2,461 matches
-
în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care, deși le are, are subtilitatea de a le pomeni numai în treacăt. Una peste alta, Steinhardt este nespus de împăciuitor și de indulgent. Lasă impresia că n-are dușmani - cel puțin în cadrul speciei umane, căci Diavolul e din alt regn ierarhic - nu urăște pe nimeni
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
și cei doi protagoniști care dintre ei e autorul zgomotului nepotrivit. Salvatoare cameră ne trimite către câinele care privește prostit. Prin urmare, onoarea doamnei a fost „reperata”. Adio umor englezesc, witticisme și alte fi-ne-turi, acolo unde autenticul Holmes atingea coardele subtilității, cu o ironie superioară, Holmesul lui Ritchie trage tare la tobe, trombon și contrabas. La Conan Doyle, detectivul britanic avea o structură melancolica, cântatul la vioară era prilej de insolitare, pe când Holmesul nostru ciupește strident, tipurit, coardele viorii - melodia da
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
Agricolă de Stat), și un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor frazei nu-l implică personal. Fundamental, proza lui e o continuă
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
locuitor al capitalei lui Gheorghe Manu, trecător grăbit pe lângă ministerele unde oficiau un Maiorescu sau Lahovary, ce pătimesc chinezii unui viitor atât de... prezent. Dincolo de numele prescurtate și „chinizate” (Caragiale își asumă barbarismul) după ureche, și nu cu foarte multă subtilitate, imaginile din mica apocalipsă galbenă, parcursă cu detașarea faptului divers, au rețeta francheții dozate cu esprit de finesse pe care Caragiale o stăpânește, iată, din prima tinerețe. Chinezi anonimi se chinuiesc amarnic - de pildă, unul aruncă „cătățimi enorme de aur
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
să răzbată numai câte un efect de finețe. Dacă insolitează ceva, atunci Ion Gheorghe insolitează în primul rând evidența. Fiindcă e cu totul neașteptat ca, la o asemenea energie multiplu pompată în corpul Sutrelor, să descoperi zone întregi de strictă subtilitate formală: „Storși, țăranii, până la ultimul strop/ De vin, până la ultimul gălbenuș/ De ou - cu pieile-ntinse pe frânghie:/ Sufletele lor sunt lovite în ceafă, trupul lor este lovit în frunte" (Ca Tudor Vladimirescu, p. 60); sau „revoluționarii de profesie, care
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
un nedreptățit tremurând de nerăbdarea de a-și vedea cât mai repede recunoscute meritele. Și fiindcă intuiește că recunoașterea nu-i va veni în timpul vieții, își cultivă speranța într-o afirmare tardivă, chiar dacă una postumă. E un morocănos acru cu subtilități tenebroase, plângându-se de puțina atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și seci, precum un cronicar ce este preocupat numai de redarea fidelă a întîmplărilor. Scrie simplu, fără subtilități retorice și fără suceli sintactice, dar, deși nu aparține unui estet, limba lui atrage grație lipsei de șabloane, călugărul arătînd intuiții de pionier atunci cînd, silindu-se să caute echivalențe pentru termenii lui Platon sau Leibniz, se lasă în voia
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
de la un cetățean. Prin anumite tertipuri, atent subliniate de către Cristian Tudor Popescu, HR Patapievici ar fi făcut o legătură subtilă, dar sugestivă, între jurnalist și cei care-i cereau retragerea cetățeniei române. În plus, CTP atrage atenția și asupra altor subtilități folosite de către Patapievici, care sugerează că jurnalistul este "național-comunist, neosecurist, turnător, necioplit, agramat, călău al lujerului de crin H.R. Patapievici". Cum se strică lucrurile până la o "flegmă pe obraz" HR Patapievici a spus, în cadrul unei conferințe de la Cluj, că "lucrurile
"Patapievici face un fals premeditat cu ticăloșie". Cum demontează CT Popescu dezinformarea și manipularea filozofului by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64831_a_66156]
-
a directității distinge textele lui Virgil Ierunca, și ele iscălite cu pseudonim, care se plasează, în acel moment, sub semnul lui Andre Malraux, „singurul scriitor al Apusului care știa să spună nu Bizanțului bolșevic". Indignările lui Ierunca se subtilizează speculativ, subtilitățile sale sînt acide: „Regimurile comuniste au realizat paradoxul veseliei fără umor. Toată lumea trebuie să rîdă. Și rîde. Așa se face că atunci cînd comisarii zîmbesc, li se văd cuțitele printre dinți. Tristețea este o expresie existențială reacționară și oamenii triști
