8,833 matches
-
repede. La noapte vine Moșul, ca în fiecare an, în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tristă. M-am întors și am mai luat unul, pentru colegii de la birou. Le-am primit dintr-o mână plăpândă. Și i-am urat, blând, o zi bună, unui chip de înger. Am văzut, cu bucurie, cum ochii i-au strălucit. Nu știu de câte ori, peste zi, lumina va reveni în privirea ei... Dar mi-am făcut o promisiune: mâine, de 1 martie, tot aici, voi avea în mână un proaspăt apărut ziar local cu această dată. Și voi purta în inimă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
punte. (Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
guère. On appelle ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
însele, dar sunt totuși semnificative în străfundurile lor, și aceasta din cauza idealului care întotdeauna antrenează o generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
însoțesc facerea; sciziunile pot ține de ritm sau de vopsea, cel mai frecvent fiind supusă unui asemenea tratament culoarea albă. În compoziția „Cosașul” bunăoară, albul bine conturat al cămășii personalizează subiectul, îmbogățindu-l cu sensuri ezoterice. În tabloul „Făt-Frumos” Ducipal strălucește muruit asemenea cu chipurile protagonistelor. El este doar vehiculul dintre lumi, simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii intrate
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la unitatea speciei om anulează principiul competiției între popoare; anulează însuși principiul civilizației moderne, născută prin luptă. GENERAȚIE Generația se naște așa: apare un cap — sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în același ideal. Și dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei care-l urmează. Trebuie acceptată ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generații. Cei ce devin modele sunt creatori de epocă și de curente și astfel hotărâtori pentru
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lui Crist fără strălucire în sacrificiul adus de cei care n-au văzut marea mai mare când era calmă și sfântă, cum o vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără soare, deși el ardea și fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii și am încercat: pătratul, sfera, triunghiul lucrurilor care cândva ne-au înălțat. Pătratul era lipsit de vis, sfera ne claustra, triunghiul era o definiție seacă, în școala pozitivă cu lumina săracă, ca un tren uitat pe șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
copil. Nu mai știu exact ora, dar cred că în jur de 10-11 am plecat spre Linz. Bineînțeles că nu înainte de a le mulțumi tuturor pentru amabilitate, ajutor, omenie. Localitatea Mödling, văzută din mersul mașinii, un sat curat, ordonat, frumos, strălucea în aerul curat și în soarele dimineții. Sat în care a văzut lumina zilei Raisa, fetița care era, de fapt, spiritul bunicului meu, Ioan. Am ieșit la autostradă și ne întindem la drum lung. La revedere Mödling și mulțumim pentru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
labirint spre exterior: Și el curăța ceramica de pe vas ca să-mi arate din ce material era. Când a terminat, s-a ridicat, s-a sprijinit de vas și mia arătat din ce era făcut: - Vezi? Aur curat, adevărat, vezi cum strălucește? Într-adevăr, amfora strălucea ca aurul în bătaia soarelui și era foarte frumoasă. Doar la unul din cele 3 picioare vizibile avea ca o gheară înfiptă în pământ, ca pentru sprijin mai puternic. M-am mirat puțin de acel picior
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
el curăța ceramica de pe vas ca să-mi arate din ce material era. Când a terminat, s-a ridicat, s-a sprijinit de vas și mia arătat din ce era făcut: - Vezi? Aur curat, adevărat, vezi cum strălucește? Într-adevăr, amfora strălucea ca aurul în bătaia soarelui și era foarte frumoasă. Doar la unul din cele 3 picioare vizibile avea ca o gheară înfiptă în pământ, ca pentru sprijin mai puternic. M-am mirat puțin de acel picior deosebit de tot ce văzusem
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
sub lespede au descoperit comoara... Și cînd au scos-o de acolo nu mai știau pe ce să pună ochii. Toate erau extraordinare! Ilinca s-a îmbrăcat ca o zînă, cu rochie de aur, cu o mantie lungă, pe care străluceau mii de diamante, cu coroniță de rubin, cu pantofi de cleștar, cu... ce mai încolo-încoace, mai frumos nici că putea să existe ceva! Un lucru neplăcut însă tot s-a petrecut. În timp ce Virgil se uita fermecat la Ilinca și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor. Un fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el. La fel de tăcuți începură să coboare încet, uitîndu-se în toate părțile. Se zgîriară pe mîini și pe față cu țepi de salcîm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
