6,493 matches
-
seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc pietricele în geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de a vedea un cap ivindu-se de la o fereastră și nici aceea a întâlnirii în pragul ușii de la intrare. Ceea ce-mi doream cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Poți să Împrumuți perspectiva mea. Dar trebuie să vezi cu ochii tăi. — Mulțumesc, i-am spus, simțindu-mă ușurat că, În sfârșit, păream să fi găsit o cale de comunicare. Dintr-un motiv oarecare, mi-am mai amintit unul dintre strigătele de război ale lui Koch: „TOȚI AR TREBUI SĂ CUNOASCĂ GOLICIUNEA + SOARELE + AERUL = MAI MULTĂ VIAȚĂ!“ Cum putea oare ceva să conțină „mai puțină“ sau „mai multă“ viață, m-am Întrebat, pipăindu-mi genunchiul julit. Cu siguranță lumea consta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu babacu’, Al - ca unii care, de când îi știu, nu fac decât să prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și se rostesc, în sinagogă, de dimineața până seara, rugăciuni de pocăință. 1 Pastă din foi de mațes muiate. 2 Murdară 3 Se desfată. 1 Băga, împingea (în actul sexual). 2 Cârpe, bulendre. 1 Altoiască, burdușească. 2 Altoit, burdușit. 1 Strigătele, vacarmul. 1 Față, obraz. 1 Bețiv. 3 Sătul (fig.). * Gazetar și romancier american (1904-1993), autor al lucrării istorice de referință Ridicarea și căderea celui de-al Treilea Reich. 2 Născocire. 1 Budincă. 2 Jumări. 3 Prăjiturele. 4 Pianist, dirijor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență minunat bronzul. Exact atunci s-a auzit un strigăt de la o masă În jurul căreia erau așezați șase francezi, la vreo două mese depărtare de noi. Cu toții aveau un bronz În stilul lui George Hamilton, bronz care este Încă foarte la modă În Megève. —Sophia! Viens nous voir!1 o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră, foarte cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu. —Faisal! Dragule! Aici! cântă Salome, care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro ciocolatiu cu buline albe. Gesticula către cineva. Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de arestare! Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Domnule detectiv Danton, zic. Poate să-mi spună unde-l găsesc chiar acum? îl întreb. Numai piatra te lovește și bățul te altoiește, dar tot acolo ajungem. Cu iuțeala strigătului, blestemul mi se-nvârte-n cap, și legătura telefonică se întrerupe. L-am ucis pe mântuitorul meu. Pe detectivul Ben Danton. Iată cât de mult m-am îndepărtat de restul omenirii. Distrugere constructivă. Stridie își scutură bricheta de plastic, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen Boyle, văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și nici măcar n-am întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba, cum mi-a zis Săteanu, măcar să-i atrag atenția, ca între prieteni" gîndește Mihai, privind lung receptorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat, un tânăr a observat că animalele sălbatice au dispărut, că strigătele lor nu se mai auzeau din pădure. "Oare animalele se tem de foc?" s-a întrebat el, apropiindu-se cu curaj de flăcări. Simțind căldura, el i-a chemat cu bucurie pe ceilalți oameni: Haideți, haideți, veniți încoace. Focul acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam nici o îndoială. Era un lucru la mintea cocoșului că cine stă pe Băiuț, adică în Drumul Taberei, ține cu Steaua. În afară de Filip și de mine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era nevoie să se uite în spate, înspre școală, după strigăte și chirăituri putea să descrie tot ce se întâmpla. Era ora la care începeau să apară părinții, și el aștepta mai mereu până la cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a murit?), și suferința asta mi-a fost întrucâtva folositoare, sau poate că doar amestec eu lucrurile, și a fost mama care s-o fi întrebat ce se întâmplă cu pila ei de unghii sau Filip care mi-a auzit strigătele și a tras niște concluzii, pentru că, lucru pe care nu mi-l pot explica nici acum, musafirii au încetat ca prin farmec să îmi mai dăruiască păpuși, iar lui Rahan i-a fost sortit să se războiască doar cu muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că și eu am fost Rahan, dar mai mult și mai mult am fost Tarzan, fiindcă strigătul lui de luptă îmi plăcea mai tare (iar de Jane nu mai spun). Pe tutele alea cu ochi mari și bovini, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, nu le-am înghițit niciodată și, de fapt, nici nu știam cum le cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]