliescu, iar Bibulus era un senator roman cultivat, de bun simț, cu un talent literar apreciat de Cicero însuși. Impresia pe care cei doi probabil viitori consuli pesediști se străduiesc s-o încetățenească de lungă vreme, și nu numai ei, este că România a devenit politicește o țară absolut normală, europeană unde un partid social democrat autentic se află în competiție cu partide de altă orientare ideologică. Nimic mai fals
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
sau dînd sentimentul totalei alienări. Scenă de scenă, cititorul este captivat de capacitatea scriitoarei de a reda buimăceala noului elev, care trage numai ponoase de pe urma normalității lui și, spre nedumerirea agasată a mamei (întruchipare a reacțiilor de bun simț), se străduiește să se integreze, cum îi recomandase directoarea școlii, cînd el se plînsese de lipsa de miez a orelor, de întîrzierile sistematice ale profesorilor, de excesele elevilor tolerate în școală etc. Mereu defazat, luat în continuu prin surprindere de schimbarea modei
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
botniței europene acestui partid cu gură mare, dar cu foarte puține idei, pentru scena politică românească. Trecerea în plan secund a lui Vadim va avea consecințe mai serioase decât lasă actualii lideri ai partidului să se înțeleagă. Chiar dacă s-a străduit din răsputeri să minimalizeze efectele schimbării de poziție ("Sunt președinte de onoare, nu președinte onorific", a încercat el să se joace cu cuvintele, distincția dintre cele două sintagme existând doar în dicționarul peremist, nu și în logica limbii române, și
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
Tudorel Urian In copilărie fiecare dintre noi adoarme cu gîndul că este predestinat fericirii. Pe vremea aceea, toți adulții ne sufocau cu atenția lor. S-au străduit să ne convingă că suntem frumoși și deștepți, că avem viitorul în față și că viața noastră nu poate avea decît un curs ascendent. Ne-au asigurat că micile înfrîngeri sînt inerente în viață și că ele nu reprezintă decît
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
Tudorel Urian De aproape 14 ani, specialiștii FBI se străduiesc, fără folos, să afle cine și de ce l-a ucis pe savantul Ioan Petru Culianu, în ziua de 21 mai 1991. Este aproape de neconceput ca un mare savant să fie ucis prin împușcare, în miezul zilei, în toaleta unei mari
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și de sexualitate; iar aceasta după ce veghease la propriu, dintr-o parte a scenei, din primul moment al dramei; ...de la nașterea eroului la avatarurile aventuroase
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
stăteau în cale, acestea fiind, cum reiese din stenogramă, mai ales Consiliul Uniunii Scriitorilor și revista "România literară". De ce acestea? Consiliul pentru că, ales democratic, îi cam lăsase pe dinafară. Iar "România literară" pentru că funcționa acolo o echipă de critici independenți, străduindu-se să distingă între valorile autentice și impostură, nemulțumindu-i cu opiniile lor, de-a lungul timpului, pe unul sau altul din cei 22. Dar să-i vedem mai de aproape la lucru pe cei 22. Cu excepția lui Romul Munteanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
După ce sfârșiră toți de vorbit luă cuvântul Ceaușescu, ascultat cu legitimă aviditate de scriitorii reclamagii, curioși la culme de cum va reacționa el după ce-i împuiaseră capul cu atâtea laude deșănțate și cu critici dure la adresa unor dușmani pe care se străduiseră să-i prezinte ca fiind și ai lui. Ceaușescu evită abil să se plaseze de o parte sau de alta, admițând că "s-au spus multe probleme" și chiar felul cum au fost spuse arată că "merită să rețină serios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
locul în patrimoniul muzeului - încetează astfel să mai fie determinat exclusiv de apartenența la una sau alta dintre ideologiile estetice în vogă, de modul fidel în care forma operei susține exigențele respectivei doctrine sau exclusiv de modul în care se străduiește să fie sincronă, să mimeze celelalte forme europene sau planetare de a produce artă. În orizontul libertății care caracterizează expresia iconică, creativitatea și spontaneitatea se exprimă adesea și prin aparente derogări și chiar defazări estetice, care însă nu întârzie până la
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
printre degete, sufletul. De la descoperirea lor de către Mersenne în 1627, armonicele naturale au fost revendicate de către sistemul tonal ori, în parte, de cel modal și chiar serialismul, în mod indirect, le-a băgat în seamă de vreme ce, prin ricoșeu, s-a străduit cu abnegație să evite și să excomunice eventualele lor sugestii și contagiozități. Prin recule, armonicele naturale și-au fundamentat statul lor de drept - sistemul spectral -, în care dexteritatea și știința fizicianului au jucat rolul lui ancillae musicae, în timp ce talentul și
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
pui întrebări prostești, iar în cele din urmă, să vrei să te duci tu către el, nu să-l chemi la tine. Cu intuiția ei de poetă, Marta Petreu are ceva în plus față de intervievatorii de profesie. Ea nu se străduiește se pună întrebări insolite sau să se tragă de șireturi cu cei cu care discută. Marta Petreu știe că întrebarea își conține răspunsul. Așa că înainte de a intervieva pe cineva, ea își cunoaște interlocutorul. Nici una dintre întrebările ei nu e pusă
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
gen de solidaritate, tîmpă, uniformizatoare. De aceea, orice semn al solidarității intelectuale mi se pare o formă de izbîndă. A doua oară am suferit la plecarea "Dilemei". Și, de atunci, tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva fals, artificial, rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]