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
Angelo Mitchievici Filmul spaniol mi s-a părut întotdeauna remarcabil prin cruzime, nu cea manufacturată hollywoodian cu postise, efecte 3D si steroizi, ci una care are în ea subtilitatea unei picături de tandrețe care se transformă din lacrimă în cea mai pură otravă, pentru că secretul din ochii „lor" este si lacrimă si otravă în filmul celor doi regizori, Juan José Campanella si Juan Pan, asa cum povestea de dragoste
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
exemplu, se poate aborda dintr-o sumedenie de unghiuri. Problema e că nu se poate citi. Când vezi totuși negru pe alb asemenea stângăcii ridicole, parcă nu-ți mai vine să te înalți, impersonal, la știu eu ce cote de subtilitate: „Stătea întoarsă puțin cât să-i văd fața bronzată și, după ce-și ridică părul de după ureche, începu să scotocească în geanta bombonoasă [subl. mea], care lui Tiberiu i se părea făcută din două sute de halvițe poroase și răsucite, ca
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
noastră și, firește, nici urmași. C. Stere însuși, deși scrie în română și definește romanul drept un discurs al „întoarcerii la matcă" a basarabeanului Vania Răutu, rămâne, paradoxal, un rus. Nu numai cultural, ci și ca Weltanschauung, fapt subliniat cu subtilitate de G. Călinescu în Istoria... sa, unde îi reproșează tocmai caricatura lumii românești, a cărei finețe Stere nu o înțelege... Profit, în concluzie, de ocazie pentru a semnala un eventual subiect de dezbatere istorico-literară, pornind de la această ediție de înaltă
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
îi opune una mai plauzibilă, a unui Hanibal generos cu inamicii. Le pregătește de pildă acestora, după rang, funeralii strălucitoare. E același Hanibal care în câteva ocazii dovedește, în plină campanie militară durând de șaptesprezece ani, un umor de-o subtilitate citadină. Scena e amintită în Nopțile atice de Aulus Gellius: „Interogat de Antioh dacă armata sa somptuos împodobită ajunge spre a-i înfrunta pe romani, generalul cartaginez, vrând să-l ridiculizeze pe monarh pentru lașitatea și slăbiciunea acestei oști atât
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
rezultatul nu are nimic a face cu punctul de plecare. In scurta lui existență terestră, Iosif și-a perfecționat continuu instrumentul. Încă din tinerețe, instinctiv, poetul a căutat suavități sonore, indiferente la tema aleasă; după întoarcerea de la Paris, în 1901, subtilitatea lui prozodică a progresat continuu, atingînd în ultimul volum de versuri, Cîntece (1912), formele cele mai reușite. Chiar în poezii intens-autobiografice (multe dintre Cîntece plîng despărțirea de Natalia Negru), sentimentale și romantice, talentul lui Iosif-muzician pune hotărît în umbră suferința
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
încât îi face onoare omului, spune Ivan. Deci, salvează specia umană, adăugăm noi. O salvează și-i transcende geniul din „setea de nemurire”; expresia îi aparține filosofului Vasily Rozanov, care, în eseul său despre Legenda Marelui Inchizitor dostoievskian, susține cu subtilitate că e vorba de o sete de nemurire intrinsecă, imanentă; gânditorul îi spune „pământească” în sensul că ea se manifestă în limitele vieții umane aici și acum, nu într-o ipotetică viață de apoi, această „sete de nemurire”, la care
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
fantoma unui „trecut brun” ce „nu vrea să treacă”. Ce crede Grass că trebuie spus în textul căruia i se pot declina autentice calități poetice și chiar literare, nefiind decît un strigăt, „ein Aufschrei”, lipsit de eleganță stilistică și de subtilități intelectuale, dar încărcat de o emoționalitate genuină? Animat de nobile intenții, îngrijorat de soarta lumii și a păcii, autorul reia cîteva interogații, dîndu-le, tot el, și un răspuns. Se întreabă de ce tace, de ce a tăcut atîta vreme, alertat fiind de
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
