1,003 matches
-
Jilin, adică yinyang. O legendă populară despre inorog divulgă și defectul unicornului - trufașa părere de sine: <footnote id="48">48 ibidem </footnote Să fi avut cunoștință domnitorul despre acest produs folcloric, de a cerut să se înfățișeze pentru sine corp subțiat de țap în locul corpului plin, de cal, al inorogului? Sau poate a prețuit gândirea filosofică elină, ce vedea în Dionysos, zeul țapului, pe cel de două ori născut întru nemurire, acceptând înțelept adevărul naturii duale a omului, în care apollinicul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
crea oamenilor ambientul corespunzător. Pentru așa ceva erau necesare un gust fără greș, dragoste pentru detaliu și un esprit de finesse, trăsături care nu se pot forma decât de-a lungul multor generații într-o familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă-n fund, își dă cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din perete, uitând de ce se află acolo până când îi aduce aminte pacientul. —Deja pleci? Ce te grăbești așa? Abia ai venit. S-a deșirat și s-a subțiat ca viața. Își împreunează mâinile, ca să-și ceară scuze. Lumina trece limpede prin ele. Mark îi dă o ediție ieftină, uzată, a lui My Antonia. —Pentru drum. Am citit-o la micul club literar la care mergeam. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
CALULUI ȘI TĂTĂNEASĂ Am continuat tratamentul cu aburi și cu comprese călduțe cu coada calului și cu tătăneasă, alternativ, apoi am pus în aceeași punguță, cantități egale din ambele plante. Astfel timpul trecea și opacitatea din ochiul meu stâng se subția. Nerăbdarea de a vedea cât mai repede, era foarte mare. Am început să mă simt mai bine în general, să mă orientez mai bine în spațiu și să înțeleg mai bine ce aud. Că la debutul bolii, în afară de gol în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
răbda și lua înapoi drumul spre garsoniera Mirelei. Se simțea, desigur, așteptat și dorit, Mirelo, și din nou se descopereau însetați unul de altul și nu mai puteau, și era la fel de bine ca altă dată. Măcar că se strâmtase și se subțiase și se rărise în ultimul hal, încă era bine. Odată la două-trei săptămâni încă-și puteau permite o ieșire la Cernica sau la Snagov cu mașina. Dacia lui Velicu, Mirelo, mai veche și decât amănțeala lor, ar fi rezistat altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine și din nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și tot mai limpede soarta, cum își irosea viața stând la mâna cui n-ar fi trebuit... Oricum, se strâmtase și se subțiase și se rărise, Mirelo, nu mai era ce fusese pe vremea când lucra la cantină și avea banul ei și nu depindea de nimeni. Păi, Velicu, deh, ce să-i faci dacă s-a obișnuit cu ea și ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simți că e într-o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală, eminent feminină, compusă din zvelte conuri trunchiate.) Nimic frumos în figura ei, nici măcar ochii, deși neînchipuit de vii. Dar femeia aceasta e dintre acele pentru care problema frumuseții nu se pune. Mi-am exprimat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe o bucățică de nămol, subție fundul pocnitorii, o lipi acolo și când o izbi de pământ, a pocnit foarte tare și țandăra sări în sus. Bucuria mea n-a fost mică. Mai învățasem ceva. - Știi „țurca”? l-am întrebat. - Da, dar tu cum o știi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cine știe, că Dumnezeu e mare! Așa că aștept cu nerăbdare anunțul de la Mica publicitate dar, totuși, fără măsălariță, nu sunt sigur pe ea. În lipsa știrului și a celorlalte componente amintite mai sus mănânc borș cu urzici și cu lobodă, cică subțiază sângele și te face suplu.; de carne m-am lăsat, că face jenă la ficat și pentru că mi-am amintit de anii '46-'47 când nu mâncam carne deloc din cauză că măcelăriile erau închise pentru alte noi, săracii. Unul din frații
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
deloc din cauză că măcelăriile erau închise pentru alte noi, săracii. Unul din frații mei, adept și el al știrului gustos din acele vremuri de frumoasă aducere aminte, tot mâncând și mâncând borș cu știr (după rețeta de mai sus) s-a subțiat de tot și acum se plimbă, de ceva ani prin veșnicile câmpii de vânătoare ale apașilor și comanșilor, ce-or mai fi mâncând și ei pe acolo că doar nu bizoni, o fi și pe acolo criză economică mondială. Tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ciudată expresie de vulpe, un moș mișca ritmic mustața tușinată care atârna în gol sub nasul ascuțit. Cu fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din zbor ce i se întindea. Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din seara precedentă ne adusese plină de mândrie la cunoștință că era autoarea unui documentar despre uciderea în masă, prin anii șaizeci, a câinilor husky, cei mai buni tovarăși ai inuiților, de către administrația Québecului, sub pretextul că hrana necesară câinilor subțiază considerabil rezervele de hrană ale populației inuite. Din acel moment și până la introducerea motoneige-ului s-au scurs vreo zece ani, timp în care eschimoșii au rămas fără mijloace de deplasare. — Se poate și asta, fu de părere Tukalaq, evitând cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ar trebui să crezi scrisorile linei. Exagerează. ― Câtă vreme suntem Împreună, totul o să fie bine. O privi ca În noaptea dinainte și Desdemona se Înroși. Încercă să o cuprindă cu brațul, dar ea Îl opri. ― Uite. Dedesubt, momentan fumul se subțiase. Se vedeau drumurile Înțesate cu refugiați: un șuvoi de căruțe, care, bivoli, catâri și oameni grăbindu-se să iasă din oraș. ― De unde putem lua vaporul? Din Constantinopol? ― O să mergem În Smirna, spuse Lefty. Toată lumea spune că prin Smirna e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate de cauciucurile altor contrabandiști. La un moment dat un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcuse și pe alți părinți să Înceapă să caute școli private. Baker & Inglis, care avea active impresionante, dar fonduri reduse, n-avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi (aburul de la duș se subțiază Într-atât cât să-mi pot vedea clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuve albe, adânci, Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a face cu nici una dintre ele. („Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a Început devreme În cazul meu.) Evitându-mi imaginea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Având sufletul negru de supărare,Tony Pavone la câteva zile uită de soartă și destin, catapultat fiind din nou În activitatea zilnică a depistării de noi lucrări, procurării de materiale cu bani din salariul său, de plata lucrătorilor care se subția datorită necazurile ivite cu unii fricoși beneficiari și mai ales ocolind spionii Înfiltrați În formația lui de lucru. Pe măsură Însă ce timpul se scurgea, situația profesională a lui Tony Pavone se deteriora datorită presiunii exercitate de Lc.Col. Tudose
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adevărat, nu prea de mare valoare dar, suficiente pentru a asigura lucru tuturor lucrătorilor din formația sa, spre satisfacția Șefului de Șantier care În ultimul timp i se cam diminuase ieșirile la restaurante, nu mai vorbim de numeralul ce se subțiase considerabil...! Tony Pavone era oarecum mai liniștit. Băgase frica În caralii,sperând să-l scutească de o altă percheziție domiciliară și astfel s-o pondereze pe Atena care Îl amenințase: dacă nu se rezolvă nimic la Pașapoarte, Îl va lua
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a cărui moliciune mi-a atras atenția. L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții și cu părul împletit, de-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am adus aminte că, în prima zi, când îmi povestise despre strămoșii lui, îmi vorbise despre un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine în fugă. M-am dat la o parte, dar ea m-a urmat și s-a ciocnit de mine, îmbrățișându-mă. Corpul ei fierbinte se lipise de mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]