3,148 matches
-
În zori, când m-am trezit din visul frumos - și ce vis! florile din bătrânul cais nu mai erau, s-au ascuns în nectarul din fructul ivit și-n loc să mă bucur de-această minune, un gând m-a străpuns, din care-am înteles că mai dureros decât moartea ar fi să te pierd din memoria inimii... CE PUNTE... Cum stai aplecat peste foi, ți-aș săruta pleoapă cu pleoapă. Valea-i adâncă, pe mal și-n apă - jivine. Ești
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
îmi alerga, nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin... Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea vaier, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorința de a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Cu vine roșii: nu e Decât corola ca de foc Când spini L-au pus să poarte. Și cinci stamine are-n loc Drept semn de răni de moarte, Iar frunza-n colțuri câte trei E lancea ucigașă Ce a străpuns cu vârful ei Sfânt trup de sub cămașă Frânghia care l-a legat E vrejul ei anume... Și Floarea Patimilor dat Îi fu pe veci trist nume... Referință Bibliografică: Floarea patimilor (Passiflora) / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
care ... XVII. ION IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
declarați dezertori ! Este o acuzație. Soldații nu au ce răspunde, au mulțumirea că au scăpat de tortura frigului. Beșlea are chiar motive să se simtă mândru. - A cui a fost ideea ? Privirile a doi dintre cei interogați par să-l străpungă pe soldatul Bert asemenea unor harpoane. Beșlea pare să simtă oarece părere de rău. Îl privește, totuși, pe soldatul Bert ca pe un plagiator. Cel acuzat din priviri știe că nu mai este cazul să își asume responabilitatea ; nu trebuie
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
existența locului din care acesta și-a făcut apariția. Îi dojenește și dă ordin să fie mutat cuierul mai aproape de intrarea în sala de club. Cei de ciclu doi sunt dezarmați ; adio unul dintre privilegii. Simion pare deznădăjduit. Ghergheli îl străpunge pe Bert cu priviri reci, răuprevestitoare. Șoferii, care alcătuiesc grosul plutonului, par să nu aibă nicio reacție în ce-l privește pe noul benzinar ; dintre ei Pâncu pare a fi chiar împăciuitor. Cei cărora le-a sosit schimbul și urmează
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
prăbușite peste oameni aflați pe trotuar, prăbușite peste oameni aflați în mijloace de transport, prăbușite peste locatarii surprinși înăuntru, imaginile așchiilor ascuțite, îndreptate în orice direcție, desprinse prin încovoiere din lemnăria ușilor și a ferestrelor, așchii ce ar fi putut străpunge un trup omenesc asemenea armelor primitive îi schimbă starea de iritare într-una de coșmar. Nici că mai încearcă să se apropie de acest bloc, să caute eventuali supraviețuitori. Știe pre bine că ar putea fi luat drept prădător. Cele
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
L-ar fi putut da de gol țigările aprinse, mult mai des decât de obicei, dar avea grijă să dea impresia că le aprinde doar pentru a scoate, din când în când, rotocoale de fum pe care le-ar fi străpuns cu degetul dacă nu ar fi considerat că oricum era îndeajuns de nepoliticos. Considera, astel, impolitețea lui ca fiind rezonabilă. Cineva trebuia să cedeze. - Nu am putut rămâne indiferentă față de privirile tale ; acesta este motivul invitației. A rămas indiferent, cu
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
grănicerii porniți în căutarea fugarului. L-a predat și a pornit să-și vadă de ale lui, nu înainte de a-și recupera frânghia care nu îi lipsea niciodată din căruță. * Priverea rece, încărcată de ură, a lui Comănescu i-a străpuns pe fiecare din foștii lui camarazi. De ce ei, de ce tocmai ei de care se simțise atât de legat, pe care îi iubise, porniseră să-l prindă pentru a-și primi pedeapsa ?! În minte a răsturnat realitatea. Și-a șters din
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ies din adâncuri, aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri, totul se risipește pe dată, când se trezește ultimul papă. Numai copacilor le place focul, mori și trăiești cum ți-e norocul, ne spune profesorul plin de grijă, nu știe când l-o străpunge o schijă. Referință Bibliografică: Citesc versurile profesorului în întuneric, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365454_a_366783]
-
se pare de mult uitate de mulți dintre noi, oamenii își clădeau singuri propriile lor concepții și scară de valori. Baza credinței lor sălășluia adând în inimile lor, pironită fiind cu trei pironi mari care odată, cândva, de mult... au străpuns mâinile nevinovate ale Mântuitorului și Salvatorului minunat, Omul perfect, străpuns pe o cruce de lemn, fără de milă de către cei pentru care Dumnezeu Tatăl, și-a sacrificat unicul Său Fiu, ca să ne mântuiască pe noi de toate aceste păcate grele acumulate
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
își clădeau singuri propriile lor concepții și scară de valori. Baza credinței lor sălășluia adând în inimile lor, pironită fiind cu trei pironi mari care odată, cândva, de mult... au străpuns mâinile nevinovate ale Mântuitorului și Salvatorului minunat, Omul perfect, străpuns pe o cruce de lemn, fără de milă de către cei pentru care Dumnezeu Tatăl, și-a sacrificat unicul Său Fiu, ca să ne mântuiască pe noi de toate aceste păcate grele acumulate de-a lungul timpului. Paradoxal dar tocmai această Cruce a
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
părea că seamănă cu o poezie scrisă; suflam uneori în tulnic și mi se părea că sunetul era jalnic, suna a dor, a înstrăinare ... Îmi inspira un sentiment de tristețe, de regret, precum cântul specific poporului român, acea „Doină ce străpunge timp și univers/ doină ce e șoapta Tatălui Ceresc/ doină ce poetul a numit-o vers/ doină ce mai ține neamul românesc ... Da, tulnicul suna a jale ... Nu știam, însă, la acea vreme, dar menționez acum, faptul că cea mai
