2,072 matches
-
dintre etaje, ușile masive cu zăvoare grele și prezența pe fiecare coridor-balcon a milițienilor te aducea la realitate. Te aflai într-o închisoare modernă. Pașii noștri, obosiți, târâți, scurți și poticniți păreau un râu în agonia curgerii lui; pașii milițienilor, stridenți, cu clănțănit de plachiuri și potcoave, ca un lătrat de câine întărâtat spre turbare, îți strecurau în inimă teama imediată de a fi înșfăcat și rupt în bucăți. Am fost opriți câteva minute. Ni s-a comandat să ne întoarcem
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
n-am reușit. Ne înconjuraseră pe fiecare câte 10-20 de inși și ne asaltau cu tot felul de întrebări, fără să aștepte răspuns; unii făceau larmă artificială printr-un du-te vino, alții închizând și deschizând ferestrele, alții cântând melodii stridente. Au intrat în cameră și cei șase pe care îi văzusem la sosirea noastră în Gherla: Livinski, Pușcașu, Mărtinuș, Stoian, Popa Țanu și Romanescu. Deodată au închis ferestrele și au tăbărât asupra noastră toți cei ce ne înconjurau; ne loveau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hățuri” etc.) par să ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și la influența celor pe care îi stimează. Pentru a se afirma, adolescentul recurge, nu odată, la „teribilisme” pe stradă, la școală în locuri publice. Nefiind convins că ceea ce face este bine și datorită nesiguranței de sine, în general, manifestările stridente, chiar individuale fiind, ale adolescentului au loc doar în grup și urmăresc expres afirmarea în grup. Interesul pentru tineri de sex opus îi stimulează adolescentului preocuparea pentru propria-i persoană, pentru a plăcea celorlalți. Psihologic, adolescentul se desparte de familie
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
politice ale vremii, devenite ținte de atac pentru un observator, realist și critic, al contemporaneității. Sub scutul limbajului esopic, sunt denunțate mereu parvenitismul, demagogia, trădarea, ipocrizia, semnalmente morale ale unei epoci și societăți caracterizate de cameleonismul politic și de amestecul strident de tiranie și aparentă libertate. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic. La fel ca la modelele sale (La Fontaine, Voltaire, Krâlov), nu se urmărește studiul unor caractere, ci o imagine-emblemă a defectului moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
raportându-se la acest fapt cunoscut tuturor, va depune toate eforturile pentru a induce masei o singură idee: aceea a contradicției absurde dintre creșterea bogăției și cea a sărăciei; se va strădui să incite nemulțumirea, indignarea masei față de această nedreptate stridenta, lăsând pe seama propagandistului explicarea completă a acestei contradicții. Iată de ce propagandistul acționează În principal prin scris, În vreme ce agitatorul prin voce (V.I. Lenin, apud Bensussan, 1982, pp. 20-21). 2. Călătorie În Nomenclaturia „Să aruncăm acum o privire asupra Învățământului și educației
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
era totul; îmi savurez cu lăcomie impresiile, acum când, în sfârșit, m-am desprins de toate, acum când pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strălucitoare. Și eram încântat că Hartley, așa cum arăta, continua să mă atragă. Mă simțeam mândru, posesiv, ușurat, de parcă mi se înlăturase o spaimă lungă de o viață. Și-mi spuneam: „Am să-i cumpăr rochii frumoase - nu de o eleganță stridentă, ci tocmai potrivite pentru ea. O să am grijă de ea“. — Charles, trebuie să stau repede de vorbă cu tine. Am venit doar ca să discutăm, în urma scrisorii tale, și înainte de a se întoarce el... — Dar unde e? Uitasem complet de existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i avea ca martori la ceea ce simțeam că devine cumplita pedeapsă a degradării mele. Am intrat în casă, hotărât să-l caut pe vărul meu și să-i cer să plece a doua zi dimineață, când am auzit un sunet strident, ritmic, cu totul neobișnuit. Mi-a trebuit oarecare timp până să-mi dau seama că suna telefonul, de a cărui prezență uitasem cu totul. Era pentru prima oară când suna, și mi-am zis pe loc că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ziua aceea, sau poate că a doua zi, când, după cât îmi aduc aminte, mă simțeam mai în putere și mai normal, a sunat, dis-de-dimineață, telefonul. Acum eram conștient de semnificația acelui ciudat țârâit. În clipa când am auzit oribilul sunet strident m-am gândit la Hartley și mi-am spus: Acum e acum! Am alergat în bibliotecă, pocnindu-mă de propriile mele picioare. Am înșfăcat receptorul, l-am scăpat din mână, l-am ridicat din nou. — Alo! — Alo, Charles? Era Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de reper important, inclusiv în ceea ce privește definirea regimului politic. Dacă în rememorările de până în 1989 evita adjectivul totalitar pentru a vorbi despre regimul comunist (regimul era fie stalinist, fie național comunist), în contextul radicalizării anticomuniste, cu revendicări care i se par stridente privind decomunizarea, lustrația, (pseudo)reforma morală etc., Ianoși ajunge să se delimiteze de astfel de apeluri civico-politice cu precizarea - prezentă într-o scrisoare adresată decanului de la Facultatea de Filosofie (fost marxist, devenit pro-național țărănist) - că respinge și condamnă "orice totalitarism
