2,088 matches
-
arpegii descendente, acorduri appoggiate) expuse într-un plan dinamic monocrom, în care un rol esențial în producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane (măsurile 30 - 45) necesită sublinierea liniei melodice superioare descrisă de traseul acordic, în pofida discontinuității produse de frecventele inserții ale motivului arpegiilor descendente. Profilul ritmico-melodic al unui nou motiv tematic (măsura 64) supus secvențării, precum și avansării progresive la nivelul registrelor claviaturii conduce la o amplificare dinamică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
această afirmație în prim-planul discursului. Acest aspect structural al țesăturii sonore solicită o evidențiere netă la nivelul redării interpretative, aceeași intenție conceptuală derivând în mod adițional din marcarea diferențiată a modalității de atac corespunzătoare celor trei planuri componente. Astfel, sublinierea liniei melodice principale în contextul efectului sonor integral va fi facilitată de interpretarea acesteia cu un atac legato (atribuit în mod singular acestei voci), contrastul rezultând cu evidență în momentul redării execuției portato indicată vocilor externe. Modalitatea de utilizare a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivuluidecor” și natura non gravitațională a scării hexatonale. Această trăsătură echivocă a expresiei motivice inițiale rezultă din conflictul creat între structura metrică și profilul tensional expresiv al acesteia. Mai precis, deplasarea unității motivice pe timpul al II-lea al măsurii, precum și sublinierea dinamică a acestuia în pofida marcării tradiționale a timpului I, generează o imagine imprecisă. De asemenea, ritmul entității motivice deține un rol decisiv în semnalarea tonurilor cu funcție tensională din seria monocromă a afirmației. În acest sens, se remarcă modalitatea măiestrită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
voci, cu linii desfășurate în mod independent, și marcat deopotrivă de lanțurile mixturale de cvinte perfecte plasate în planul inferior, semnalează atingerea punctului maxim tensional al preludiului. De asemenea, se evidențiază contribuția parametrului agogic prin recursul său la animarea și sublinierea expresivă a aceluiași moment esențial din contextul construcției arhitecturale (En animant surtout dans l’expression - animând mai ales în expresie). În cazul măsurilor 22 - 24 (o circumstanță identică prezentând și măsurile 5 - 6), Richard Langham Smith, unul dintre cei mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivului tematic reprezentând o înlănțuire mixturală de acorduri majore expusă în valori mari de durată, apare secondată de figurația în tremolo a registrului grav, ca metaforă a neliniștii ce începe să se amplifice „în surdină”. La nivel interpretativ, se impune sublinierea expresivă a liniei melodice superioare, în timp ce folosirea pedalei de rezonanță va marca discursul corespunzător înlănțuirilor armonice. De asemenea, prezența surdinei asigură premisele redării optime a diferenței dinamice indicată între planuri, în condițiile în care rezonanța tremolo-ului trebuie menținută în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato și marcato, necesită realizarea unor execuții distincte pentru cele două ipostaze, astfel încât să rezulte o evidențiere mai pregnantă a acordurilor cu valori
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe centrul tonal de , va facilita demersul de amplificare sonoră ce precede culminația dinamică și tensională corespondentă primului climax al lucrării ( f - più f ). În mod suplimentar, aceasta se va realiza prin dinamizarea gradată a liniei melodice interioare (tenor) și sublinierea sopranului din vârful acordurilor (prim-planul discursului), evitându-se, în același timp, tendința de accelerare a tempo-ului (sans presser). Expusă în configurația unei ample înlănțuiri de acorduri perfecte (13 măsuri) ce afirmă un mixolidian pe do (apariția ulterioară a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu într-un tempo moderat de cakewalk și cu respectarea foarte strictă a configurației sale ritmice. În același plan interpretativ, sunetele plasate în sopranul acordurilor necesită o subliniere pregnantă, în scopul de a contura cu distincție desenul cromatic descendent al liniei melodice. Dar, totul se dovedește a fi un adevărat „trick” (farsă) în stil american, prin acel „bad joke” (glumă proastă) de natură sarcastică, ce îl oferă finalul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena acestui spectacolul fantastic. Apariția sa va produce o diversificare subtilă a expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de scriitură: indicația dinamică p marqué care determină sublinierea cu elocvență a prezenței sale; multitudinea ritmurilor desfășurate, cu preponderență, în valori scurte de durată ( ), dinamizând astfel aspectul discursului sonor; sublinierea expresivității intervalului de cvintă micșorată prin plasarea acesteia, în mod constant, în armonia timpului întâi al măsurilor 32 34