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
și câtă durere! În semnul acesta de pe pământ e atâta împăcare și Înviere! Învățat-am Semnul Crucii de la Mama, Ca semnul cel dintâi de punctuație- Oriunde mergi copile, tu ia seama Ce mult a suferit această nație! Cu Biblia-i străpunsă de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
două zile înainte, dar gândul îi fugea și spre colegii de redacție care îl așteptau, probabil, să dea bunul de tipar pentru numărul de mâine al revistei Litere Agora. Însă această ceață deasă îl împiedica să plece. Încerca să-o străpungă privind pe fereastră, dar nu vedea decât un alb inpenetrabil.Parcă era o pagină albă pe spatele căreia se scria o poveste.Gustând lichidul din pahar sângele încălzit îi stimula ideile ce se legau unele de altele într-o narațiune
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
mai înalte iar coroanele arborilor tot mai îndrăznețe. Iedera, găsind loc prielnic, încerca să devină atotstăpânitoare. Ici colo, pe malul înalt se puteau vedea firicele de apă desenând urme ruginii pe argila galbenă. Din loc în loc, înciudat, soarele încerca să străpungă acest tunel de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
să străpungă acest tunel de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca de un țipăt, de lumina soarelui. Sufletul despresurat de uitare se apropie de cer, ființa devine cutezătoare. Albert se agață de rădăcinile spălate de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
de mult! S-o știi! -Dar tu nu te-ai schimbat?! Te-ai făcut rebelă ca o dihanie! Și-acum, și hoață de parale! Și-așa rămâi în veci! -Oh, nicidecum! Am acționat precum apa! Simbol al acțiunii consecvente, ea străpunge orișice obstacol nu prin forță, ci indirect prin maleabilitate și fluiditate! Astfel am procedat și eu! Să știi! -Ce, ce, ce tot bălmăjești ?! Al cui simbol te vrei acum?! Și după cine?! -A, să gândești mai poți, dar nu-ți
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
strună, Cântec jalnic întristat. Eu atunci cu mângâiere, Mă închin pe al ei sân, Și-i leg rana cruntă, mare, Că-s copilă de român. IV Și dacă în pieptu-mi june, Se va naște un sentiment, Ce te nalță și străpunge, Într-un cerc măreț și sfânt. Dacă voi păstra odată, Și eu un secret ceresc, O simțire delicată, Ce amorare o numesc. Junele cu dulci lumine, Ce-l voi strânge la al meu sân, Va fi un român ca mine
COPILA ROMÂNĂ AUTOR NECUNOSCUT II de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364812_a_366141]
-
să deslușească simbolurile, va putea să înțeleagă și sufletul artistului. Ești invitatul meu, privitorule!!! Floarea Cărbune ATRACȚIA INFINITULUI Sunt frate cu Cerul și Pământul: Pe unul îmi port pașii, Străbătând calea vieții, Către celălalt îmi îndrept privirea, Încercând să-i străpung hotarele de stele. Sunt o sămânță fragilă, sămânță de gând, Suflată de soartă îndelung, Pe cărările vieții, unde trebuie s-ajung. Nemărginirea o port cu mine Ca pe-un misterios ecou, În care răsună toate sunetele lumii. Doamne, Tu ești
GRAFICĂ MIXTĂ-CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364819_a_366148]
-
Acasa > Versuri > Visare > LILIANA TIREL - FEMEIA DE FOC Autor: Liliana Tirel Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului Fiorul de foc mă străpunge-n peștera arzândă candele zeci se-aprind în ochi de femeie flămândă. Flacără, sclipiri de lumini seci cad pe lespezi reci „vino, pătrunde-mă cu focul iubirii eterne înalță un munte noian de plăceri, ascunse mângâieri!” Vise. Săbii de foc
FEMEIA DE FOC de LILIANA TIREL în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364943_a_366272]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RECVIEM Autor: Călin Marton Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am trădat luminile ce străpungeau aburul creșterii... infuzie de ratări: aroma-i m-a separat... Trecerea viselor printre mesteceni înalță tăcerea spre zenit. Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuite prefăcându-mă că nu am presimțit stingerea... Speranța s-a tăinuit în câteva silabe care s-
RECVIEM de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366453_a_367782]
-
așezimai aproape de spațiul dintre noi...Să culegi stropii de liniște,Să le dai mireasma căutăriiși atingerea fluturilor albaștri.Atunci voi respira cerul.................................................................................................................. V. RECVIEM, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015. Am trădat luminile ce străpungeau aburul creșterii... infuzie de ratări: aroma-i m-a separat... Trecerea viselor printre mesteceni înaltă tăcerea spre zenit. Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuite prefăcându-mă că nu am presimțit stingerea... Speranța s-a tăinuit în câteva silabe care s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
viselor printre mesteceni înaltă tăcerea spre zenit. Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuite prefăcându-mă că nu am presimțit stingerea... Speranța s-a tăinuit în câteva silabe care s-au deprins să vibreze. Citește mai mult Am trădat luminile ce străpungeau aburul creșterii...infuzie de ratări:aroma-i m-a separat...Trecerea viselor printre mesteceniînalță tăcerea spre zenit.Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuiteprefăcându-mă că nu am presimțit stingerea...Speranța s-a tăinuitîn câteva silabecare s-au deprins să vibreze.... VI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]