1,494 matches
-
Împrăștie. Fiecare să se Înapoieze acasă pe drumul cel mai scurt, și - adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de sinceritate care-l Încurajează pe Khayyam. „Să recunoști un prieten?“ Analizează problema cu gravitate, privește Îndelung fața cadiului, Îi examinează rictusurile, freamătele bărbii. Încet, se lasă invadat de Încredere. Trăsăturile i se destind, i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid: „Nu, califul nu ți-o va da pe fiica lui!“. Foarte bine, straja aceasta te va conduce. Numita strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid: „Nu, califul nu ți-o va da pe fiica lui!“. Foarte bine, straja aceasta te va conduce. Numita strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dinari demn de o asemenea partidă. Ceea ce s-a și Întâmplat. Sultanul, cu totul Înflăcărat, a alcătuit un alai din care făceau parte vizirul, câțiva emiri, zeci de ofițeri și de demnitari, femei vârstnice din familia sa, Împreună cu sute de străji și de sclavi, cu care a dus la Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații Îl primesc cu urale. Pe parcursul uneia dintre ieșiri, unii locuitori tineri ai cetății au căutat să se apropie de monarh. Ținuți la distanță de străji, ei strigă că sunt gata să lupte alături de soldați, să moară ca să apere orașul, pe han și dinastia. Departe de a se bucura de inițiativa lor, suveranul ăși iese din fire, Își Întrerupe vizita și face cale-ntoarsă, poruncindu-le soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta. Să fie enervarea, graba, greutatea de a trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi despre asta cu acea femeie! Omar ar fi trebuit să bănuiască, vizitele lui Djahane nu puteau să se repete astfel fără a fi remarcate. Abu Taher continuă: — De la prima voastră Întâlnire, străjile au venit să-mi aducă faptul la cunoștință. Am născocit o istorie complicată pentru a-i explica vizitele, am cerut să nu fie observată trecând și am interzis să fii trezit În fiecare dimineață. Să nu te Îndoiești nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă, dar mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și celor mai sărmane văduve le este Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să Îl Înșface, rostește, pe dată, condamnarea la moarte. Pentru prima dată, Omar cuvântează: — Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan Sabbah a săvârșit, poate, greșeli, a păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia treburile În mâini, i-am strâns laolaltă pe conducătorii străjilor, ca și pe câțiva slujbași a căror credință o câștigasem, și le-am cerut să supravegheze Întrunirile ismailiților. Trei oameni de Încredere făceau cu schimbul ca să-l urmărească pe Studentul-cu-Cicatrice, țelul meu fiind acela de a-i da hanului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-a mai fost ca Înainte. Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor, care reușiseră capturarea lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le Înfățișez celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-a mai fost ca Înainte. Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor, care reușiseră capturarea lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-a permis asediatorilor să năvălească În cetate. Ocupă poziții la apus, În vecinătatea Porții Mănăstirii. Apărătorii, la rândul lor, se repliază spre piețele din sud, În jurul Porții Kish. O parte din populație a hotărât să sprijine trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor În privința Alamutului; iar În rândul privitorilor vor exista zece, douăzeci, patruzeci de convertiți. S-a spus adesea, la vederea acestor scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-le să se arate la față, vor căpăta aur și arme, și vor putea predica ziua În amiaza mare.” Într-adevăr, după atâția ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se dovedise plină de calități, dar moartea stăpânei sale i-a clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cinci mii. Și douăsprezece mii, pe 1 august. Arareori s-a pomenit spectacol mai straniu decât acest oraș persan plantat Într-o grădină englezească. Pretutindeni corturi, grupate pe bresle. Acolo viața se organizase rapid, o bucătărie era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caractere chinezești? L LVII Sabina n-a reușit să-și țină promisiunea. Nu m-a recucerit. Trăgeam unul de altul: cine vine la cine. În trepte mici, m-am mutat la Adelina - un apartament de două camere la parter, stația Straja, lângă Piața Reșița, cartier Berceni. Făceam ce făceam și ajungeam tot în adunătura asta de blocuri dărăpănate, azvârlite parcă din avion. Nici blocul ei nu făcea excepție: patru etaje în ruină, instalațiile mereu înfundate. Pe banca din fața intrării în bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un soi de râset ascuțit, strident și cu adevărat lugubru dar și vesel, simultan se propagă cu intermitențe sinistre, delirante, pe deasupra, vioi și viguros ca și o adiere rea a beznei înseși, printre firele rădăcinilor suspendate, din tavan. Asta-i Straja, Buha bătrână de la zarzărul trăznit! își coboară Bursucul vocea, sugestiv, până la foșnetul prudent al unei șoapte. Tante la Folle. Zănateca. Tanti Nebuna. Ducă-se! Eh! Mai sunt zece secunde. Sancta Maria, ora pro nobis! Una, două, trei, patru, cinci... Șase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]