57,908 matches
-
a evidențiat erorile Alexandrei Lavastine privind modul în care ea l-a tratat pe Cioran (în principal). Am găsit multe exemple similare privind modul în care ea l-a abordat pe Eliade. Sigur, d-na Lavastine a fost interesată de succesul „de piață”. Este o jurnalistă de un anumit tip, non-academic. Scopurile ei sînt faima și banii. - Nu e păcat că se pierd atîta timp și energie, care ar putea fi valorificate constructiv, nu distructiv-polemic? - Cît e de adevărat! Simt asta
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
montat parte din prozele sale fantastice. Ce părere aveți despre aceste demersuri? - Am vrut cu tărie să imprim ideea dramatizării nuvelelor fantastice ale lui Eliade. După părerea mea, un serial T.V. ar fi modul cel mai probabil de a avea succes. Dacă s-ar reuși asta, de fapt s-ar constitui un grup puternic de „fani” care ar putea permite producerea unui film de lung metraj pentru cinematografe. Realizarea acestui tip de film ar fi costisitoare, bineînțeles, dar găsirea fondurilor ar
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
pe nuvelele lui Eliade. O astfel de serie ar avea priză la telespectatorii români? Cine are talentul și calitățile practice de a lansa un astfel de proiect?” 8) Vă voi răspunde că există deja cîțiva regizori care au montat cu succes parte din nuvelele sale fantastice (în special cele din volumul În curte la Dionis): Dan Pița, filmul de lung-metraj Eu sînt Adam!... după nuvelele Uniforme de general, Pe strada Mîntuleasa, La țigănci; Constantin Dicu: Uniforme de general, Mesagerul (după nuvela
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Dumitru Hurubă Ce vremuri erau când miorițele lăi-bucălăi se adăpau din izvoare cristalin-murmurânde în timp ce rumenii ciobănași cântau din fluiere de os!; când Vitoria Lipan, în calitate de Penelopă autohtonă, cumula funcțiile de ministru al justiției și de criminalist - cu succese mult mai notabile decât... Pardon? Mă scuzați: mi s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
două întrebări: ce fel de carte? și cum și cine asigură condițiile materiale? În primul rând, să precizăm că apare destul de multă literatură proastă, așa-zisa „literatură de consum”, care se bucură, după cum se pare, și de cel mai mare succes, aducând profituri, uneori substanțiale, editorilor. În privința volumelor de poezie, proză, critică și istorie literară ale scriitorilor consacrați și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
Jean Rânzescu și acela din septembrie 2003 (reluat la deschiderea stagiunii), Opera Română a mai produs încă 5 alte versiuni. Toate - le-am văzut, le-am ascultat - aureolate de eforturi considerabile (artă, implicare managerială și financiară). Au fost, pe rând, succese stimabile, dar insuficient iubite de un număr “semnificativ” de spectatori. Fiind vorba despre o capodoperă percepută ca atare în lume, aici, la noi ar fi de evocat popularitatea. Oedip este însă o operă singulară, muzică de secol XX, care nu
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
nu știu de unde să-l apuc. Costume mult prea civile, exterioare, pentru un spectacol profund. La Moscova Nu rîdeți, uneori și eu aș vrea să ajung la Moscova! Sau, mai sincer, la Sankt Petersburg...Stele în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi Teatr. O montare a lui Gelu Colceag la Teatrul Odeon, bine primită de public, cu cîteva roluri admirabil jucate. Cam aceeași construcție și la Casandra, același gen
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
acuze pe Traian Băsescu de încălcarea atribuțiilor sale constituționale. Președintele de la Cotroceni îi urează celui de la TVR să rămînă în funcție pîna va intra în formol, ceea ce nu mi se pare o formulă prea fericită, chiar dacă s-a dovedit de succes la presă. Aș fi preferat un enunț sec din partea președintelui României. Detaliul cu formolul mă face să cred că Traian Băsescu încă mai emite mesaje ca și cum s-ar afla în opoziție. La fel cum cred că și tăierea firului scurt
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
