772 matches
-
destul de sărăcăcios. Sunt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gândește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decât să bei un pahar rece de... Ia stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-ți fie jenă ? spun supărată. Lissy, iartă-mă c-am râs. Cred că e o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rândul Întâi și... — Nu În rândul Întâi. O să mă stresezi. — Atunci pe rândul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. Sunt groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mai sunt În stare să-l ascult. — La prima Întâlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia... e puțin stresată de ideea că ar avea sânii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport. Sânii mei. A pomenit de sânii mei. La televizor. — Când iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor, stângaci. Iar mamei Îi tremură vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită. Sunt stresați, amândoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, când apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor, stângaci. Iar mamei Îi tremură vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită. Sunt stresați, amândoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, când apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încântat, spune Paul politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te uiți la mine. Doar... să ne Întâlnim după ce se termină. Nu, nici măcar asta. Vreau doar să stai departe. Să stai cât se poate de departe. — OK, zic ezitând. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgândit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ei, aveam pur și simplu trac, spune, fluturând din mână. Apoi coboară glasul. Apropo, l-am văzut pe Jack. Mă privește avid. Ce se Întâmplă aici ? Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducându-și mâna la gură. Și... despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și alții, toate într-o copertă atrăgătoare realizată de Arp. În introducere Ball scrie câteva cuvinte programatice, rezumând atmosfera seratelor din Zürich: “Când am fondat Cabaretul Voltaire, am fost la sentimentul câtorva tineri din Elveția care nu erau atât de stresați pe cât eram eu, bucurându-se de independența lor, și mai mult decât atât dornici să o proclame. M-am dus la d-l Ephraim, proprietarul restaurantului Meierei și l-am rugat să-mi-l dea în scopul de a face
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
depresivă cu care Își Începuse seara, cu care Își transmisese invitațiile Întâmplătoare, cu care Își dăruise colectivului pachetul de mâncare, deși ar fi trebuit să fie mai econom dacă tot Își vânduse cartela, din pricina parțialului ratat. Poate să fi fost stresat de sesiunea care se apropie și de amintirea celeilalte În care avusese două boabe. Poate nu mai putea să adune Într-o singură imagine ceea ce lui i se păruse că ar fi Luminița și ceea ce auzise cu o oră Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Brad, și despre Jenny, și mai ales nu despre Ben. Dar o săptămână e o perioadă a naibii de lungă când inima ta s-a frânt, și când Lauren, așa de grozavă cum a fost până acum, începe să mă streseze. Nu asta vrea, ea e minunată, doar că uneori vreau să fiu singură, să stau doar și să mă gândesc unica noapte perfectă din toată viața mea, la viitorul pe care l-aș fi putut avea dacă Ben m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la vremea aceea, fiindcă el n-ar fi văzut în film decât cum băieții ăia din gherila românească, în film nu fac nimic concret, doar se fâțâie pe coclauri și mai scot din pistoale câte un pac-pac, atunci când sunt prea stresați de nenorociții ăia de comuniști. Prin 1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș. Vă rog să mă credeți, povestirile lui erau mult mai pline de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acolo cu tuburile de oxigen în nas conectat la un monitor care măsura continuu diferiți parametri vitali, dar nimic demn de semnalat nu s-a mai întâmplat cu mine. M-am lăsat de fumat și am evitat să mă mai stresez cu diferite obligații pe care mi le luam eu singur și Slavă Domnului, nu s-a mai repetat stările acelea așa de rele cum erau înainte de a mă lăsa de fumat. Azi când se împlinesc trei de atunci mă simt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o perioadă de liniște, ani buni în care se învăța carte, dar pentru cei care diriguiesc treburile în țara asta, perioada respectivă nu se pune la socoteală fiindcă învățământul pe atunci era comunist și prea se învăța carte pe rupte, stresând elevii și învățându-i să judece cu propriul cap. Dintre reglementările zilelor noastre, pentru a se limita numărul oamenilor cu prea multă carte, în 1998, România și alte 18 țări europene semnează “Protocolul privind interzicerea clonării umane”. Mai mult, țara
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
alergat la Maria. ― Hai să plecăm, am spus. ― Ești ok? ― Da, dar vreau să plec din magazinul ăsta. Acum! ― Bine, bine! I-am făcut cu mâna Larisei și am tras-o pe Maria afară aproape fugind. ― Serios, Alisia, nu te stresa! Tipa aia e o ciudată. Nu voiam să mă mai gândesc la Larisa, Victor sau Eliza. M-am bucurat când mi-a sunat telefonul și nu am mai fost nevoită să dezvolt subiectul. Însă când m-am uitat la cine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-am înțeles cu unchiul său, "pe uscat". Îmi desfac bagajele și-mi aranjez lucrurile în dulap. Îmi pun la îndemînă trusa de bărbierit și rezerva strategică de medicamente. Pastile contra răului de mare, Valium și somnifere. Mă simt ușor stresat de noutatea experienței și, mai ales, de proastele previziuni meteorologice. "Lumea Renașterii" pare, însă, un vapor destul de solid, capabil să înfrunte chiar valuri mai mari. Și pe urmă, cum zicea Gab. D., duminecă seara, pentru a mă convinge să merg
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar arta după care poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. De fapt, habar n-am ce cred ceilalți despre mine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și a plecat, prin anii '70 (dacă am reținut bine), dar fără încrîncenare. Vorbește cu un dezgust calm, când evocă atmosfera de care a fugit, și cu o amărăciune reținută, când își mărturisește decepțiile, de după revoluție. Nu se arată nici stresat de amintiri, nici indiferent, în momentele când se ajunge (inevitabil, într-o mașină cu cinci români, pe o autostradă, între Los Angeles și San Francisco) la "ce mai e nou prin București". Poate fiindcă există în el o disponibilitate cosmopolită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat, de azi am devenit liberi, complet liberi. Da iubiți concetățeni, liberi precum pasărea cerului fiindcă statul și-a luat mâna de pe noi, pentru ca să nu se mai streseze, stricându-și tenul de grija noastră, chipuri mândre din conducerea statului, precum Elena Udrea & Comp. Degeaba învățam eu, ca și alții la Teoria statului și dreptului, că individul care a devine cetățean al unui stat, cedează o parte din libertățile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit, an de an toxicitatea. Într-o formă seacă și precisă, fără a folosi eufemisme, sau mai știu eu ce figuri de stil, știrile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se legăna/ pe o pânză de păianjen/ și fiindcă nu se rupea, a mai venit un elefant./ Doi elefanți/ Se legănau/... ș.a.m.d. Și tot așa, până la zece elefanți, fiindcă este de ajuns numărarea până la zece, pentru a nu stresa națiunea română din punct de vedere intelectual. Pentru cei trecuți de vârsta pubertății Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, le recomandă pentru învățare, să ia exemplu din înțelepciunea populară, reprodusă magistral în folclor și să urmeze sfatul creatorului popular
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund de lume, descoperi dintr-o dată că ai foarte mult timp. Pentru că aici nu e nimic care să te streseze sau să te mâne din urmă, pentru că aici nu consumi din timpul tău, ci dintr-unul paralel pe care îl ai deodată la dispoziție și va trebui să te obișnuiești cu noile lui ritmuri. O lumină albă mă învăluie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da, neîncetat, Șoferilor, la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de situație. — Nu-mi place să te văd așa de supărată, ursulețul meu, mi-a spus Randall, folosindu-se de noua poreclă pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]