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de scriitură: indicația dinamică p marqué care determină sublinierea cu elocvență a prezenței sale; multitudinea ritmurilor desfășurate, cu preponderență, în valori scurte de durată ( ), dinamizând astfel aspectul discursului sonor; sublinierea expresivității intervalului de cvintă micșorată prin plasarea acesteia, în mod constant, în armonia timpului întâi al măsurilor 32 34; elementul cromatic ce se manifestă ca prezență independentă de o anume structură diatonică, explorând efectul de culoare creat prin suprapunerea acestuia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dinamica scăzută și folosirea surdinei) caracteristică muzicii de gamelan, atât de apreciată de compozitor (cele două orchestre ale acesteia erau acordate la diferență de un semiton). La nivel interpretativ, sunetele atacate cu degetul 1 al mâinii drepte necesită o ușoară subliniere timbrală, conturându-se astfel o melodie disimulată pe contratimpul arabescului melodic desfășurat de țesătura filigranată a discursului. Pe parcursul avansării preludiului se vor semnala patru apariții ale motivului tematic introductiv, a cărui recurență cu aspect de leitmotiv va deține o funcție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
inițiale prin apelul la agregate armonice non-adiacente unității introductive. Apariția ideii tematice principale (tema dansului propriu-zis) ilustrează una dintre circumstanțele excepționale ale creației debussyste, în care unitatea tematică va fi evidențiată prin mijloace de limbaj ce exclud modalitatea tradițională de subliniere prin superioritatea nivelului dinamic al liniei principale în contextul planurilor sonore constitutive (menționând faptul că unitatea tematică apare în sonoritatea pp, comparativ cu dinamica p a liniei secundare). Astfel, ritmul contratimpat din prim-planul țesăturii (măsurile 15-16) va fi marcat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
același timp și unificarea acestor entități disparate ale ansamblului. Debussy precizează o anumită ierarhizare a celor trei elemente distincte, utilizând procedeul diferențierii dinamice a motivelor (pp, ppp și un peu en dehors - puțin în afară). Astfel, se dorește evitarea unei sublinieri inoportune a liniei melodice în arabesc, comparativ cu motivul vocii mediane proiectat în prim-planul contextului. În acest sens, Debussy previne marcarea suplimentară a acesteia care se evidențiază în mod natural și suficient prin plasarea sa în registrul acut, dinamizarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a sunetului în sine, prin plasarea arabescului melodic în prelungirea ecoului acordului de do major. Distorsionarea acustică astfel creată comunică sugestia vizuală a tulburării, a destrămării imaginii revelatoare. La nivel interpretativ, sunetul re din vârful acordului de încheiere necesită o subliniere dinamică suplimentară în scopul de a fi menținut prezent, ca o iluzie acustică, în auzul interior al auditorului, în momentul tăcerii „de după”. Eterna „interogație” despre condiția umană adresată imensității sterile a Timpului nu își află răspunsul într-o realitate sonoră
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Un aspect esențial la nivelul interpretării îl constituie distribuirea planurilor sonore între cele două mâini, fiind indicat ca mâna ce conduce terțele în mișcare să fie plasată peste cea care menține terțele pedală. Efectul va fi cel al unei ușoare sublinieri a materialului evolutiv, precum și asigurarea clarității planului inferior, pentru interpretarea căruia există recomandarea poziției extrem de joase a încheieturii. Dar, conceperea acestei fine diferențieri dinamice trebuie raportată la indicația precaută a compozitorului, ce îndeamnă la o detașare legeră fără ariditate (légèrement
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
the Boundaries of Political Theory, Princeton University Press, Princeton and Oxford, 2001 sau G.A. Cohen, Rescuing Justice and Equality, Harvard University Press, Cambridge, 2008, pp. 302-307. 27 Norman Daniels, Just Health Care, Cambridge University Press, Cambridge, 1985, p. 43 (sublinierea autorului). 28 A se vedea John Rawls, A Theory of Justice. Revised Edition, Belknap Press, Cambridge, 1999, p. 54, 79, 87. Această opinie a lui Rawls este, însă, discutabilă. Distincția între bunurile primare sociale și bunurile primare naturale pare artificială
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
a se vedea, spre exemplu, John Harris, "Does Justice Require That We Be Ageist?", Bioethics, 8, 1, 1994, pp. 74-83. 35 Shlomi Segall, "Is Health Care (Still) Special?", în Journal of Political Philosophy, 15, 3, 2007, p. 349. 36 Ibidem (sublinierea lui Segall). 37 Amy Gutmann, op. cit., p. 557 38 Will Cartwright, op. cit., p. 176 39 Amy Gutmann, op. cit., p. 557 40 Ibidem. 41 Tom L. Beauchamp, James F. Childress, Principles of Biomedical Ethics, Fifth Edition, Oxford University Press, New York, 2001