se întrec și azi cei care îl poleiau pe Ceaușescu omoară ideea de firesc și de sinceritate. Jubilatorii de profesie, lăudarnicii de partid s-au repliat azi către Eminescu, Ștefan cel Mare, pe care îi îmbăloșează după aceeași rețetă de succes de pe vremea serbărilor lui Ceaușescu. Tot ei sînt cei care se năpustesc în haită împotriva celor care își permit să iasă din rînd. Sub Ceaușescu, exista o industrie e delațiunilor aparținînd celor care voiau să-i lichideze pe adversarii lor
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
români în tiraje de zeci de mii de exemplare. Poate fiindcă își așteaptă publicul în librării luminoase, unde aerul e respirabil, iar librarii tineri, entuziaști și informați. Poate fiindcă aduce în țară autori renumiți și pune în operă idei de succes. Numai că asta nu înseamnă aroganță decât pentru un om lipsit de proprietatea cuvintelor. Pentru proprietarul unui vocabular deviat. Nici chiar eticheta elitistă nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
s-ar fi întîmplat dacă autorul ar fi schimbat numele personajelor, iar titlul nu ar fi făcut trimitere directă la cunoscuta poveste știută de majoritatea copiilor români încă din primele clase de școală? Cîți ar fi recunoscut prototipul din Creangă? Succesul cărții ar fi fost mai mic sau mai mare? Ar fi avut oare vreo importanță dacă referința la Harap Alb nu ar fi fost explicită? În mod cert, cartea poate fi citită ca un roman de sine stătător, în care
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Sau poate-l clonează pe Geoană, că tot s-au învățat pesedeii s-o încaseze prin intermediari - boșii din partid nu-l percep încă pe "Mirciulică" drept unul de-al lor, în ciuda albăstrimii până-n vârful urechilor etalate de tennis-man-ul cu succes la senatori americani de vârsta a treia. Cât despre direcția Ponta-Daciana, va mai trece apă pe Dâmbovița până să-i dorească cineva la cârmă. Cu un guvern trecut prin parlament mai ușor decât se așteptau chiar și cei mai optimiști
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
aiureală absolută în această ascensiune nemaipomenită. Perspectiva mai sus amintită este, deocamdată, ficțiune coșmarescă, ceasul rău, pisica neagră. Cei mai mulți nici nu și-o pot vizualiza, nu pot să-și închipuie că li s-ar putea suprapune destinului strălucitor, tangibil doar succesului. Top Dogs () este o piesă scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer, o piesă care aduce brutal în viața noastră acest subiect. Un text care ar părea că ține de registrul absurd tratează extrem de firesc, de direct, cu șabloanele de
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
te lasă să-i simți pe cerul gurii delicatele-i ingrediente: Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Ionel Mihăilescu, Claudiu Bleonț, Mihai Dinvale, Șerban Ionescu, Ozana Oancea. Fiecare în formă, deschis acestui tip de sondare umană, de privire în interior, în meandrele succesului și în aburii înfrîngerii. Verva distribuției stă în verva fiecăruia. În relațiile dintre ei, în relațiile lor cu propriile monologuri. De cînd ajungi în pod, puțin năuc de spațiul care se învîrte pe scări și se strîmtorează, dai nas în
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
genialitate și imbecilitate. Se rostesc și se învîrt pe scenă, în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe lungime, ca o frontiră, clișeele din viața de zi cu zi, viața modernă, mondenă, occidentală, cool în care trăim. Rețetele de izbîndă și succes, de comportament, de adresare, gesturi, haine, machiaj, privirile realității, ritmul alert, sufocant. De care ne lovim toți. Mi se face pielea găină. Toate clișeele și reziduurile de care fug, de care mă ascund, pe care încerc să le înțeleg și
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
metal brun, de tunică militară și în care încăpeau tot atâtea cărți, groase. Pasiunea lui: cititul, fluturii și lucrurile vechi. Dedesubt, pusese un maieu bleu marinăresc trăznind a lavandă. O cochetărie de-a lui, de când se mutase în București având succesele acelea la femei care îl mirau și pe el, - pe vremea aceea, un băiat de treabă, la locul lui. Aruncând la iuțeală o privire în oglinda de bâlci, cu rama galbenă pictată cu păsărele verzi, zestrea coanii Lenuții, își aduse
