1,430 matches
-
respective la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele predispozante DQB1*02 (DQ2) sau DQB1*0302 (DQ8), comparativ cu doar 74,26% dintre subiecții neafectați (Guja et al., 1999 b). Studiul distribuției celui mai diabetogen genotip (DQ2/DQ8) a oferit rezultate similare cu cele pentru genotipul DR3/DR4, lucru deloc surprinzător dacă avem în vedere fenomenul de linkage disequilibrium strâns între cele două tipuri
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
și de analiza distribuției acestor alele la lotul de probanzi diabetici comparativ cu lotul de neafectați. Se remarcă frecvența semnificativ mai mare a genotipurilor homozigote -23 Hph AA (85,85%) și +1127 Pst CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Pst CC (90,09%) la diabetici comparativ cu subiecții neafectați (71,51% respectiv 77,76%) (fig. 10.11). Apariția alelei T (fie heterozigoți AT/CT fie homozigoți TT) conferă protecție, dovedită prin ponderea mai mare a prevalenței acestor genotipuri la subiecții neafectați comparativ cu probanzii diabetici. De exemplu, pentru genotipul homozigot -23 HphI T/T, frecvența sa este de 2,21% la lotul de neafectați, comparativ cu doar 0,47% (un caz din 212) la probanzii diabetici (fig. 10.11). Asocierea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
și ADI-R. Corelația dintre metodele menționate anterior variază de la 0.16 la 0.73 într-un studiu efectuat de Eaves și Milner (1993). CARS a identificat corect în proporție de 98% la persoanele autiste supuse studiului și la 69% din subiecții posibil suferinzi de autism. ABC-ul a pus diagnosticul corect în proporție de 85% la copiii autiști, în timp ce au identificat 48% din subiecții posibil suferinzi de autism. În două studii diferite evaluările profesorilor ce au aplicat ABC-ul nu au
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
CARS a identificat corect în proporție de 98% la persoanele autiste supuse studiului și la 69% din subiecții posibil suferinzi de autism. ABC-ul a pus diagnosticul corect în proporție de 85% la copiii autiști, în timp ce au identificat 48% din subiecții posibil suferinzi de autism. În două studii diferite evaluările profesorilor ce au aplicat ABC-ul nu au reușit să stabilească un set comun de caracteristici ale studenților suferind de autism cu nivel ridicat de funcționalitate (Myles, Simpson, & Johnson, 1995) și
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
până la bătaia pe umăr în semn de încurajare, dar și comenzi verbale. Această metodă nu este restricționată de vârstă sau diagnosticul persoanei, eficiența sa fiind dovedită și la pacienți cu sindrom Dawn, dizabilități intelectuale sau infirmitate de origine cerebrală etc. Subiecții selectați pentru această formă de intervenție trebuie: - să prezinte o redusă capacitate de vorbire sau deloc; - să nu manifeste alte strategii alternative de comunicare; - să nu prezinte potențial de a învăța ușor limbajul semnelor sau scrisul de mână; - să aibă
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
aceste areale [6]. Eficacitatea vaccinării anti-VHB se traduce prin apariția anticorpilor protectori (Ac anti-HBs) la peste 90-95% dintre persoanele vaccinate iar efectul poate dura peste 20 de ani sau toată viața [6]. Totuși, la o treime până la două treimi dintre subiecții vaccinați s-a constatat pierderea Ac antiHBS sau reducerea titrului sub 100UI/L, după 10-15 ani de la vaccinare [15]. Vaccinarea poate fi reluată, dacă titrul anticorpilor protectori a scăzut, la nevoie [6,15]. Vaccinul protejează față de consecințele acute și cronice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
cu o simptomatologie exclusiv în sfera periferică a limbajului. Această categorie simptomatologică apare cu o mare intensitate în primii trei-patru ani de viață realizând aspectul întârzierii în apariția și dezvoltarea vorbirii cu implicații psiho-pedagigice și psiho-sociale. Cercetările asupra vorbirii la subiecții rhinolalici, vor contribui la precizarea importanței fonetismului în structurarea sistemică necesară învățării limbajului la copilul normal, precum și a relației care există între dezvoltarea fono-articulatorie și celelalte aspecte ale psihicului și limbajului. 4.1.1. Stadiul achiziției limbajului la copil (J.