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Policy, Ballinger, Cambridge, p. 127. 6 Norman Daniels, "Justice and Access to Health Care", în Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2008, http://plato.stanford.edu/entries/ justice-healthcareaccess/. 7 Robert Nozick, Anarhie, stat și utopie, Humanitas, București, 1997, p. 287. 8 Ibidem (sublinierea lui Nozick). 9 Peter Singer, "Freedoms and Utilities in the Distribution of Health Care", în Robert M. Veatch, Roy Branson (ed.), op. cit., p. 177. 10 Ibidem. 11 Așa se face că, spre deosebire de Nozick, Singer nu-și prezintă obiecțiile la adresa lui Williams
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
2002, pp. 362-372. 11 O. F. Norheim, "A note on Brock: prioritarianism, egalitarianism and the distribution of life years", Journal of Medical Ethics, 35, 2009, p. 569. 12 Harry Frankfurt, "Equality as a Moral Ideal", Ethics, 98, 1987, pp. 32-33 (sublinierile autorului). 13 Ibidem, p. 31. 14 Câteva dintre caracterizările capabilismului oferite în această secțiune au fost publicate și în studiul, semnat împreună cu Eugen Huzum, "Egalitate (distributivă) a ce? Welfarism vs. resursism", Symposion, VI, 2 (12), 2008, pp.310-345. 15 Deși
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în continuare, prezentate în oricare lucrare științifică de cercetare în domeniu și pot fi aprofundate prin consultarea diverselor surse (v. Bădescu și Dungaciu, 1995; Tămaș, 1995; Sava, 1997; Dobrescu, 2003; Bădescu, 2005; Țîrău, 2006; Chauprade, f.a.). Mă voi rezuma la sublinierea elementelor principale ale acestor teorii, fără intenția de a le submina certa importanță. Intenția mea manifestă este doar de a scoate în evidență unele avantaje ale aplicării metodelor și aparatului conceptual ale teoriilor morfogenetice în domeniul sociologic, printr-o modalitate
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cotate pe scara QUG pe locul 11 pe întreaga emisferă nordică. Acest fapt obiectiv probabil că deranjează unele minți prea înfierbântate din Republica Vandana de Sud, țară unde învățământul și educația sunt abia pe locul 83 pe scara QUG." Asemenea sublinieri jignitoare nu-și au locul între două republici surori. Pe cale de consecință, în vreme ce în Vandana de Sud au fost observate ample mișcări de trupe în apropierea frumosului gard de sârmă electrificată care desparte cele două țări, și în Vandana de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în mod conștient. Gestul de a "analiza" divinitatea, gest ce în mod normal ar fi fost tabu, se încearcă a fi făcut cu smerenie tocmai pentru a păstra tabuizarea necesară acestuia. Anselm din Cantebury începe demersul analitic din Proslogion cu sublinierea diferenței dintre subiectul și obiectul analizei: "Și acum, haide, omule mărunt, fugi puțin de ocupațiile tale, tăinuiește-te pe tine, modest, de învălmășitele tale gânduri."47 Cu toate aceste diferențe de statut și ale încercării de a determina rolul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
final, descoperirea formelor, cunoașterea lor fiind cea care ar permite o evoluție în lumea științei. Și când vorbește despre știință Bacon urmărește două planuri planul teoretic și cel practic: "ceea ce în teorie este cauză, în practică este regulă"41. Prin sublinierea planului practic ne apropiem de perspectiva epistemologică a formei. Plecând de aici, putem spune că ceea ce Bacon numește în plan teoretic formă, în plan practic poate fi numit lege: "Căci deși în natură nimic nu există pe lângă corpuri individuale care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
intermediar. De aceea de-a lungul acestei lucrări vom întâlni cele două forme al căror sens este asemănător: i-mediat, atunci când dorim să subliniem legătura directă fără intermediar între noi și mediu și cel de imediat atunci când considerăm că această subliniere nu este absolut necesară. 1 Gilbert Durand, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p.125. 2 Chiar și termenul imaginație are drept rădăcină cuvântul imagine, dar datorită unei îndepărtări parțiale de sensul inițial, sensul imaginației a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
provenind de la mir (rădăcină slavă care înseamnă pace) și helios: "Cuvântul Eliade este de origine greacă și fară îndoială te face să te gândești la Helios . La început se scria Heliade. Un joc între Helios și Hellade: soare și grec" (sublinierile autorului) nume pentru care îi este recunoscător tatălui său, care a devenit "Eliade": "Îi sunt recunoscător fiindcă îmi place mai mult Eliade decât Ieremia. Îmi place numele meu"20. Înlocuirea numele de Ieremia este explicată de Florin Țurcanu, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]