1,751 matches
-
părăsesc fantomatica gară cu flori așezate haotic în ierbarul vremii de plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă la fereastră și aștept semnalul răsăritului, când voi deveni fluture-curcubeu. Citește mai mult Îmi iau în sfârșit zborulplutind odată cu toamna ce-ide-o seamă cu trupul meu sfredelitde
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
trupul meu sfredelitde clipa pribeagă,părăsesc fantomatica garăcu floriașezate haoticîn ierbarul vremii de plumb,apoi,ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil.Pentru o clipă uit să mă iubescși asta îmi fură surâsulfără păcat,găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită deultima frunză verde șidevin melc,mă retrag în cochiliacu lumină albă la fereastrăși aștept semnalul răsăritului,când voi deveni fluture-curcubeu.... VIII. ULTIMA RĂSCRUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Se zguduie tot mai nervos
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ele și pornesc din capitală. Reporterul ne ia cu dânsul și ne conduce pe frumoasa Vale a Prahovei. „Cea mai renumită stațiune montană din lanțul carpatic al meridionalilor de pe Valea Prahovei este Sinaia, supranumită și Perla Bucegilor. Valea Prahovei este străjuită de o parte de Masivul Bucegi, iar de cealaltă de Munții Zamora. În zona munților, din aval spre amonte, se desfășoară stațiunile Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni și Azuga. Din Sinaia se poate ajunge în așa zisul „platou Bucegi”. De aici
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
realizat cu măiestri artistică de către autor după care turistul care vrea să facă Bucegii se poate orienta foarte bine. Aceiași privire de sus ne face să vedem ca și cum am privi o hartă în relief a Văii Prahovei. ” Valea Prahovei este străjuită de o parte de Masivul Bucegi, iar de cealaltă de Munții Zamora ”. Apoi vedem lanțul stațiunilor de pe valea Prahovei : „În zona munților, din aval spre amonte, se desfășoară stațiunile Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni și Azuga.” Din Sinaia de jos autorul
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
muntelui. Turiști de toate națiile fac fotografii, filmează, admiră hăul ce se deschide pe partea nordică cu șerpuirea șoselei printre stânci și palele de ceață ce se cațără pe abrupți ca niște adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
izvoare cu ape minerale pentru tratament. Dar nu trebuie omis nici orașul Ocnele Mari cu cea mai mare salină din țară, care datează de pe timpul romanilor. Acolo este amenajat un fel de orășel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereții de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă și delectare pentru copii și chiar o bisericuță cu tavanul și pereții străjuiți de masivul de sare. Aerul sărat de aici este chiar recomandat celor cu probleme de
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
romanilor. Acolo este amenajat un fel de orășel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereții de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă și delectare pentru copii și chiar o bisericuță cu tavanul și pereții străjuiți de masivul de sare. Aerul sărat de aici este chiar recomandat celor cu probleme de astm. Și dacă turistul se află în zonă poate alege și stațiunea Govora, dar și orașul Horezu cu vestitele ateliere de ceramică și locul unde
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
festivalul „Cocoșu de Hurez”. Din municipiul Râmnicu Vâlcea drumul european se îndreaptă către nord și înainte să pătrundă în Defileul Oltului, te întâmpină stațiunile Călimănești-Căciulata cu vestitele sale izvoare de tratament, apoi mănăstirile Cozia, Cozia Veche și Turnu. Stațiunea este străjuită la nord de lanțul muntos al Carpaților Meridionali. De undeva, dintre nori, se ridică semeț Muntele Cozia cu tainele sale și pe țancurile căruia crește floarea de colț și cimbrișorul de munte. Pe plaiurile localităților Călimănești, Sălătrucel, Berislăvești și Brezoi
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
superbe ale locurilor pe unde ne calcă pașii. În defileul Jiului ochiul și sufletul nu se mai satură de concretețea frustă a verdelui, a pereților munților, de cascadele făcute de Jiu sărind peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
de nivel ale terenului făceau ca peisajul să fie mereu altul. Orice călător care se îndreaptă să treacă Dunărea pe la Cernavodă, fie cu trenul, fie auto, au observat diferența mare de nivel de la căile de rulare, la înălțimea malurilor ce străjuiesc Dunărea pe partea dobrogeană. De la sensul giratoriu de când părăsești autostrada și urci dealul prin care este tăiat drumul județean 223, ajungând în vârful lui, ți se deschide o nouă panoramă îndată ce cobori în văile ce te conduc spre Dunăre, natura
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
boala Melei se arătau ca două năpaste venite dinspre cer, iar el nu putea înțelege de ce li se întâmplă tocmai lor asta?! Cum nu-și strigase înainte bucuria iubirii împărtășite, nici acum nu-și clama dezamăgirea, în adâncul sufletului său străjuind cu încăpățânare speranța! * ...Ajuns la spital, îl contactase pe medicul psihiatru recomandat de doctorul constănțean al Melei. Acesta îi făcuse, la început, o impresie deosebită, modificată cumva după studierea mapei, când cu o grimasă apărută ad-hoc pe figura-i condescendentă
