802 matches
-
largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-o hindusthani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le impunea, căci dovedea originea mea streină, superioritatea mea. De altfel, îmi plăcea mult să stau cu ei de vorbă, serile, înainte de a mă retrage în cort, ca să scriu și să fumez ultima pipă, pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de pământ aproape de mare, câmpia aceasta plină de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbet lărgindu-i gura, Narendra Sen; iar după el, cu ezitări și pași moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se oprește inima și mi-am dat îndată seama că sunt nebărbierit de o zi, că mă aflu într-o pijama streină care mă defavorizează, că, în sfârșit, sunt ridicul. Am strâns mâna inginerului, prefăcîndu-mă suferind (ca să-mi acopăr orice eventuală inepție), și am dus palmele la frunte, salutând cu o comică seriozitate pe Maitreyi. Dar care nu-mi fu mirarea când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam de ea că își petrece o bună parte din zi închisă în odaie sau pe terasă și mă înciuda grozav ființa aceasta atât de aproape de mine și totuși atât de streină. Mi se părea, de altfel, că eram tot timpul observat, nu din cine știe ce bănuială, ci pentru că se temeau toți să nu fiu stingherit în noua mea locuință. Când rămâneam singur, râzând de tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțeles, primeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am întîlnit cu Maitreyi în randă. O salutai aproape automat, împreunînd palmele în dreptul frunții, căci nu știu de ce mi se părea stupid să ridic cascheta colonială în fața unei indiene (poate credeam că aș putea-o jicni cu un salut strein rasei ei; sau poate o salutam așa ca să-i capăt încrederea). ― Cine v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta. (Îmi amintii scena, penibilă, a întîlnirii din mașină.) Mă privi o clipă, figura i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă ai nevoie de ceva, te rog spune-i soției mele sau Maitreyiei. Cred că sunteți destul de buni prieteni... Întâmplările acestei zile mă ispiteau să spun "da". Îi mărturisii totuși dificultățile mele. ― Orice fată indiană se poartă așa cu un strein... Începu apoi să-mi povestească. O dată, trebuind să ia ceaiul la legația italiană, consulul a voit să ajute pe Maitreyi să traverseze o curte interioară ― căci ploua și nu aveau decât o singură umbrelă ― și i-a luat brațul. Atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi vorbeam. Scria de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, observasem de mult că nu tace decât când e de față tatăl sau vreun bărbat strein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață. ― Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune că iar ai slăbit... Răspunsei ceva indiferent și pe un ton distant, ceea ce observă numaidecât d-na Sen. Începu s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimîntat-o într-atît. Îneît a început să plângă. Setea aceasta violentă, mistică, după puritate m-a emoționat. Pe seară, ajungând iarăși să vorbim despre căsătoria ei, ― cu un strein, un tânăr bengali care desigur că nu o va face fericită, recunoaște Maitreyi ―, i-am mărturisit că marele meu păcat e acela de a fi născut alb (cred puțin în această mărturisire), că, dacă aș fi fost indian, aș fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi făgădui să mă viziteze într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea bate pe umăr și scutura de păr. Gesturile acestea de abandonare inocentă mă chinuiau mai mult decât orice rival. Mi se părea că Maitreyi e neștiutoare de violul săvârșit pe furiș asupra-i de către o carne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul, mă făceau să sufăr îndeosebi posesiunile spirituale: un poet tânăr, Acintya, pe care Maitreyi nu-l văzuse decât o singură dată și nu-i vorbea decât la telefon, când trimitea poeme pentru revista Prabuddha Bharatta; un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali. Voi să se ridice. ― Lasă-mă, îmi spuse cu un glas depărtat, strein. Văd că n-ai înțeles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea. ― Câte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu ne-ar mai putea despărți. Mi-a citat câteva cazuri de asemenea convertiri. (Pe un francez, profesor la Shantiniketan, căsătorit cu o bengali, îl cunoscusem chiar eu și rămăsesem impresionat de seninătatea și fericirea lui, sădit într-un pământ strein, având fii și fiice pe care îi creștea ca pe adevărații copii indieni.) Și în aceeași seară, la întoarcerea în Bhowanipore, Maitreyi mărturisi d-nei Sen hotărârea mea. A fost atât de fericită, încît se coborî la mine să-mi spună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o femeie oarecare, pe Jenia, de pildă, mă nedumiream de imposibilitatea acestei imagini, de irealitatea oricărei eventualități amoroase. Hotărât, o iubeam atât de nebunește pe Maitreyi și amintirea ei îmi anula atât de decisiv orice prezență streină, încît mă întrebam chiar dacă