754 matches
-
ne găseam pe calea cea bună. "Fricțiunea" Morin/Laborit era deosebit de interesantă deoarece apropia cunoștințele științelor viului de cele ale unei sociologii lărgite. Re-fuzam o ideologie totalizantă, deprinzîndu-ne de discuțiile academice ori de cele marcate la început de marxism, de structuralism. Ideologia noastră, pe care o credeam blîndă, consta în a crede că știința trebuia să aducă mai mult societății. B.C. Această ideologie era destul de pozitivistă. J.R. Da, poate! Dar noi percepeam mai ales o deschidere spre perspective inedite, odată ce erau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politică. Termenul de autoreglare, cuvînt-cheie pentru majoritatea participanților, a fost utilizat de multe ori. Pe de altă parte, și unii și alții, am învățat, din diferite experiențe, să nu avem încredere în ideologiile dominante, în primul rînd în marxism și structuralism. În anii `50 și `60, intelectualii, oamenii de știință se aflau sub amenințarea unui anume terorism intelectual: gîndirea lui Marx, dogmatizată de marxiști, și structuralismul, aflat la începuturi, erau dominante. Noi nu eram convinși că modurile de organizare a economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
diferite experiențe, să nu avem încredere în ideologiile dominante, în primul rînd în marxism și structuralism. În anii `50 și `60, intelectualii, oamenii de știință se aflau sub amenințarea unui anume terorism intelectual: gîndirea lui Marx, dogmatizată de marxiști, și structuralismul, aflat la începuturi, erau dominante. Noi nu eram convinși că modurile de organizare a economiei erau responsabile de suprastructuri, sau cel puțin că, dacă analiza lui Marx rămînea valabilă pentru anumite situații, introducerea noilor tehnologii nu avea să răstoarne datele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
gîndim noile realități în afara tutelei sale. B.C. Mai ales că dumneavoastra puteați fi de acord cu unele scrieri ale lui Marx. J.R. Bineînțeles, cum sîntem de acord cu scrieri ale lui Aristotel, Platon sau Spinoza. E același lucru în cazul structuralismului! Importanța acordată de Claude-Lévi Strauss construirii societății plecînd de la structuri familiale organizaționale nu ni se părea suficientă pentru a explica evoluția lumii și situația prezentă. Or, structuralismul invada lumea literelor, a științelor sociale și pe aceea a literaturii. B.C. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cu scrieri ale lui Aristotel, Platon sau Spinoza. E același lucru în cazul structuralismului! Importanța acordată de Claude-Lévi Strauss construirii societății plecînd de la structuri familiale organizaționale nu ni se părea suficientă pentru a explica evoluția lumii și situația prezentă. Or, structuralismul invada lumea literelor, a științelor sociale și pe aceea a literaturii. B.C. Nu l-ați invitat niciodată pe Claude Lévi-Strauss? J.R. Nu, îl cunoșteam puțin și se afla foarte des în străinătate. Structuralismul, în sensul pe care l-a dobîndit
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
explica evoluția lumii și situația prezentă. Or, structuralismul invada lumea literelor, a științelor sociale și pe aceea a literaturii. B.C. Nu l-ați invitat niciodată pe Claude Lévi-Strauss? J.R. Nu, îl cunoșteam puțin și se afla foarte des în străinătate. Structuralismul, în sensul pe care l-a dobîndit cu Lévi-Strauss și Barthes, nu era încă formalizat. În acea perioadă, eram impresionați mai ales de efectele pe care fiecare dintre noi le observa pornind de la lecturile sale, de la contactele cu ceea ce pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lui pentru ci-nema îl determină să scrie Le cinéma ou l'homme imaginaire (Cinematograful sau omul imaginar) (1956) și Les Stars (Starurile) (1957). Urmează apoi Autocritique (Autocritică) (1959): Morin povestește cum a ajuns să respingă comunismul în 1951. Se opune structuralismului care, după el, "elimină omul, problematica istorică și pe cea a subiectului". Îi displace domnia chestionarelor și a anchetelor cu scopuri tehno-economice din sociologie. Aspiră la o gîndire care să explice invenția, creația și subiectul uman. Reflectează împreună cu Lefort și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
doar pe realiștii tradiționali. Michael Banks (1985), un adept al perspectivei "societății mondiale" a lui John Burton, a elaborat o triadă similară (vezi tabelul 8.2). Tabelul 8.2 Cele trei paradigme ale lui Michael Banks Criterii Paradigme Realism Pluralism Structuralism Imaginea de bază "bila de biliard" "pînza de păianjen" "caracatița cu multe capete" Actorii statele statele și alții clasele Dinamica forța mișcările sociale complexe economia Variabilele dependente explică ceea ce fac statele explică toate evenimentele majore din lume explică inegalitatea și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
invizibil al pieței trebuie luat de bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica comportamentul individual. Cu alte cuvinte, alegerile utilitariste și analiza waltziană a pieței sînt pur și simplu două aspecte ale aceleiași abordări. Dacă structuralismul este definit la nivel de cauzalitate, atunci partea sistemică a teoriei neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile decît cauzează în mod direct comportamentul. Totuși, dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe supoziții în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult decît suma părților sale. Altfel spus, părăsind modelul funcționalist în favoarea modelului de echilibru al pieței, teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și holismul sînt termeni folosiți adesea unul în locul celuilalt, este mai bine, probabil, să ne referim la Waltz ca la un realist sistemic, și nu structural. Pe scurt, contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Antireducționism, antibehavioralism sau doar materialism al puterii? Waltz este sincer atunci cînd îi condamnă pe cei care vroiau să construiască teoria internațională din motivele și atitudinile statului sau din natura regimurilor. El îi numește pe acești teoreticieni cînd "reducționiști" (opunîndu-i structuralismului), cînd "behavioraliști", behavioralismul fiind definit în mod surprinzător ca "explicație în termeni de unități care au un anumit comportament" (Waltz 1979: 64).2 Așa cum voi argumenta în continuare, Waltz este forțat de propria sa logică să-și relaxeze și asumpțiile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doi realiști din cadrul economiei politice internaționale, Robert Gilpin și Susan Strange, printr-o reevaluare a politicii internaționale și a conceptului de putere, extind și mai mult granițele realismului - și ale disciplinei. 