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS, de Viorel Baetu, publicat în Ediția nr. 497 din 11 mai 2012. O splendida poartă din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss. La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
10 al Vienei, Dna Silvia Davidoiu - Ambasadoarea României la Viena, Ioan Godja, președintele asociației ... Citește mai mult O splendida poartă din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss.La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuțe, lacuri. Podurile au rămas, arcuite peste oaza de verdeață, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi și noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea și ofereau panorame de vis, în lumina soarelui sau la ceasul înserării. Trebuia însă să fii atent, căci, între 14,00 și 16,00, era pauza de masă și majoritatea instituțiilor își sistau activitatea. Parcă începea vacanța! Toți erau
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
Gutuiul Deși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui. Doar verile mi le-a amintesc din toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar în
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
într-un colț era așezat un mare pian cu reflexe ruginii, furniruit în nuc, de sub care pleca un covor persan întins peste toată podeaua; sus, plafonul era tapetat cu ornamente gotice iar de o parte și de alta a pianului străjuiau două vase mari de Saxa, albe, cu motive florale, plin cu lalele și petunii, umplea acel clar-obscur cu o lumină ce înveselea ochiul. “Mater Dolorosa ține mult la această sală, mi-a spus să șterg praful permanent și s-o
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
și s-o păstrez într-o perfectă stare de curățenie.” - mi-a atras atenția Agneta. “Merită!”- îi răspunsei eu Agnetei, impresionat de ce văzusem. Apoi am trecut în dormitor, o cameră tot așa de mare în mijlocul căreia era așezat um baldachin, străjuit de jurîmprejur de o masivă cortină de catifea roșie ce cădea din tavan până în podea; pe pereți erau fotografii de familie înrămate cu rame masive din palisandru, ornamentate cu frunze de stejar, care nu mă interesau, pe jos covoare persane
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
eu, dacă vine Mater Dolorosa și ne găsește aici la acest ospăț?” “Lasă, că nu vine, zice ea, e prima dată când suntem și noi împreună, trebuie să sărbătorim acest eveniment!”-și mă uitam la ea prin cristalurile masive care străjuiau pereții cum se dezbrăca de rochie și-și lua pe ea un capot vaporos, care-i scotea în relief toate formele corpului ei. “Hai, Prințișorule, poți veni la masă, mă invită ea, luându-mă de mână și așezându-mă într-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! Pădurea e tot de argint! Vântul lin prin ea doinește! Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! Plopii, fără soț rămas-au! Lacu-i străjuit de codrii! Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii! Numai Tu, străin și rece privești din Bolta Cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt! În vers te cântă
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
ale fluviului, înconjurat de malurile înalte. Sus, pe creasta colinei, se vedea un sat, precum miile de sate din Deltă, cu căsuțe mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov, găseai o priveliște care impresiona ochiul : căsuțe făcute din cărămizi de lut cu paie, acoperite cu împletituri de papură. Printre acele căsuțe multe și sărăcăcioase, se vedeau slabe garduri din împletituri de
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
viteză care în oraș pe străzile interioare este doar de 30 km la ora. Am trecut de intrarea spre aeroport și ne-am îndreptat spre orașul Evenes înșiruit ca mai toate localitățile norvegiene, pe malul fiordului și sub munții care străjuiau întinderea de apă de o parte și de alta. Ca peste tot, case joase, cu maximum două etaje, viu colorate, majoritatea cu scândură pe exterior. Temeliile erau în general bucăți mari de granit puse una peste alta. Rar descopereai o
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
de pe coastă era prietenul ei, de când era o copilă. Când era timpul cireșelor, se urca în el de dimineață și nu mai cobora până seara. Stătea în vârful lui, mâncând cireșe și privind la valea pitită între pomi și grădini, străjuită în toate părțile de dealuri înalte și păduri. Uneori se punea să cânte împreună cu păsarile, care la început zburau speriate, văzând-o acolo, dar apoi se obișnuiseră, o considerau o altfel de pasăre, mare, ciudată. Ea însăși se simțea așa
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă abruptă și urcând din nou, dicolo de un drum, întinzându-se până la cer, într-un munte domol, blajin. Partea stângă era străjuită de o pădure deasă de fagi și stejari, cu frunza de un verde negru, care o făcea mai întunecoasă.Și acolo, la marginea pădurii, văzu mieii. Zâmbi ușurat și începu să coboare alergând, trecu drumul și urcă spre munte. "Dar
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]