964 matches
-
Doar că poetul este o natură delicată, de o finețe constitutivă, căreia îi repugnă exprimarea fățișă, preferând nuanța, aluzia, sugestia, mult mai poetice, în opinia noastră, decât ostentația și brutalitatea expresiei. Profesarea scrisului ca luciditate, rostire surdinizată (understatement), transfigurare și sublimare îl exprimă, credem, cu fidelitate pe poet. Nu din slăbiciune vitală își exersează acesta asceza, ci dintr-o convingere, intim asumată, a necesității de a avea ținută și stil în timpul suferinței inerente condiției pământești. Poetul face mereu aluzie la o
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
a trăirii, concentrate în intimitatea cuvântului a unor aspecte disparate, ce țin de genul derizoriului, lucru observat cu decizie de Mircea Mihăieș: Frapează la lectura Jurnalului, ținut timp de treisprezece ani, absența detaliilor de viață propriu-zise. Jurnalul nu e decât sublimarea, pe mari porțiuni, a faptului cotidian, o coborâre în subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
Mihai Zamfir, Micaela Ghițescu, Dinu Flămând persoana-filtru pentru sevele metafizice ale spiritului lusitan persoana-filtru pentru melancolia secolului persoana-filtru pentru aspirațiunile înecate'n ocean dissolvate'n nestemata barocă din extremul occident al europei persoana-filtru pentru lacrimile preschimbate'n mare persoana-filtru pentru sublimarea portugaliei în cuvânt persoana-pessoa disipată'n personaje conferind personalitate tragediilor și fericirilor altminteri anodine elanurilor și speranțelor altminteri tăcute ocultei glorii lusitane frumuseții lisboete adumbrind timp de o carte surparea din naștere către moarte Des, cântarea României. Literare port în
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
pentru asta, singurul meu ajutor este să nu-ți spun visul.” (96) Leonid Dimov continuă din acest punct de vedere linia de evoluție a literaturii noastre interbelice, care urmărise, prin personaje precum “rusoaica” lui Gib Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată. Altfel spus, intrăm în imperiul ambiguității, o ambiguitate creativă și totodată morală, oglindă fidelă a epocii în care trăim. Nu de mult, Pavel
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
neinteresant. Dualitate (de neîmpăcat!?): O imensă sete și necesitate de contingență pe de altă parte, dorința puternică de cercetare a unor "structuri" obiective (matematice,cristale etc.). Voi reuși să înțeleg sau să creez o sinteză? Cercetare de structuri (quasi-speculativă cu sublimarea contingenței) sau artă a contingenței) găsindu-și structura pe care să se depună, să se îmbrace)? Sau poate altceva ce nu știu încă, dar de care am absolută nevoie. Chinuitoare e nehotărîrea! Sentimentul gratuității e ucigător. * Necesitatea de a găsi
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
regizor Tarantino și ea stă alături de supralicitarea ludică până la buf și absurd a violenței. Discursul este înecat într-o baie de sânge și putem înțelge filmele lui Tarantino ca pe o încercare de a pune violența în discurs printr-o sublimare estetică, pentru a o descătușa ulterior cu toată fervoarea. Django unchained constituie o dramatizare a acestei relații între violență și limbaj, una care aduce în prim plan un regizor remarcabil și substanțiale cantități de vopsea roșie pe post de hemoglobină
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul artistic de sublimare a temei dictaturii echivalează cu un ritual de exorcizare. Internaționalizarea disidenței sale i-a atras admirația și solidaritatea unor mari scriitori germani, evrei, americani, italieni etc. Despărțirea lui Norman Manea de regimul comunist din România nu a însemnat și despărțirea
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
ferestre. Și ea chiar este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
Maria. Saba are oroare de elevația demonstrativă, el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută Farfara. De altfel, numai ea trăiește pentru mine" (p. 316-317). Reticența va fi învinsă (e adevărat), la insistențele colegilor, dar nu fără a mai penaliza o dată egolatria și a-și arăta preferința pentru sublimarea specifică marii creații. Opresc aici extrasele, considerând suficiente frazele de blamare a unei subiectivități colaterale operei de ficțiune. G. Călinescu merită recitit pentru acest avertisment oportun: "Va trebui o nouă educare a artistului în vederea obiectivității. Cu cât o operă cere
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
adevăruri personale și conjuncturale, dar și într-un provincialism al vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
atît mai gravă, cu cît " grandoarea" lui Eminescu nu este diminuată , nici chiar atunci cînd traducerile sînt mediocre. Este unul din rarii poeți care merită a fi numit profet - stîlp al existenței și persistenței unui popor. Opera unui Vate este sublimarea unei întregi istorii și culturi; cu trecutul și viitorul care se concentrează în momentul prezent. Egalat, în acest sens, doar de un Hölderlin, Eminescu încarnează perfect poezia, așa cum o țară se încarnează în el. Portugalia înțelege poate cel mai bine
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
