1,312 matches
-
pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au chipul nălucii în sumbră deznădejde; Și miriadele de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe din mădularele-i curgea 231 Tăcut precum iubirea deznădăjduita și ca si gelozia de puternic, Gelos că ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dulce osteneală a Iubirii, 295 Așteptînd pline de răbdare să se-mplinească Făgăduința cea Divină. Și răsunat-au că o mîngîiere toate cîntecele lui Beula, Neindurînd că îndoială să rasară din Nourii Femeii-Întunecate. Atuncea miriade din cei morți bufniră prin străfunduri de morminte, Pe nourii femeii-ntunecoase cu o Spectrala groază coborînd, 300 Dincolo de Hotarul Transparenței pe Lacul lui Udan Adan. Pe-aceștia Satane îi numiră și la un loc le spuseră Satan. Sfîrșitul Nopții a Șaptea [b] VALA Noaptea a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au chip femeiesc Universal 248 zidit Din cei care în Ulro erau morți, din spectrele morților. Și Enitharmon dădu Femeii nume, Ierusalim cea sfîntă. Și rătăcind văzu pe Mielul Domnului în Valul lui Ierusalim; 190 Divină Viziune văzută-n tainicul străfund Al sînului frumoasei Ierusalim într-o văpaie gíngaș strălucind. Apoi cîntară fiii Raiului în jurul Mielului lui Dumnezeu, si ziseră, "Slavă, Slavă, Slavă sfîntului Miel al Domnului Care acum purcede să alunge întunecatul trup Satanic. 195 Acum privim răscumpărarea. Acuma știm
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rahab săpat-a un Mormînt în Stîncă Veșniciei, Și în Mormînt punînd trupul pe care-l luase De la divinul Miel, plînse peste Mormînt, pînză Religiei Țesîndu-și în jurul Mormîntului vremi după vremi lîngă Poartă Ierusalimului. Însă pe cînd teșea ea, iată! străfundul Mormîntului 585 Se rupse și-o ușa se deschise printr-al Mormîntului străfund Spre Veșnicie. Și cum teșea ea, o Voce îndărătu-i auzi chemînd-o. Se-ntoarse și văzu Divină Viziune...] Și Los și Enitharmon luat-au Trupul Mielului Jos de pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe care-l luase De la divinul Miel, plînse peste Mormînt, pînză Religiei Țesîndu-și în jurul Mormîntului vremi după vremi lîngă Poartă Ierusalimului. Însă pe cînd teșea ea, iată! străfundul Mormîntului 585 Se rupse și-o ușa se deschise printr-al Mormîntului străfund Spre Veșnicie. Și cum teșea ea, o Voce îndărătu-i auzi chemînd-o. Se-ntoarse și văzu Divină Viziune...] Și Los și Enitharmon luat-au Trupul Mielului Jos de pe Cruce și-l așezară-ntr-un mormînt pe care il săpase Los 590
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubind surîsul tău, O Urizen, Prințe al Luminii". El chema; adîncul glasu-și îngropa și nu dădu nici un răspuns. Atunci mînie răbufni în jur; Omul cel Veșnic se-nfurié; din nou strigắ: "Înalță-te, O, chip al morții împietrit! O, balaur al Străfundurilor! Aruncă-mi-te la picioare, O Balaure! lasă-l pe Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să urîțești proporțiile-acelea minunate Ale persoanei și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita. Lasă-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Balaure! lasă-l pe Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să urîțești proporțiile-acelea minunate Ale persoanei și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita. Lasă-l pe Lúvah să răcnească în sumbrele străfunduri, chiar pîn' la Mistuire, Căci dacă nu-i hrănești mînia, se potoli-va-n pace. Dar daca încăpățînat cutezi aspra-mi porunca s-o refuzi, 145 Îți lua-voi sceptrul și coroană, și-mi rîndui-voi toate mădularele Cu aprigă asprime
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ușor printre-ale verii vai. Vala stătu-n picioare pe stîncile lui Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele străfunduri. Șed în lăcașul scoicilor și mă jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-mi Așa cum peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel sînt lucrările Întunecatului Urthona. Tharmas dădu prin sita grînele. Urthona făcu Pîinea Vremurilor, și-o așeza
