985 matches
-
casă foarte largă, aplecându-se să-și vadă de aproape chipul, nimic altceva, obrazul ușor palid și plin de încrețiturile vremii, părul cândva de culoarea oțelului și acum brusc cânepiu și mereu mai rar, fruntea bombată a cărei piele se subțiase îngrozitor, i se părea că până și ochii îi obosiseră și nu mai sclipeau; să fie cu adevărat întocmai cum vede? Dacă nimic deosebit nu se întâmplase, totuși se petrecuse ceva. Nu mai putea fi ca înainte. A mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deodată a fost convinsă, în timp ce urla, că acela îi e sfârșitul, de asta crede că urletul din capul ei era pricinuit mai mult de spaimă, nu de dureri, parcă îi ieșeau globii ochilor din orbite de durere. Dar, în întunericul subțiat de sclipirile lunii noi, a reușit să se întoarcă pe o parte, să apuce batista de sub pernă, să scoată din gâtlej și să scuipe sputa care o sufoca, să-și șteargă buzele ude și fierbinți; n-a mai fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
locului de o sfâșiere lăuntrică ce părea să nu se mai sfârșească și care mai părea să fie și ultima. „Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii noi, ajunsă în burta cerului acum. S-a trezit tot cu dureri, dar nu la fel de mari. Înghețase, sudoarea se răcise pe ea, abia a avut puterea să aducă peste tot trupul cearceaful care se făcuse ghemotoc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a-și șterge sudoarea de pe ceafă și pe de gâtul gros și ridicând mâna cealaltă, întinsă până atunci pe vraful de dosare, într-un gest brusc revoltat, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze de la el o ispită sau o pată, subțiindu-și glasul și mai mult: ascultă, tovarășu’, nu-ncerca să ne vii aici cu tot felul de intervenții! Nu uita unde te afli! Și Andrei Vlădescu izbucnind și el: nu uit nimic și nici nu încerc să vin cu intervenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai idee ce bine arăți.“ Vlad Dumitrescu se încordase vizibil și părea și mai drept. Întrebă: „Adică eu însumi? Chiar eu?“. Pe urmă a izbucnit într-un râs scurt. „Și eu cum arăt?“, întreba Iuliu Sofronie, străduindu-se să-și subțieze pânteceul și apropiindu-și buzele de umărul Aurorei Mocanu. „Lasă-mă, fii serios“, protesta ea. „Ei bine, atunci am să beau și eu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea cu o tavă cu prăjiturele tăiate mărunt. Le-a strigat celor de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mână vasul cu sufletul cuiva. Și pe urmă, dintr-odată, nu mai era lângă mine, ci în vas și de acolo vorbea, dar fără să-l mai aud sau să-l înțeleg, dar înainte de asta îl văzusem cum se subțiază și se strecoară, străveziu fiind, ca un fum, prin gâtul vasului, înăuntru, și încremenisem nu numai de uimire, ci și de spaimă, de parcă aș fi asistat la o vrajă din care era imposibil să ies altfel decât serios marcată. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
amăgesc și atunci Rodica Dumitrescu n-a mai putut suporta și a ieșit din cameră și a plâns cu disperare. O cred. În scurt timp s-a sfârșit. L-am văzut după aceea. Părea teribil de schimbat, obrazul i se subțiase, ochii i se adânciseră în orbite, părul îi crescuse mai mare decât îl purta de obicei, dar arăta senin, împăcat cu câte fuseseră cu el. Nu-mi pot scoate din cap că l-a ajutat gândul acela cu LowellHaiseSwigart sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că-i la vreo fabrică, zise gardianul frecîndu-și barba. Se uitară În sus, pe cer. Reflectoarele se jucau, dar lumina lor era subțiată de cea a lunii, și era greu să-ți dai seama despre ce-i vorba, dar cînd razele coborîră, gardianul arătă cu degetul. — Uite. De sub nori apăruseră primele reflexii ale unui incendiu puternic. Acolo unde fumul se ridica În spirale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici de bejenirea în lume a lui Petrea Păun și nici de sâmburii de pepene verde. Vânturi tari răvășeau crângurile din jurul Baisei și în Goldana, cu apropierea Crăciunului, zilele se făceau tot mai scurte iar umbrele arborilor bătrâni se lăbărțau, subțiindu-se ca un contur de filigran. Caravana cinematografică săptămânală, jurnalele, radioul și alte cele ale soitarilor cu fețe cenușii, prin conferințe, prin cuvântări, prin cântece populare aranjate, prin descântece băbești măsluite, tocau nervii țăranilor din toate stările, trăitori în Goldana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până Alah salvam Apoi că mai greu am priceput eu care era grija cea mare a lui Străilaș, că în adevăr el este om gras, ba chiar cel mai gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
