4,448 matches
-
pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-un coșmar, am văzut-o cum dă naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am controlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
genunchi, care curățau puroiul de pe bandajele de la cap și mă ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
colțul ochiului drept până la comisura gurii. Împreună cu pliul naso-labial, această nouă linie forma o imagine asemănătoare cu liniile din palma unei mâini delicate și fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jos la noi. Renata își închise pelerina și luă un exemplar din Paris-Match de pe bord. Întoarse paginile, aruncând priviri fugare fotografiilor cu victimele foametei din Filipine. Afundarea în temele paralele ale violenței era o deviere protectoare. Ochii ei serioși de studentă abia se opriră la fotografia unui cadavru umflat care umplea o pagină întreagă. Această coda a morții și mutilării îi trecu pe sub degetele experte în vreme ce eu mă uitam la încrucișarea drumurilor, acolo unde, la patruzeci și cinci de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tuturor românilor de a vota la viitoarele alegeri și de a alege cu bună știință. Interesant este un asemenea demers venit din partea Alinei Pârâială, publicat în revista „Formula As”: „Cea care vă îndeamnă la trezire nu este altceva decât o studentă suceveancă, care încă mai crede în renașterea României. Nu fac acest lucru pentru a ieși din anonimat, ci pentru că, după părerea mea - și nu sunt singura - se simte o schimbare în România. Suntem pe un drum bun și, dacă îl
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții, nu exagerat de drepți, nu exagerat de albi. - Și ție o zi bună, tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea aveau. Și el îi credea, așa că glumea des. În fine. - Auzi, tu ai citit textul ăla? întrebă Gina. - L-am răsfoit, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din aceste case, să cer să-mi permită să telefonez la poliție, să spun în primul rând foarte clar că eu nu o cunosc pe Marjorie asta, că nu cunosc nici o Marjorie... La drept vorbind, aici, la Universitate, e o studentă care se numește Marjorie, Marjorie Stubbs: am remarcat-o imediat printre fetele care urmează cursurile mele, E o fată care, sincer vorbind, îmi plăcuse mult, păcat că atunci când am invitat-o acasă la mine ca să-i împrumut niște cărți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dau seama la intrarea în campus tot alergând, în trening și teniși; n-am trecut pe-acasă să mă schimb și să-mi iau cărțile, acum ce mă fac? Continui să alerg prin campus, întâlnesc fete care traversează pajiștea, sunt studentele care se-ndreaptă deja spre cursul meu, mă privesc cu acel surâs ironic pe care nu-l pot suferi. O opresc pe Lorna Clifford fără a înceta să fac mișcările de alergare, o întreb: — Stubbs e aici? Clifford clipește: — Marjorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Ramotswe, ar putea să profite de ocazie. Încă ceva, Mma, zise ea din prag. S-ar putea ca doctorul Ranta să fie intangibil, pentru că nu a făcut nimic rău. Poate nu-i o idee bună să se încurce cu studentele, dar acesta nu-i total un motiv să fie pus pe liber, cel puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a spus totul. — Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întrebă în engleză Mma Ramotswe îi răspunse în setswana. — Aș dori să stau de vorbă cu dumneavoastră, Rra. Aveți un moment? El se uită repede la ceas. — Da, răspunse el deloc nepoliticos. Dar nu prea mult timp. Sunteți una dintre studentele mele? Mma Ramotswe făcu un gest de subapreciere la adresa propriei persoane în timp ce se așeza pe scaunul care-i fusese indicat. Nu, răspunse ea. Nu am mers atât de departe cu studiile. Mi-am luat certificatul Cambridge, dar nimic după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profesor, fără să mai treacă prin treptele inferioare. Se pare că Paraschiv a plagiat, a furat în ultima lui carte munca unor doctoranzi, dar n-au curaj să facă scandal, comentează altul. - Cică l-au prins pe șef c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o secretară. Am făcut un slalom prin mai mult de cincizeci de ani de literatură, aplecându-mă să nu smulg stegulețele, așa, înc-un viraj, frână... strâng brațele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păstrare visele de cover-girl. Fotograful de modă din mintea mea urlă: Dă-mi milă. Flash. Dă-mi încă o șansă. Flash. Asta făceam înainte de accident. Spuneți-mi că-s o mare mincinoasă, dar înainte de accident le ziceam oamenilor că sunt studentă la colegiu. Dacă le zici oamenilor că ești manechin, le iei maul. Faptul că ești manechin înseamnă că intră-n relație cu o formă de viață inferioară. Încep să vorbească așa cum ar vorbi cu copiii. Se prostesc. Dar dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zici oamenilor că ești manechin, le iei maul. Faptul că ești manechin înseamnă că intră-n relație cu o formă de viață inferioară. Încep să vorbească așa cum ar vorbi cu copiii. Se prostesc. Dar dacă le zici oamenilor că ești studentă la colegiu, oamenii-s așa impresionați. Poți fi student la orice și să nu trebuiască să știi nimic. Spune doar toxicologie sau biocinetică marină, și persoana cu care vorbești va orienta conversația asupra sa. Dacă nu funcționează, pomenește de sinapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
student la orice și să nu trebuiască să știi nimic. Spune doar toxicologie sau biocinetică marină, și persoana cu care vorbești va orienta conversația asupra sa. Dacă nu funcționează, pomenește de sinapsele neurale ale porumbeilor embrionari. Odată eram într-adevăr studentă la colegiu. Am circa o mie șase sute de credite din câte-mi trebuie pentru o diplomă de antrenor de fitness personal. După cum zic părinții mei, la ora asta aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Era o vreme când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
privitorul s‑ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca la spectacol, se aflau cinci inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse: Vă vom căuta noi. Se întoarse acasă cu un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De unde și aerul decontractat al alergătorilor. La sfârșitul cursei, Însă, fiecare concurent semăna cu propria sa teză, despre care, apoi, avea să vorbească până la moarte. O ureche avizată ar putea descoperi oricând În discursurile autoelogioase, bune să inflameze imaginația unor studente eminente, acordurile discrete ale unui splendid marș funebru. Pendula din sufragerie anunța ora douăsprezece. Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ce la Béldiu și nu la Sínaia sau Szóváta? Cred che púțin sávanți auzit de Béldiu. Nici măcar Bolyai Farkas și Bábeș Victor la un loc, nu cred se fi avut cunoștință de el. Ei, nu, se prea poate, Însă Eleonora, studentă la Cluj, la Litere, a fost pe aici În mai multe rânduri, cu tot felul de străini care aduceau ajutoare și planuri de dezvoltare rurală. S-a Întâmplat să stea la mine, Încă de la prima venire. E o fată plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Început, doamna Ster dorește să vă facă să Înțelegeți mai bine ceea ce vedeți. E vorba, firește, de cele patru tablouri de care va trebui, poate, să se despartă. De trei, cu siguranță. Am aici câteva Însemnări ale unei foste studente la istoria artelor, trimise doamnei Ster cândva, Într-un plic, acesta după ce o vară Întreagă privise aceste tablouri, poate din fotoliul În care acum câteva minute domnul Brândușă Își mângâiase visător gamba piciorului stâng. Să Începem, deci. După această introducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]