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism "În ce privește problema puterii există, totuși, posibilități de colaborare [între structuralism și realism]". (K. J. Holsti, Discipline Dividing, p.80) Economia politică internațională nu a oferit doar o redefinire a neorealismului, ci și cadrul necesar unei apropieri între două orientări materialiste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Strange, printr-o reevaluare a politicii internaționale și a conceptului de putere, extind și mai mult granițele realismului - și ale disciplinei. 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism "În ce privește problema puterii există, totuși, posibilități de colaborare [între structuralism și realism]". (K. J. Holsti, Discipline Dividing, p.80) Economia politică internațională nu a oferit doar o redefinire a neorealismului, ci și cadrul necesar unei apropieri între două orientări materialiste - materialismul puterii din cadrul realismului și materialismul economic al teoreticienilor dependenței
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de aceste două niveluri și țin seama de ele în formulările lor teoretice. Problema este, însă, unde sînt date prioritățile logice, și uneori metodologice, pentru construirea unei explicații. Să luăm ca exemplu chiar o lectură pur structuralistă a marxismului. Dacă structuralismul este definit doar prin nivelurile de analiză, ar rezulta că marxismului îi lipsește conceptul de agent. Dar este evident că marxismul nu numai că este conștient de nivelul de analiză al agentului, la care se referă sub numele de clasă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criza realismului . 235 9. Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale . . . . . 237 10. Economia politică internațională ca încercare de reactualizare a realismului: sfîrșitul sistemului Bretton-Woods și teoria stabilității hegemonice . . . . 269 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism . Concluzie. Fragmentarea realismului . . 345 12. Realismul se rătăcește: cotitura epistemologică din anii '80 și '90 . . . . . . 354 13. Realismul la răscruce . . . . 390 Bibliografie . . . . . 347 În aceeași colecție Alexandru Popescu, Relații româno-austriece Alexandru Popescu, Die Beziehungen. Rumäniens und Österreichs Bun de tipar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetarea valențelor ei pragmatice"128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi provocate de vechiul istorism, de impresionism și nu în ultimul rând de structuralism. De asemenea, Pannwitz utilizează și sintagma "om postmodern", care încarnează o serie de trăsături desprinse din concepția filosofică a lui Nietzsche. O altă utilizare timpurie a conceptului îi este atribuită lui D. C. Somervell, într-un comentariu al primelor șase
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mișcare în filosofia, teoria literară și în științele sociale ale sfârșitului de secol XX, și este în mod particular legat de lucrările lui Jacques Derrida și ale adepților săi. În general, poststructuralismul se referă la o serie de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes), psihoanaliză (Lacan) și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legat de lucrările lui Jacques Derrida și ale adepților săi. În general, poststructuralismul se referă la o serie de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes), psihoanaliză (Lacan) și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci trimite atât la modalitatea structurală de a analiza lucrurile, în special în lingvistică, la transferarea acestei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes), psihoanaliză (Lacan) și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci trimite atât la modalitatea structurală de a analiza lucrurile, în special în lingvistică, la transferarea acestei metode în științele sociale și ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci trimite atât la modalitatea structurală de a analiza lucrurile, în special în lingvistică, la transferarea acestei metode în științele sociale și ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci trimite atât la modalitatea structurală de a analiza lucrurile, în special în lingvistică, la transferarea acestei metode în științele sociale și ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale spiritului, cât și la structuralismul filosofic. Deși se pare că structuralismul nu este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra limbajului, care, din punctul lor de vedere, face mai mult decât să reflecteze lumea, oferindu-i o formă, concepție care obturează orice fel de acces la o serie de standarde sau puncte de referință. Reprezintă poststructuralismul o dezvoltare a structuralismului sau o formă de revoltă împotriva lui? Această întrebare se lovește de două tipuri de probleme: problematica delimitării (unde sfârșește structuralismul și începe poststructuralismul?) și problematica epistemologică (care este diferența dintre structuralism și poststructuralism în ceea ce privește cunoașterea?)50. Deși au existat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]