straniile ecouri pe care la ocaziona răsunetul resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, Îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea Încredere În nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
țară. Astăzi teoria de "om și om" e la ordinea zilei și în America Orientului domnesc ideile civilizației moderne, cărora trebuie să le facem concesiuni că de nu... ne șterg de pe fața pământului. Ei, au trecut vremile acelea. Ne-am subțiat, ne-am civilizat. În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffe-chantant, unde ne-ntîlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă dar grea, cu multele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ce-mi reproșa, iată secretul", strigă Petrică. "Da. Crezi?", rosti ea și în clipa aceea o rază de soare îi aprinse privirile verzi, sau poate un sentiment de o cruzime rece, neîndurătoare îi luminase ochii din interior. Gura i se subție, gura ei acum parcă mare, se aplecă brusc înainte în fotoliu și un surâs secret, ai fi zis feroce, îi înflori la colțurile gurii. Se pieptănase lins, pe spate, eliberând complet figura de podoaba părului și i se vedea chipul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în față și să mă accidentez) și luai apoi fișa tehnologică și o studiai; în afară de faptul că trebuia s-o filetez, bucșa asta pe dinafară și pe dinăuntru, până rămânea de dimensiunea indicată în fișă, la sfârșit trebuia s-o subțiez la unul din capete atâția milimetri. Asta era tot. Apăsai pe butonul pornire și motorul începu să cânte. Apăsai pe alt buton și bucșa începu să se învîrte. Manevrai dispozitivul de apropierea ei de cuțit, și cuțitul mușcă din suprafața
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
protecție să-l ducă repede spre cuibul din care avea să zboare mai târziu un nou pretendent la cucerirea lumii... Dar unde e Silvia? Silvia nu venea, deși grosul copiilor care se scurgeau pe dinaintea mea prin gang începuse să se subțieze... S-o fi rătăcit? O fi aflat ceva Matilda și o fi venit s-o ia mai înainte? Dar deodată o zării în depărtare. Da, ea era la coadă... Nimeni nu mai era în urma ei... Venea, ca să zic așa, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-are nimeni grijă de mine și trebuie s-o las pe cotoroanța aia să-mi pună unt pe pâine... și o feliuță de șuncă... și o feliuță de roșie... și o cafeluță... și o franzeluță... (și aici directorul își subțiase vocea și își imita nevasta scos din pepeni). "Îți arăt eu ție, zice, cafeluță. O să-ți fac una de-o să-ți stea în gât, să te frigi cu ea, să te îneci cu caimacul..." "Așa că nu pleci nicăieri, dacă din pricina
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o expresie puerilă de satisfacție, îl bea pe jumătate, parcă foarte grijulie cu setea ei, dar și cu apa, apoi deodată se îndoia ca pisica, deschizând simplu ochii și la fel de simplu readormea. Se schimbase la față, frumoasa ei gură se subțiase și căpătase o vagă culoare vineție. Părea foarte mulțumită că mă învîrteam cu grijă în jurul ei și îi respectam tăcerea. Într-o zi mă așezai la birou și începui să-mi răsfoiesc hârtiile. Era mare liniște în odaie în timp ce afară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bizară. "Unde e?", spuse ea din ușă? O luai înainte și o condusei. Când se întîlniră, iar eu mă așezai la birou, el se ridică în picioare și un abur misterios îi învălui de îndată... Sau poate vederea mea se subțiase de tensiunea orelor de interogatoriu? Sau culpabilitatea le înscria pe chipuri această aură de iubire tragică și din altă lume? Doamna Culala nu era frumoasă decât pe clipe de revelație, intermitente și inexplicabile (fiindcă atunci când eu o priveam stătea nemișcată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]