de cele două autoare, care pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de etnie germană, scriitoare la rândul ei). Se vede că Grete Tartler nu doar le-a tradus pe Dito și Idem, ci le-a înțeles într-
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
proiecte, cu puneri în scenă care anunță citiri „noi”. Deocamdată, din ceea ce am reușit să văd, mă opresc și încă mă gîndesc la cum l-a simțit Alexandru Dabija pe Caragiale în O scrisoare pierdută la Teatrul de Comedie, la subtilitatea și concretețea unor interpretări inubliabile ca cele ale lui Marcel Iureș în Cațavencu, ale Dorinei Chiriac într-un fel de bufon-martorcomentator în Cetățeanul turmentat, la precizia extraordinară a lui Valentin Teodosiu în Trahanache, la energia lui... în Farfuridi. Sau la
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
câteva pasaje din Paracliserul, Matca, Vărul Shakespeare și Răceala. Nu concepându- l însă ca pe un colaj, ci ca pe un text cu un subiect coerent, unitar, cu o „poveste” proprie, care să includă atât temele operei soresciene, cât și subtilitățile ei stilistice, ironia și umorul, verva și hazul replicilor etc. Totul structurat la tensiunea unei existențe tragice, dominantă de imaginea suferinței și trecerii poetului în lumea de dincolo. Născocisem chiar și un titlu: La căpătâiul bolnavului. Mai târziu am vrut
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
iconari”; o remaniere compozițională retrospectivă n-ar fi stricat. E de regretat și faptul autorul nu și-a „periat” stilistic textele, grevate, mai ales în close up-urile analiticteoretizante, de o exprimare cam dificultoasă. Însă, pe ansamblu, soliditatea documentară, detenta ideatică, subtilitatea critică și relevanța restituirilor fac din Studii bucovinene una dintre cele mai valoroase cărți despre interbelicul românesc apărute după 1990. S-ar putea ca unele deschideri operate aici de către Mircea A. Diaconu să se dovedească productive abia de-acum înainte
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
la numele de homo sapiens. Potrivit acestei optici, omul e satîrul evoluției, căsăpitorul care va semna ferparul vieții pe Terra. Ceea ce, darwinește vorbind, n-ar fi o dramă, căci oricum curgerea vieții e oarbă. Locul unde Keith Ward atinge pragul subtilității e cel privitor la conștiință. Dacă îi luăm în serios pe fizicieni, electronii nu sînt „particule elementare” (expresia ca atare e un nonsens de vreme ce fundamentul elementar al lumii ne scapă în cursul experimentelor), ci probabilități de undă cuantică care, în
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e tras în tușe caricaturale atât de accentuate, încât, mai degrabă decât să amuze, irită și decepționează. Pentru a ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe ortografice: „DRAG| PAULE, EȘTI DAT DRACULUI, VORBEȘTI CA DIN C|RȚI. M| FACI L|UD|ROS DAR ȘI ȚIE ÎȚI PLACE S| TE DAI DEȘTEPT. PÂN| O S| REALIZEZI TU CEAM REALIZAT
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
de dascăl, s-a-ndesat și... a-ncă put:/ Bibliotecă vestită! așa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă și un bibliotecar.” Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Am putut anticipa aceasta observînd cu cîtă naturalețe a interpretat finalul ariei din opera Orfeu și Euridice de Cristoph Willibald Gluck, final pe care îl evită destui contratenori). Rafinamentul vocal bine condus, folosirea cu acuratețe a registrului natural, timbrul luminos, subtilitatea interpretării, prezența scenică - toate acestea și încă alte calități despre care ar putea vorbi mai bine specialiștii în domeniu mă fac să cred că Bogdan Chenciu are toate premisele de a deveni un interpret vocal desăvîrșit. Recitalul, în totalitatea lui
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
privitorului o mai corectă senzație de volum și mișcare. Cu toate acestea, raportat la busturile lui Filippo Strozzi sau la cel al unui alt membru al familiei, Niccolò Strozzi, dăltuit de Mino da Fiesolo (1454), reprezentarea chipului este lipsită de subtilitate. Alături de busturile romane, o altă influență majoră în evoluția portretului în pictura renascentistă a Italiei a fost cea exercitată de arta transalpină. Deși, continuând o tradiție bizantină, chipuri de donatori apar încă de pe vremea lui Giotto, detașarea portretului de pictura
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]