sunt sinopticele și, cu precădere, Evangheliile după Matei și după Ioan, iar în ceea ce le privește pe acestea interseul se focalizează pe intervalul Grădina Ghetsimani � Răstignire. Dacă din punct de vedere teologic, acestă secvență evanghelică este fundamentală pentru că ea marchează sublimarea naturii umane și resorbția ei în imponderabilă divină, conversia cărnii în substanță spirituală, patimile nefiind decăt parcursul mistic al eliberării și al măntuirii universale prin jertfa de sine a Fiului, în lectura lui Gibson, de altfel atentă și chiar literală
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
a celor trei expozanți, fie în planul imediat al expresiei, fie în acela, mai îndepărtat, al atitudinii, este atît de puternică încît zonele de articulație dispar cu desăvîrșire, iar granițele dintre expresii intră și ele într-un proces natural de sublimare. Dacă între Marin Gherasim și Florin Mitroi există, chiar în privința tonusului lor creator, o solidaritate profundă și vizibilă, între Florin Mitroi și Darie Dup există aceeași subtilă continuitate la nivelul atitudinii morale și al reacției existențiale. Dar ceea ce Mitroi și
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
Că literat, nu pot decât să cred pe literații ce denunță originile imunde ale bogăției. Cu atat mai mult cu cât adevărul poetic se coroborează în cheie alchimica, unde aurul este excrementul soarelui. Dar tot alchimia ne vorbește și despre sublimarea materiilor inferioare. În plan social, athanor-ul acestei transmutații este tocmai orașul, acolo unde ădura lege a plății în pesină (cum ar zice Marx) susține, si e răscumpărata de un sentiment al continuității de civilizație. Rapacii mecenați ai modernismului, trebuie să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
acest fapt este ocazia unui duet special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
depui cine știe ce eforturi pentru a impresiona. Calculul de acest fel este însă, literar vorbind, greșit. Aventura maternității, deopotrivă puternică și fragilă, fără îndoială, extrem de complexă, se poate transforma ușor într-o experiență scripturală trivială. Și nu e vorba doar de sublimarea artistică, dar și de găsirea tonului potrivit și, mai ales, a unui ,conflict" între femeia, jucîndu-și cel mai complex rol existențial, și lumea care se desfășoară în fața ei dintr-odată cu totul altfel. Din fericire, este exact ceea ce a făcut Ioana
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
revoltei. Renunțare, detașare, indiferență și, în sfîrșit, libertate. Peregrinările infinite prin oraș sînt un exercițiu de platitudine existențială, somnul devine o stare de grație letargică, iar camera un centrum mundi personal. Este perceptibilă aici o critică a logocentrismului, dar eșecul sublimării în indiferența absolută vine din imposibilitatea transcenderii timpului. Revelația tragică a eroului este destul de expresivă și de puternică pentru a mai scrie (sau a citi) cu ușurință despre această temă. Finalul romanului lui Houellebecq (,Senzația de separare e totală; de-
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o nemulțumire cronică, de-o revărsare elocutorie ce nu cunoaște granițe. Mitică e capabil de elevație și sublimare (mai puțin de transcendență), putînd ajunge la virtuozități speculative și expresive cu totul remarcabile. Agerimea nativă i se poate consolida prin cultură pînă la eminență. El formează, fie că ne place fie că nu, stratul nutritiv al strălucitei serii eseistice
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
un lest enunțiativ într-un câmp ce se vrea al diafanității. Poeta presimte, visează mereu în stare de veghe, cu viziuni fremătătoare, transformă în cuvinte, cum însăși spune, un fulg de zăpadă, transcrie ceea ce trăiește, cu limpezime dusă, însă, până la sublimare. Trece ușor de la discursul patetic la intimismul candid, de la neliniște la beatitudine, de la senzualitate la ceremonia sentimentală, dar nu scapă nicicum de verbozitate și asperități expozitive: "Miros de trup abandonat de suflet / Sub soare nerușinat, / Miros de trup pe care
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
ultima clipă, răzgîndindu-se, s-a salvat din flăcări și s-a predat autorităților. La procesul care a urmat, o comisie de psihiatri l-a declarat pe făptaș bolnav de schizofrenie, psihoza sa constînd, conform ipotezei medicilor, într-un fel de sublimare a unui puternic instinct auto-distructiv în criminalitate îndreptată împotriva a tot ceea ce era frumos în lumea înconjurătoare. Tînărul suferea de un grav impediment de vorbire, care îi provocase grave complexe de inferioritate. Detestîndu-se pe sine pentru propria-i imperfecțiune, piromanul
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
lor epice repliindu-se periodic în fine sondări psihologice -, însă alcătuită din relații spațiale de o rigiditate fluidă, paradoxală, de teatru japonez. La Gabriela Adameșteanu, „rumoarea mică” a existenței diurne este amplificată sub imperiul ficțiunii ordonatoare, devine exemplară. Distanța necesară sublimării se dobândește prin totala dăruire a naratorului, prin uitarea de sine mimată perfect. Varujan Vosganian îmbină remarcabil perspectiva conceptivă cu fine formule introceptive. Cum ar spune Umberto Eco, „ființa coincide cu caleidoscopul de adevăruri pe care le formulăm încercând s-
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]