capului, plecă spre casă, căci tocmai atunci se ivise în poartă maică-sa, întrebînd-o nu prea blînd dacă nu știe cumva unde-s gîștele. Virgil nu mai apucă să spună altceva și porni în neștire spre marginea satului. Ochii îi străluceau de o lumină nefirească... Nu vedea pe nimeni și nimic în jurul său și ultimele raze ale soarelui păreau aduse special de cineva pentru a-i da o înfățișare de om fericit. Aproape că nu reușea să se gîndească la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv mare, strălucind în bătaia razelor. Ilinca scoase un țipăt de plăcere, iar ceilalți holbară ochii ca la ceva cu totul ieșit din comun. Bărzăunul aruncă păstrăvul spre Ilinca și intră iar în apă. În mai puțin de un sfert de oră reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Lacteiei... Evelin: în această Galaxie, după cum vedeți, se află miliarde de stele și sisteme solare, cum este al nostru și al vostru. Steaua noastră Planeta Alfa, cum îi spunem noi, se află la marginea Galaxiei. Observați cele două puncte care strălucesc, sunt marcate planeta noastră și a voastră, dar în Sisteme Solare diferite și la distanță de miliarde de ani lumină. De aici, cele două planete, sunt doar ca un fir invizibil de praf în imensitatea Galaxiei și a Universului. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cânte acordul maiestuos, ordinea divină (Cântec la poalele Alpilor) În inima Alpilor, noapte clară, și ceața, Izvor al poemului de bucurie, acoperă valea cea largă. Mai dionisiacă încă suie dimineața, Mai infinită este creșterea anului și a orelor sfinte... Calme strălucesc deasupra înălțimile argintate, Deja plină de roze sus strălucește zăpada, Și mai sus încă sălășluiește deasupra luminii curate Dumnezeu Preafericit încântat de jocul razelor sacre, În pace locuiește singur și prealumină este arătarea chipului său. (Întoarcerea acasă) La Eminescu factorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În inima Alpilor, noapte clară, și ceața, Izvor al poemului de bucurie, acoperă valea cea largă. Mai dionisiacă încă suie dimineața, Mai infinită este creșterea anului și a orelor sfinte... Calme strălucesc deasupra înălțimile argintate, Deja plină de roze sus strălucește zăpada, Și mai sus încă sălășluiește deasupra luminii curate Dumnezeu Preafericit încântat de jocul razelor sacre, În pace locuiește singur și prealumină este arătarea chipului său. (Întoarcerea acasă) La Eminescu factorul unificator cosmic este acea simțire-gândire de nuanță autohtonă, intraductibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dumnezeu. În felul acesta, cel mai de seamă mistic al Evului Mediu depășește nu numai creștinismul, ci și orice religie, căci toate religiile concep aservirea omului de către divinitate. Iată un text capital: Când sufletul se desprinde de esența sa creată, strălucește pe el imaginea originală increată în care și el se află ca un lucru increat". Este "moartea în Dumnezeu moartea divină" . Drept care, la finele unui "microtratat", Eckhart scrie: "Acest discurs nu este adresat nimănui decât celui care îl consideră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu-și aduc aminte, dacă el nu dă în floare pe înălțimile sofiei". Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualității absolute pe plan universal. "A fost arhetipul poeților, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de Dumnezeu și jertfit de Dumnezeu, strălucind în puritatea sa supraomenească, plin de noblețe și dureroasă frumusețe". De aici dificultatea de a-l apropia. Iată avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă unui atac de epilepsie. A fost un tablou profetic, delimitând epoca luminoasă a Renașterii de decăderea spirituală ce urma să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
le-a iubit, ucide poporul, ucide animalele de lux și dă foc palatului. Dar toate și femeile, și supușii și jivinele trăiesc, iar turnurile de aur ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l mai aștepte. Între timp, strălucea oriunde s-ar fi dus și orice ar fi făcut. O vedeam reflectată în pupile mărite de admirația hămesită, invidioasă, adoratoare, impudică, violentă, ale altora. O vedeam. Incapabilă să se hotărască să se bucure de strălucirea ei. De mine era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]