1,185 matches
-
te voi asculta cuminte “Copilă”-mi spui, când rătăcesc prin situri Pe-o insulă. Iar gândul meu fierbinte Încearcă să te-nvie dintre mituri. VREAU ROMANȚA TA MEREU SĂ FIU Vreau romanța ta mereu să fiu Cântă-mă pe-o strună de vioară Tu să-mi fii luceafărul de seară Să-ți fiu zori de zi, amurgul viu. Lasă-mi gândul lin să te-nfășoare Despletit să-ți încălzească trupul Freamătu-mi să-ți cotropească lutul Foc nestins să-ți fiu, tu
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
da să bea apă care-i mai curată Car și pietrele de moară ele stau de gâtul meu Și mă strigă când urcușul se arătă tot mai greu! Doinele le am în suflet și jelesc când vine seară Iar pe strunele de dor cântă tainic și vioară În deșert găsesc o oază ce-mi alină chiar și plânsul De o vreme nu mai vreau sa ma prind în joc cu dânsul... Scări ridic mereu în mine, când doar liniștea mă ține
RASARIT DE SOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374902_a_376231]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CRUCEA REVOLTEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Lumea asta e nebună însă alta nu mai am o să-i cânt și eu în strună pui de cuc arzând pe ram Alta însă nu mai am lumea asta dă în clocot și ca ea întregul neam o tăcere-i vai de clopot Lumea asta dă în clocot o să-i cânt și eu în strună dincolo
CRUCEA REVOLTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374911_a_376240]
-
în strună pui de cuc arzând pe ram Alta însă nu mai am lumea asta dă în clocot și ca ea întregul neam o tăcere-i vai de clopot Lumea asta dă în clocot o să-i cânt și eu în strună dincolo de-al nopții ropot lumea asta nu-i nebună Dar cum alta nu mai am mă voi răstigni ca neam Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Crucea revoltei / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V
CRUCEA REVOLTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374911_a_376240]
-
cântecele, cum era de așteptat, s-a încercat a-i fi puse la zid. Numai că iubirea de care se bucura a deschis o firidă în acest zid, iar cântecele ei, proliferate ca un sunet melodic liric și alinător din strunele unei voci sensibile ca mandolina, și magice, n-au putut fi stinse! Nu universul vestic al tentațiilor cele mai fenomenal împânzite printre români, ca un năvod, a atras-o, ci Danemarca, regatul insondabil pentru mulți dintre români. Cântecele artistei Éva
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului FEMEIA Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
amare Scânteind noaptea în floare. Plâng chitarele sub stele În acorduri mititele; Triste, line tot mai stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite ale unei viori, coboară Mâna ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
sau celei cărora le-au încredințat simțămintele, doar deziluzii. Acum simțeau nevoia împlinirilor, al alungării temerilor că din nou pot eșua. Fiecare dorea să aibă încredere în celălalt și toată speranța era ca inimile lor să poată vibra pe aceeași strună de vioară, acordată de mirajul dorințelor neîmplinite, aruncate în coșul regretelor, pentru a fi înlocuite cu liniștea conferită de certitudinea că nu va fi dezamăgit din nou. Adriana se simțea liniștită și mulțumită. Își aminti că citise undeva niște versuri
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
poemele le simt ca și cum sentimentele mele au migrat în sufletul ei și s-au așezat acolo ca pe o scenă, unde actori cu măști de ceară dau un spectacol impresionant, grandios, un spectacol al singurătății ce vibrează prelung, „... ca o strună într-un ecou prelungit...”, citând un vers propriu. Singurătatea sufletului poetei este redată magistral în metafore tulburătoare, care exprimă grăitor intensitatea trăirilor poetice: „Sunt stația rămasă fără tren/..../ un ultim vers dintr-un anost catren...” („Sunt”) sau „Mă caut în
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
