12,164 matches
-
Trupul Său pâine ce este făcută din multe boabe de grâu reunite, El vrea să arate că întregul popor creștin pe care îl poartă în El trebuie să fie unit. Și când numește Sângele Său vin, care fiind din numeroși struguri, nu constituie decât o singură băutură, el semnifică, de asemenea, că turma, care suntem noi, nu este decât o unitate. Fericitul Augustin aprofundează mult și cu multă virtuozitate semnificația comunitară (eclezială) a elemetelor euharistice, în catehezele sale, ținute credincioșilor. El
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mare tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
spre Ciocănești, pentru a ajunge la părinții săi. Bucuria bătrânilor săi părinți a fost imensă când fiica lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea vedea la față din cauza soarelui. Săndica se apropie de tatăl său și
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
spuse fata râzând. După cum am mai auzit câte ceva, era cineva în familie care mai călca în străchini câteodată, după cum spunea bunica . - Tu te iei după vorbele lui bunică-ta? Așa sunt femeile. Știi cum este proverbul cu vulpea și cu strugurii. Dacă nu se poate înfrupta ea din struguri, i se pare că altul o face mai mult decât trebuie. Doar vorbe fata bunicului, nu le băga în seamă. - Așa am să fac, bunicule, știi că te iubesc și eu te
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
era cineva în familie care mai călca în străchini câteodată, după cum spunea bunica . - Tu te iei după vorbele lui bunică-ta? Așa sunt femeile. Știi cum este proverbul cu vulpea și cu strugurii. Dacă nu se poate înfrupta ea din struguri, i se pare că altul o face mai mult decât trebuie. Doar vorbe fata bunicului, nu le băga în seamă. - Așa am să fac, bunicule, știi că te iubesc și eu te cred pe tine. - Păi cine să mă mai
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Publicat în: Ediția nr. 1347 din 08 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului A VENIT TOAMNA DIN NOU A venit toamna din nou, Un anotimp ca un cadou. Vreau din toamnă bogăția, Care inundă pe dealuri via. Prefer noi frunze ruginii, Strugurii dulci și aurii! Mustul roșu, puțin dulce, Nostalgia să mă-ncurce! Tristețea nu îmi convine, Chiar dacă iarna rece vine. Vă recomand nu fiți triști, Toamna e pentru optimiști. Mor frunzele din smochin, Simt în ele al verii suspin. Smochinul visează
A VENIT TOAMNA DIN NOU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349421_a_350750]
-
DUREREA LUMII Nu mai e loc pe pământ, Nici sub soare, nici sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
colț de rai” îi sunt dator! Nu e mândrie, tot vă spun mereu, Că sunt român aici cu neamul meu, Când pentru fiecare pe pământ Locul „acela” pururea e sfânt; Nu puteam oriunde să mă nasc, Aici mă simt ca strugurii în teasc, Iubirea mea e mai presus de nume Și curge liber versul meu în lume... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Născut în România... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de
NĂSCUT ÎN ROMÂNIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349933_a_351262]
-
perioada anilor 1956 ”Populația era orientată în a-și câștiga existența din turism. Astfel erau comercianți de amintiri de pe insulă diferite obiecte inscripționate cu marca ADA KALEH, produse zaharoase rahat Locum, acadele,halvița, bomboane ,dulcețuri de smochine ,trandafiri, fructe pere, struguri, țigări între care unele denumite chiar ADA KALEH . În legătură cu turismul funcționau și barcagii care transportau totul de pe un mal al insulei pe celalalt mal al Dunării : persoane ,turiști ,insulari, materiale de construcții cărămidă ,piatra, lemn ,diferite mărfuri cu care trebuia
ADA KALEH MIT ŞI ATRACŢIE TURISTICĂ.EXPOZIŢIE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344565_a_345894]
-
tata mare (tatăl mamei) un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că îl păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai lotului cu viță de vie, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
casă, lemne din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă de jumătate metru adâncime și de un metru jumătate lățime pe doi metri lungime. Construia din lemne de salcâm deasupra acestei gropi o formă de piramidă, peste care
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală. Cum spuneam, tata a construit bordeiul sau coliba cum i se mai zice prin alte părți, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești de prin curte sau de pe la câmp, cu recoltatul cerealelor sau prășitul porumbului și al florii soarelui, seara ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe ea. Megieș cu lotul nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
cultivase pepeni verzi și cum începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema dacă el mănâncă struguri din via noastră și eu pepeni din bostana lor improvizată, așa că ne împăcam destul de bine și aveam și posibilitatea de a ne juca împreună, alungând plictiseala din timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei ne lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Bunica începea să-mi povestească
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
case însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburi care aveam case mai frumoase și mai multe acareturi . Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, din material țesut la război nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
lut pe jos, aici se țin obiectele de tors și de țesut: războiul, urzarul, rășchitorul, sucala, furca, fusul, roți de tors, vârtelnița, pieptar pentru câlți, sucala, unelte de muncă la câmp și de uz casnic: seceră, coșuri, presa pentru stors struguri, mierța pentru măsuratul porumbului, cât și obiecte de îmbrăcăminte: coloape (pălării) din paie. Ca și în casele specifice celorlalte localități și aici sunt expuse costume populare specifice localității. Costumele pentru femei se compun din: năframă cu pui (floricele) care se
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
de litri. O noutate pentru noi o constituie butoiul dublu compartimentat pentru vin și pentru țuică. Pentru a le deosebi în partea unde este țuica are sculptate pe capăt pere, iar în partea unde este vinul are sculptați pe capăt struguri. În fața pavilionului expozițional se află Atelierul în aer liber de confecționat viori organizat de Fabrica Privată de Instrumente Muzicale „Gliga”, un elogiu adus hărniciei, migalei, bunului gust, cu care omul a făcut să cânte lemnul pădurii, tinereții, frumuseții costumului popular
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
în zbor, valsând se lasă-ncetișor Să cadă pe pământul ud, țesând doar toamnei ruginiu covor; Oftează trandafirul, măritul rege peste flori se teme Că frigu-i va răpi concertul romanțelor de crizanteme... A venit toamna, iubito! Ți-am strâns mere, nuci, struguri și prune; Lângă poza ta din ramă am pus chiar și o gutuie. Spune, tot la fel ești de frumoasă? Ochii, tot la fel de verzi? Si părul... tot la fel de negru e? Și gura... spune-mi, spune-mi adevărul, tot la fel de dulce
A VENIT TOAMNA, IUBITO!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348126_a_349455]
-
fără poamă și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Citește mai mult La
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
fără poamă și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
fără poamă și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Și s-o făcut
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]