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și forma despicăturii, valorile matematice menținându-se între aceleași limite, s-a recurs la simplificarea grupelor în funcție numai de vârstă 3 Menționăm că s-au luat în considerație numai subiecții cu o dezvoltare psihomotorie normală, rămânând în afara acestor considerațiuni subiecții care prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului consecutivă situației de frustrare afectivă și subiecții cu debilitate mintală. Întârzierea cu care se înscriu la acest indicator copiii rhinolalici, nu este determinată de tulburarea procesului de elaborare, structurare și dezvoltare a limbajului ca
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și pe măsură ce devine conștient de aceste dificultăți. Considerând apariția propoziției ca un indice important în dezvoltarea limbajului și relevant pentru capacitatea lingvistică și intelectuală la copil, într-un anume moment determinat, am continuat observațiile din acest punct de vedere la subiecții cu urano-schizis. Majoritatea observațiilor din literatură se concentrează asupra vârstei de 21 de luni ca etapă specifică formării propoziției și progreselor cele mai marcante privind folosirea cuvintelor la început într-un sens general, apoi din ce în ce mai specific, primul semn care unește
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
laturile fonației și articulației, refuzul de a vorbi modifică adesea rezultatele probelor de testare a dezvoltării intelectuale ceea ce în cazul subiecților noștri poate conduce la concluzii eronate. Așa după cum au preconizat și autorii, aceste probe rămân extrem de utile pentru toți subiecții la care comunicarea verbală constituie o piedică în aplicarea testelor cu incertitudini în validarea rezultatelor lor. Subiecții rhinolalici examinați au format grupe de vârstă între 5 și 8 ani și grupe de sex, la care aplicarea probelor s-a făcut
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cele relatate observăm că subiecții cu despicături labiomaxilo-palatine prezintă coeficienți de inteligență mai mici decât cei fără despicături, fapt explicat de handicapul dat de nedezvoltarea limbajului în primii ani de viață. Distribuția probabilității de încadrare în grupele de inteligență pentru subiecții cu uranoschizis se înscrie pe o curbă ușor deplasată la stânga, față de subiecții cu integritate anatomică, marcând o creștere atât în zona de retard psihic cât și în cea de D.M. Astfel, ei se încadrează în zona de D.M. cu o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
față de subiecții cu integritate anatomică, marcând o creștere atât în zona de retard psihic cât și în cea de D.M. Astfel, ei se încadrează în zona de D.M. cu o probabilitate de: P3b =7,74, raportat la P3a =3 pentru subiecții normali și în zona de retard psihic cu o probabilitate de 12,85% raportat la 9%, cât s-a înregistrat pentru subiecții fără despicături velare. Atât subiecții normali cât și cei născuți cu malformații palatovelare cuprinși în zona valorilor 79-90
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se încadrează în zona de D.M. cu o probabilitate de: P3b =7,74, raportat la P3a =3 pentru subiecții normali și în zona de retard psihic cu o probabilitate de 12,85% raportat la 9%, cât s-a înregistrat pentru subiecții fără despicături velare. Atât subiecții normali cât și cei născuți cu malformații palatovelare cuprinși în zona valorilor 79-90 pentru Q.I., nu au o deficiență mintală propriu-zisă putându-se adapta la procesul de învățare. Ei manifestă numai unele forme de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
structurale stabile. Această stare se întâlnește însă în cazurile de sindroame neuroendocrine în care dominanta o formează - sindroamele plurimalformaționale sau în cazurile în care se supraadaugă elemente de encefalopatie. Rezultatele experimentelor efectuate relevă faptul că gradul de retard psihic la subiecții rhinolalici asemenea celui numit paradoxal de M. Chiva „debili mintali normali”(op. cit. de C. Păunescu, 140; p.89), nu atinge particularitățile psihoindividuale ale D.M. În această grupă se încadrează disritmiile psiho-motorii la vârstă mică, continuate prin disritmii ale dezvoltării psiho-intelectuale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
normali, menținându-se chiar și la vârstele de 7 și 8 ani (3,4%). Răspunsurile ratate constau la subiecții noștri în răspunsuri fără sens, fără analogii fonetice și de contaminare și nu reliefează deosebiri esențiale comparativ cu cele întâlnite la subiecții normali. Ele se găsesc într-un procent de 11,1% la copilul rhinolalic la vârsta de 5 ani, comparativ cu 7% înregistrat pentru copilul normal de aceeași vârstă. Frecvența răspunsurilor fără legătură este ușor crescută la rhinolalici și se mai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
înțelegere a limbajului sensibil egal cu grupul normal, dar superior grupului C - oligofreni; b) nivel de utilizare a limbajului inferior grupului A - subiecți normali - dar superior grupului C - oligofreni. Utilizarea limbajului se înscrie deci ca versantul cel mai precar la subiecții rhinolalici, explicat atât prin dificultățile impuse de insuficiența velară cât și prin rămânerea în urmă pe plan afectiv. Copilul rhinolalic - nu realizează dorința de a vorbi, lovindu-se de diferite obstacole și limbajul pierde astfel din intensitatea sa. El trebuie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