nu-l simt Să trec de mine să nu mă mai mint, Cu partea deasă sita să mai cernă Să mă dezleg de frigul tot din iarnă! În poartă voi lăsa doar ghiocei Să radieze toată bucuria-n ei, Pe strune de viori să cânte vremea, Din pat să se ridice chiar și lenea! M-aș vindeca de întreaga neputință În candela aprinsă doar credință, Iertarea mi-ar fi sfetnic în nevoi Să trecem vindecați prin vremi și noi! foto Mihai
IERTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373878_a_375207]
-
atâtea clipe În care nu Ți-am spus că Te iubesc Îmi par acum povară și risipă Căci numai lângă Tine eu trăiesc! M-aplec din nou cu-adâncă reverență Și mă hrănesc cu slovele prea-sfinte... Mi-e inima o strună de vioară Te cheamă ea căci nu mai am cuvinte... Și-am să-Ți mai cânt... Și-am să-Ți mai cânt în fiecare zi Și-am să-Ți mai scriu un vers înmiresmat Să-Ți mulțumesc că încă mă
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
plină, Se-aude-ncet, cum plânge și suspină, Pe corzile vibrânde, o chitară. Și de la muguri până la tulpină, Tot pune sunete pe zi și vară, Să ușureze-a inimii povară, Pe care-abia mai poate să o țină. Și cântecul, ce pleacă de pe strună, Dezleagă-n suflet piedici și zăgazuri, Ne face blândă noaptea și mai bună, Înlătură și grijă și necazuri. Iar steaua noastră n-are cum s-apună, Căci luminează mare și talazuri. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CHITARĂ / Leonte
CHITARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374101_a_375430]
-
tremură când pleacă, De parcă ar vrea să știe, Odată, să se întoarcă ... Desghiocat de lume , Stă suflet în visare, La margine de vreme, Cu zborul împăcat De mâna ce-o să-l cheme... Și-atât de trecător Se bucură suflarea, Când struna o îngână, Îngemănând de-a pururi Apus și clar de lună! Citește mai mult Atât de trecător...În ceasul umbrei,Și clipa de mărgeanMai tremură când pleacă,De parcă ar vrea să știe,Odată, să se întoarcă ...Desghiocat de lume ,Stă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de mărgeanMai tremură când pleacă,De parcă ar vrea să știe,Odată, să se întoarcă ...Desghiocat de lume ,Stă suflet în visare,La margine de vreme,Cu zborul împăcatDe mâna ce-o să-l cheme...Și-atât de trecătorSe bucură suflarea,Când struna o îngână,Îngemănând de-a pururiApus și clar de lună!... IV. CULORILE CLIPEI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2055 din 16 august 2016. Culorile clipei E crudă iară clipa, dar crește câte un pic; De mâine, naște bobul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor. Un cer de marmură neagră dorul așterne Peste nisip de clepsidre sparte în mine, Se răscolesc clipele pierdute în hăuri, Cresc amintirile pe-o
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
-mi tăcerea sufletului Cu uitările , abandonate-n ceață . Aș pictă pe stele privirea-mi înghețată ... Si-as udă în valuri cu lacrimi uscate , Trandafirii albi cu chip de paiața Ce-și agață în spini petalele mașcate . Toate aceste gânduri pe strune de harpa Înnodate cu-n fir subțire de ață , Au creat din mine o păpușă de cârpa Într-o bucățică nouă de viață . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: O păpușă de cârpa / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul
O PAPUSA DE CARPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375526_a_376855]
-
altă zare Prin tăcerile cu ecouri sparte ... Și dacă voi uita curând de toate ... Nu te mai aștept în cântecul legănat , Rămâi în somnul plin cu șoapte , Din clipă când te-ai îndepărtat... Și dacă gândurile mele ... Ar strânge vechile strune , Ar izbucnii în plâns... și ele În hohot s-ar pornii să sune . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Și dacă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2174, Anul VI, 13 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate
SI DACA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375567_a_376896]
-