trăirea aceasta într-un trecut viu nu e degradantă. Mă surprindeam, întrebîndu-mă cu spaimă ce am să fac eu tot restul vieții, dacă nu voi repeta povestea lui Abelard și a Heloisei. Aș fi vrut să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reprezinte expresia efervescenței culturale a acesteia: „Sunt, în Bucovina aceasta de biruinți voievodale, atâtea talente necunoscute, atâția tineri merituoși care, înmănunchiați, ar da o bogată eflorescență. Totdeauna au fost începători și publicațiuni care să-i încurajeze.” Patronul spiritual este Mircea Streinul (animator al vieții culturale bucovinene, întemeietor al mișcării și revistei „Iconar”, cu un prestigiu literar în plină ascensiune), căruia i se dedică o pagină chiar în primul număr și care salută nașterea noii publicații dând povețe redactorilor: „Evitând violențele polemice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
-se în perimetrul specificului literaturii bucovinene tinere, poezia îmbină exultanța de sorginte trăiristă, vitalismul și elanurile mistice cu cel mai cuminte tradiționalism. Semnează versuri Nicolae Tăutu, George Ionașcu, Dragoș Vicol, Neculai Roșca, Victor Săhleanu ș.a. Sunt prezenți cu proză Mircea Streinul, Mihail Ghiga ș.a. În numărul 4/1939 se lansează ancheta Scriitorii ținutului Suceava ne vorbesc, la care răspund Mircea Streinul, George Drumur, Neculai Pavel, Dragoș Vitencu, Leon Țopa, George Ionașcu. Mai colaborează Șt. Liveanu, E. Ar. Zaharia. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
cuminte tradiționalism. Semnează versuri Nicolae Tăutu, George Ionașcu, Dragoș Vicol, Neculai Roșca, Victor Săhleanu ș.a. Sunt prezenți cu proză Mircea Streinul, Mihail Ghiga ș.a. În numărul 4/1939 se lansează ancheta Scriitorii ținutului Suceava ne vorbesc, la care răspund Mircea Streinul, George Drumur, Neculai Pavel, Dragoș Vitencu, Leon Țopa, George Ionașcu. Mai colaborează Șt. Liveanu, E. Ar. Zaharia. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
aici încolo totul îi despărțea: „[...] nu introducerea principiilor celor mari de viață a timpurilor moderne este cauza mai adîncă a tulburărilor vieții noastre publice, ci împrumutarea formelor și legilor speciale sub care acele principii căutau a fi realizate la popoare streine”, scria Xenopol, apreciind că greșeala noastră fundamentală era că nu am introdus doar spiritul așezămintelor moderne, ci înseși așezămintele, fără considerarea particularităților stării în care ne aflăm noi. Întrebarea se pune - scria Xenopol la 17 ianuarie 1869: „Este progresul nostru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vedere al concepției romantice despre rolul poporului în istorie. 9 În studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
chemată să apere valorile naționale și să reînvie timpurile eroice, prin dărâmarea „putregaiului și a parazitismului”, cuibărite în trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai corespundea exigențelor spiritualității noastre etnice. Condamnând modernismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
Horia, Miron Suru. Din grupul revistei fac parte Ștefan Baciu, Mihai Beniuc, M. Camilucci, Virgil Carianopol, Mihail Chirnoagă, Paul Constantinescu, Ion Aurel Manolescu, Aurel Marin, Pericle Martinescu, I. Mirea, Horia Nițulescu, Grigore Popa, Rudolf Rybiczka, Teodor Scarlat, Ștefan Stănescu, Mircea Streinul, Ion Șiugariu, Octav Șuluțiu. De la numărul 3/1939 Ștefan Baciu se retrage și intră în grupare V. Beneș, Emil Botta, Emil Giurgiuca, de la numărul 5-6/1939 I. Mirea este înlocuit cu Axente Sever Popovici, iar numărul 1-3/1940 marchează retragerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Sunt frate cu un fir de iarbă, Pericle Martinescu e prezent cu poeme în proză. Romanul și nuvela sunt ilustrate de Mihail Șerban (Vedenia, Într-o primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 131. Canonul 3 al Sinodului al IV-lea Ecumenic spune: "Au venit la Sfântul Sinod (înștiințare) că oarecari din cei numărați în cler, pentru mârșav câștig, se fac năimiți streinelor averi și lucrează lucruri lumești, lenevindu-se despre liturghia lui Dumnezeu și alergând prin casele lumenilor și primind asupră-și încredințări de averi pentru iubirea de argint. Deci, au hotărât sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
potrivnică... Aceastași necuviință urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar, sau arhiereul a împărăți și a încinge sabia. Precum o a pățit aceasta Uriașul cel cu două coarne al Romei, papa, zic... Amestecare neamestecată și grozăvie streină! Vadă dar însuși că se află călcător al Apostolescului acestuia Canon și caterisirii se supune vrând a le avea pe amândouă; și stăpânirea Romanicească, și ocârmuirea Ieraticească". 14 Cf. Jacques Maritain, Primauté du spirituel, Paris, Plon, 1927, cap. II "La
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte nume, iată acela carile iese vechiu nume stă întemeiat și înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: „știi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]