n” de evenimente din lotul experimental, în funcție de factorii care au contribuit la obținerea calificativelor bine și foarte bine (vezi demonstrarea teoriei matematice). Gradul de organizare și progres al grupelor din lotul experimental se calculează astfel: Grupele I și II cuprind subiecții cu rezultate bune și foarte bune în activitatea de reeducare fonetică și analiza factorilor care au concurat la obținerea lor indică posibilitățile de modelare a vorbirii în condiții patologice, cu maximum de eficiență (grafic 21). Grafic 21 Gradul de organizare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în grupele III și IV în funcție de îmbinarea acestor factori. Probabilitatea de a face parte din grupa I în funcție de vârsta operației și reușita ei este cu atât mai mare cu cât vârsta e mai mică, șansele cele mai mari obținându-le subiecții operați în jurul vârstei de 24 luni, deparece tipul neuromuscular de articulare verbală începe să se exerciteze pe condiția unui văl refăcut din punct de vedere anatomic (grafic 26). Din punct de vedere psiho-pedagogic vârsta la care începe terapia logopedică are
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în terapia logopedică. Astfel, cei patru factori considerați principali și asupra cărora se poate acționa dirijat, colaborează într-o proporție de 4/5 la obținerea rezultatelor, 1/5 reprezentând alte influențe care se datorează particularităților psiho-individuale precum și elementelor de hazard. - Subiecții care se bucură de transferul afectiv echilibrat al părinților și de sprijinul acordat în efectuarea exercițiilor de antrenament muscular respirator și fono-articulator au de 4,2 ori mai multe șanse de normalizare a vorbirii, în timp ce riscul de a păstra defectele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
poate fi considerată un răspuns adaptativ față de stresul tensional crescut; o dată cu creșterea presiunii arteriale, indiferent de mărimea radius-ului intern, raportul perete/lumen trebuie să crească în vederea normalizarii stresului tensional [Nichols și ORourke, 1998]. Această creștere a fost observată la subiecții non-renali, nu și la cei uremici. La aceștia din urmă, raportul perete/diametru în arterele mari, de conductanță, nu se relaționează cu modificările presionale [GuØrin et al., 1998]. Aceste observații diferite la pacienții non-renali față de cei renali sugerează faptul că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
cu hiperfosfatemie reprezentau 39% din totalul populației dializate studiate. O asociație asemănătoare există între produsul Ca × P și mortalitatea cardiovasculară: riscul relativ de deces a crescut cu 34% la cei 20% dintre pacienți cu Ca × P > 72 mg2/dl2, în comparație cu subiecții prezentând valori în limite normale (42-52 mg2/dl2). Pentru fiecare creștere cu 10 mg2/dl2 a produsului Ca × P, riscul relativ de deces crește cu 11%. Cauzele specifice de deces la aceiași pacienți au fost analizate ulterior de Levin și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
fost confirmată, într-un studiu necroptic, la copii cu insuficiență renală cronică [Milliner et al., 1990]. Ayus și col. [1998] au demonstrat că 90% dintre pacienții dializați care prezentau calcificări valvulare primeau preparate de vitamina D, față de doar 10% dintre subiecții fără calcificări. Pe de altă parte, administrarea de vitamina D 1a-hidroxilată (sau 1a,25-dihidroxilată) reprezintă unul dintre mijloacele esențiale în combaterea hiperparatiroidismului secundar sever, responsabil de complicații importante pe termen lung la bolnavii dializați. Parathormonul (PTH). Secreția de PTH trebuie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
proinflamatoare (r = 0,3, p < 0,05). Pacienții cu scorurile de calcificare cele mai mari (peste 400 de unități Agatston) prezentau niveluri serice semnificativ crescute ale interleukinei 6, factorului bazic de creștere a fibroblaștilor (bFGF) și proteinei C reactive, în comparație cu subiecții având calcificări minime (sub 10 unită]i Agatston) sau absente. Pe de altă parte, pacienții cu istoric de boală coronariană prezentau un scor de calcificare net superior (778,6 versus 3,3 unită]i Agatston) în comparație cu cei fără evidență de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
evidențiază calcificări masive ale coronarelor la pacienții dializați asimptomatici. Prevalența calcificărilor cardiace în populația uremică este deosebit de ridicată; prezența unor scoruri de calcificare mai mari de 400, înalt predictive pentru evenimente cardiovasculare majore la populația non-renală, este foarte frecventă la subiecții dializați, încă de la vârste tinere. La mulți dintre acești pacienți se constată o progresie rapidă a calcificărilor cardiace (dublare a scorului de calcificare la 1-1,5 ani, față de creșteri cu 25% pe an la non-renali). Prevalența și amplitudinea calcificărilor coronariene
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]