fost? mi-e gândul înserare, dar zorii îi aștept, să-ți fiu din nou icoana zugrăvită în răsărit de soare... oftezi lângă izvor, unde iedera înconjoară plopul și templul e-n ruină... cât chin, ce jale și cât dor... în struna lirei te strig,te chem... de dorul ce se frânge... pân`și cerul mă aude și amarnic plânge. În veacul ieftin, cea mai scumpă plată e să nu te am pe tine niciodată. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: TU EȘTI? Florica
TU EŞTI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375600_a_376929]
-
dureri... Mă umple iar plânsul ca o păpădie Ce-s scutură frunzele trist înspre zări. Cu ochii-ndreptați spre zarea albastră Clipesc a durere cu pleoape de har. Versuri în privire-s florile-n glastră. Și-mi cântă vioara pe strune de jar. Mâna îmi trec printre pletele vremii, Și iar mă opresc lângă Tine să stau... Îmi iartă, O Doamne, clipa tăcerii... Vreau tot ce-mi dai mai departe să dau. Baia Mare, 3 septembrie 2016 Îmbrățișat de veșnicie I-am
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
-mi știe să le-asculte Când doar de dragoste-mi vorbesc. Tăcerea ta-i o rapsodie Duioasă, lină, suavă, Tăcerea ta-i o poezie Și două suflete leagă. Tăcerea ta mă înfioară Când trist și rece mă privești. Atunci, pe strune de vioară, Inima-mi plânge, mă rănești... Tăcerea ta mă-nnebunește, De câte ori tu mi-o oferi. Chiar de-a ta gură mut vorbește, Sufletu-mi spune tot ce-i ceri... Nu am nevoie de cuvinte Să înțeleg ce îți dorești
TĂCEREA DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371849_a_373178]
-
asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de L la România dodoloațăˮ. A urmat lansarea cărții Ștefaniei Kory Calomfirescu, Profesorul dr.doc. Crișan Mircioiu despre mari personalități în medicină (Ed. Napoca Nova, 2014). Editorul cărții, Voichița Pălăcean-Vereș, a dat citire eseului intitulat „De la Magistru la Magistru, omagiu de pe strunele sufletului și mințiiˮ, subliniind preocupările multiple ale prof. Kory Calomfirescu, membru al Academiei Medicale, și evidențiind liniile de forță ale cărții cu care s-a prezentat de această dată înaintea publicului. A luat cuvântul apoi prof.univ.dr. Sorin Nicu Blaga, discipol
ŞEDINŢA LUNARĂ A CENACLULUI ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371896_a_373225]
-
de ani. - Ai coborât pe-un fir de cântec dulce, din ceruri, ca un falnic heruvim, când merg copiii, seara, să se culce. Nea Tudore, din suflet, mulțumim! Din patru zări ai adunat poeții și i-ai aliniat pe patru strune, făcuși apoi din ei un cor al vieții, din inimi înspre inimi să răsune. Și eu, umil poet, azi mă înclin în fața ta, olteanule de foc, privighetoare de gen masculin cu cobză și chitară-n loc de cioc. Pentru că ni
LA MULŢI ANI, TUDOR GHEORGHE! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371905_a_373234]
-
piatră, nemișcată-n tăcere, Ploaia să-mi biciuie trupul, Vântul să-mi usture gândul, Și lacrimi să-mi dea mângâiere... Să mă topesc printre flori, Călcând cu vise văzduhul, Amuțind, incert, năduful Arșiței de ne'mblânziți fiori... Și urmărind șoaptele strunei , Să-mi culc pleoapa pe fluturi, Acoperind zborul lor cu săruturi, În noaptea cedată fortunei... Blue Mireille, 1 august 2015 Referință Bibliografică: Piatră / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V, 01 august 2015. Drepturi de Autor
PIATRĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371912_a_373241]
-
NEVOIA DE TINE Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nevoia de tine, nevoia de noi Așterne târzie o umbră firava, Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi, Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă. Din foste dorințe se nasc tresăriri, O clipă se frânge și moare uitată Și false iluzii, iscând amintiri, Revin obosite pe fruntea plecată. Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus, Rămas suspendat pe o filă de carte
NEVOIA DE TINE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372078_a_373407]