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și strînse laolaltă/ Noian de asemănătoare lucruri,/ În multe părți tot restul împărțind,/ Iar între lucruri aeru-l întinse;/ Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." Se poate astfel lesne observa că Blake s-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Căi (V, 235), care sînt probabil caii lui Urizen. 149 (V, 215) Aurul și-argintul: Acestea sînt metalele exemplare ale lui Urizen și, respectiv, Luvah, simbolizînd forță intelectuală (a rațiunii) și, respectiv, forța emoțională (a iubirii). 150 (V, 217) din străfunduri m-a chemat: Avem ideea de creație-"chemare" din neființă în ființă; adică rostire făcută de Dumnezeu, care cheamă la viață; însă Blake se pare ca afirmă o tainica "preexistenta" a conștiințelor (create) în Veșnicie, în con-știința-străfundurile lui Tharmas-Dumnezeu-Tatăl (Ungrund-ul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Opta, Blake își stabilește eroul (Los) și adversarii săi, pregătind astfel cititorul pentru revelația din Noaptea a Noua (Judecată de Apoi). Inițial, această Noapte începea cu versurile 124-301 ("Acum în Peșterile Mormîntului ... ") și continuă cu versurile 1-123 (Dar în străfunduri ... Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului). Ulterior, însă, Blake a lăsat în scris indicații clare privind ordinea celor două părți ale Nopții, conformă cu cea din textul prezentat aici (cf. G. Keynes). 224 (VII [b], 31) leu feroce-n lanțuri: Leul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
grădina liceului, ba și prin dealul Copoului, În timpul facultății. Nimic nou, nimic spectaculos. Opunem acestei pățanii o alta, ivită În arealul nostru autohton. Ne avântăm, Într-o plicticoasă după amiază de duminică, prin pădurea Bârnovei, pe un drum forestier, spre străfundul pădurii, din simpla curiozitate de a vedea ce se poate Întâmpla. Mașina alunecă ușor pe poteca Îngustă străjuită de bălării pestriț colorate și inedit mirositoare. Înaintăm kilometri buni prin aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întâmplă Întotdeauna În societățile foarte vechi și foarte civilizate, unde spectacolul e atât de rar și unde conveniența Învinge cu greu plictisul. Niciunde antagonismul dintre conveniențe și plictisul pe care acestea Îl generează nu s-a simțit mai violent În străfundul moravurilor decât În Anglia, societate a Bibliei și a dreptului; și probabil că tocmai din această Încleștare Înverșunată, eternă ca duelul dintre Moarte și Păcat la Milton, s-a născut originalitatea profundă a acestei societăți puritane, care ni le dă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ce avea să-l contamineze mai târziu. Să nu ne Înșelăm Însă: Frumoșii nu sunt dandy-i; Îi precedă doar. E drept, o undă dandy tulbura deja aceste suprafețe; dar fenomenul nu apare Încă. El va trebui să țâșnească din străfundul societății engleze. Fielding moare În 1712. După el, colonelul Edgeworth, lăudat de Steele (și el un Frumos În tinerețe), continuă șirul aurit al Frumoșilor, care se Încheie cu Nash, spre a se redeschide prin Brummell; și cu atât mai mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
corp, de grația exterioară, așa cum iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care un lord Barrymore, G. Hanger și atâția alții le smulgeau prințului s-au revărsat asupra lui Brummell cu tot neprevăzutul capriciului și cu o furie a admirației
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur divertisment. Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
permisiunea de a se căsători cu domnul de Lauzun. Lucru uimitor! Regele nu se opuse. Îi spuse doar Domnișoarei să se gândească mai bine, să nu acționeze cu prea multă ușurință etc. Domnișoara suferi din cauza amânării care se Întrevedea În străfundul răspunsului regelui, iar Lauzun Îi dădu acestuia din urmă dreptate. După părerea sa, regele era Îndreptățit să-i ceară prințesei să se gândească bine la o poveste care lui nu Îi convenea etc. etc. Regele nu i-a divulgat nimic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poésie du monde dès leș temps leș plus anciens : N-am intenționat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind și recitind stihuri cantate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africei, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorința arzătoare de a anexă și a asimilă graiului nostru o seama de poezii, dintre cele mai frumoase ale literaturii universale. Nu m-a interesat numărul. M-au interesat
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
narativă urmuziană. Mai toate personajele au preocupări ridicole sau bizare și par niște marionete animate de un iluzionist. Unul dintre ele, „expert” în ticuri, este declarat „doctor honoris causa al mai multor facultăți mintale”, apare din când în când „din străfundurile existenței sale misterioase”, iar în final își strânge iluziile împrăștiate și dispare (Doctorul Lynx). Și celelalte creaturi sunt la fel de imponderabile, șirul fiind încheiat de un detectiv care, „ajungând foarte departe cu imaginația”, trece dintr-un capitol în altul ca dintr-
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
de obișnuită, o semnificație aparte. Neștiind să-mi formulez gândul, mă mulțumeam să repet în sinea mea, visător: „Fetița asta aflată, nu se știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]