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație incertă... În cealaltă parte a vagonului, membrii familiei Butu urmăreau cu neliniște crescută evoluția stării de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atât de mititel încât ar fi intrat cu ușurință într-o paporniță oltenească. Mama ar fi dorit să o mai întrebe câte ceva pe doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei. La acest semnal de plecare, Neamțul s-a apropiat de ușa vagonului și i-a spus mamei, vizibil fâstâcit și rușinat: Doamnă, vă rog frumos, nu vă supărați, dar la al doilea semnal, avem ordin să închidem ușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile de picioare ale noilor veniți. Reflecțiile mele cu tentă filozofico-socială au fost brutal întrerupte de vocea stridentă a domnului milițian. Fiți atenți la mine! Este strict interzis să vă deplasați pe o distanță mai mare de 15 kilometri. Se aude? Nu vă spun de două ori. Știți prea bine pentru ce ați fost aduși aici. Purtați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se ascundea latura cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În timpane îmi răsună și astăzi vocea zgâriată și stridentă a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar?! La șapte fix să fii acolo! Se aude?! Gunoaiele dracului ce sunteți! Stârpiturile pământului! Cine întârzie, primește douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă, deși ne aflam la patru cinci kilometri, auzeam toată noaptea sunetele stridente amplificate, reunite unele cu altele în eter. În bâlci vacarmul era de-a dreptul amețitor, încât când scăpai de acolo răsuflai ușurat. Cu toate astea peste două trei zile reveneai dealtfel, nu aveai ce să faci într-un orășel în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pentru că era prea simplu, îl putea face oricine și nu avea haz decât pentru copii. Până când au apărut instalațiile electronice, bâlciul era un bâlci adevărat. Prezentatorii de spectacole își făceau reclamă strigând în pâlnii metalice rezonante până răgușeau. Vocea lor stridentă trebuia să acopere strigătele celorlalți animatori, care se aflau doar la zece cincisprezece metri unii de alții. La unele spectacole, biletul de intrare costa după numărul de spectatori. Dacă erau puțini, pentru ca reprezentația să aibă loc totuși, biletul se ieftinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Pruszkowski e mult mai puțin vorbăreț, la toamnă pleacă în Siberia ca să studieze vânarea lupilor din avion. Incident foarte ciudat după masa de prânz. Ne pomenim că ies din pădurea de mesteceni două tinere doamne îmbrăcate în blănuri și machiate strident! Se dovedesc a fi fotomodele de la revista Bonniers, aflate în timpul unei ședințe foto. Fotograful foarte entuziasmat de vechile haine de piele ale domnilor Rydz și Pruszkowski. Îi convinge să pozeze ca "manechini" de dragul atmosferei. Pruszkowski șovăie la început, dar se
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
prințesă poate să înceapă. Și în arenă intră djighiții. Năvală de cai nebuni cu glezne de oțel și gură tare, cu gît lung și crupă nervoasă, cu harnașament sumar, solid, dar strălucitor. Hei! Strigătul iese deodată din șapte piepturi. Neașteptat, strident, deznădăjduit ca un urlet în deșert. Caii întețesc goana mai mult, mai mult, mai mult, într-un fel de dezlănțuire care nu mai are nimic comun cu firea, cu vreo urmă a instinctului de conservare, spărgînd circumferința strîmtă a arenei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
expoziție internațională. În primii ani de grădiniță, domnișoara Naca ne-a îndrumat pașii și mințile micuțe prin fermecatele lumi ale poveștilor, cântecelor, dansului. Era o domnișoară mai în vârstă, căreia îi plăcea să se îmbrace și să se machieze mai strident, dar era un suflet bun. La un moment dat a plecat din Frasin și nu mai știu nimic despre ea. Dar a rămas în sufletul multor copii din generația mea, și, în final, asta contează. Iar vestimentația și cosmetica puțin
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
pe întreg parcursul lecției în activitatea de dobândire a cunoștințelor face din lecție un proces activ și eficient cu efecte benefice în plan educativ: le dezvoltă sârguința, capacitatea de a depune efort și le consolidează atitudinea pozitivă față de învățătură... Sunetul strident al soneriei ceasului deșteptător, potrivit să-l anunțe cu 10 minute înainte că e momentul să plece la școală, îl determină pe Dumitru Dascălu să-și întrerupă reflecțiile metodico-pedagogice. Imaginile și gândurile care bat la ușă pentru a fi eliberate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prin izolarea imperiului incaș.“ Catedrala din Cuzco scoate la lumină artistul din Che, care face observații precum: „Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrînă machiată prea strident.“ Dintre multele biserici pe care le vizitează, cel mai mult Îl impresionează „imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale dezmembrate pe panta unui deal.“ Dar cea mai ascuțită critică adusă barocului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
desprinse toate din balamale, e foarte ciudat, ca și cînd ar arăta leziunile făcute de trecerea timpului. Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrînă machiată prea strident. Există o adevărată desăvîrșire artistică În boxele destinate corului, făcute din lemn de către meșterii indieni sau metiși. În gravurile inspirate din viețiile sfinților, ei au insuflat lemnului de cedru și spiritul bisericii catolice, și pe cel al adevăraților locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foarte mult. Deci, paralel cu roluri din repertoriul italian, am putut interpreta și muzica germană. Dar muzicii germane i-am dat o anumită căldură, o "catifea", o moliciune, ceea ce nu reușesc tot timpul cântăreții de muzică germană, care sunt mai stridenți, mai aspri, zic eu. Așa au remarcat cronicarii. A.V. Ce părere aveți despre montările spectacolelor de operă din București? Sunt pe linia a ceea ce se întâmplă la ora actuală în marile teatre lirice din lume? Sunt capabile să atragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]