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
ani, de la Teatrul Național din Cluj. Dacă ar fi să formulez rapid, aș zice că țintește sus, la texte cu istoric cinematografic tare, cu palmarese, cu cîrlig pentru public. Se pare că, într-un fel, situarea aceasta în trena unui succes mondial, certificat, poate crea iluzia prelungirii certe a vîlvei și asupra actului artistic teatral. Limbajele și tehnicile sînt atît de diferite, încît... Dintr-o mare curiozitate asupra citirii piesei lui John Pielmeier, am văzut, după spectacol, și filmul din 1985
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
ratat și jurnalistul de categorie sub-vadimică, am zice vasilebărană, prin gazete neluate în seamă de nimeni are motivele lui emotive să fie invidios. Mult mai tînărul Toader Paleologu (căruia "Cotidianul" din 15-16 ianuarie îi consacră pagina de Cultură sub titlul Succes pe cont propriu) a absolvit prestigioasa Ecole Normale Supérieure, are un dublu doctorat, la Paris și München și s-a lansat într-o carieră academică internațională, după un stagiu post-doctoral la Harvard. Vocația de editor Cititorul unei cărți nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
evanghelie nu este un argument pentru a evita o deschidere absolut necesară: nici o dogmă nu este infailibilă. Personajele cărții au atitudini pro și contra, așa cum, de altfel, au și cititorii. C.M.: Literatura dumneavoastră a fost tradusă în străinătate cu real succes. Care vi s-a părut a fi atitudinea editorilor occidentali față de literatura română? A.E. Așa cum scria Dumitru }epeneag, în urmă cu un an, doi, în revista Contemporanul, occidentul nu vrea autori români. Dînsul știe mult mai bine cum stau
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
judecat altfel. Editorii din vest se lasă cu greu convinși. Nu fac experiențe, vor să meargă la sigur. Un autor care, într-adevăr, a izbutit în lume este Norman Manea. Dar după ce a ieșit din convulsiile vieții literare de acasă. Succesele sale nu cad prea bine unor confrați autohtoni. Premiile importante primite de acesta, traducerile, un număr impresionant. Am fost invitat la Paris pentru lansarea romanului Saludos în limba franceză. În publicul din sală, doar un scriitor român, deși fuseseră anunțați
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
la Paris. Acolo unde Ilie Constantin este, de multă vreme, bine cunoscut. Mai sînt, dincolo de ocean, "americanii" Petru Popescu, Andrei Codrescu, Virgil Negoiță... La New York, piesele Savianei Stănescu trezesc interes... în Argentina - uitata, din păcate, la noi - Alina Diaconu are succes... C.M.: Ați fost invitat anul acesta în Spania. Știu că Joaquin Garrigos vă iubește literatura. Ați reușit să pătrundeți pe piața literară spaniolă? A.E.: O invitație venită din partea Comisiei europene pentru cultură și a Asociației traducătorilor din Spania. Eram
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
la "operă". Vă propun un dialog care nu are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în discuția noastră...Sînteți un scriitor cunoscut și afirmat: romancier, scenarist, eseist, dramaturg, publicist, fotograf... Ați avut succes în România și în Franța și ați luat mai multe premii și "titluri onorifice" în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au trecut 34 de ani
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate". Criticul, nu întru totul confiscat de rea-voință, dar nici eliberat vreodată de ironia mușcătoare, spera ca nervii încordați ai scriitorului să se destindă dacă nu după catastrofa Mioarei, măcar după succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Pedagogia recomandării finale va fi avut darul să arunce în aer răbdarea clocotitoare a scriitorului umilit: Ar fi și timpul ca omulețul acesta pripit, iritat, pururi grăbit, cu privirea
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Cartea este, în bună măsură, difuzarea ei și dacă despre o carte nu se scrie și nu se discută în presa literară, de vină sunt editorii. Revistele și recenzenții nu sunt obligați să alerge prin târg după cine știe carte. Succesul unei cărți este o ecuație complicată, cu multe variabile, dar, în esență, așa stau lucrurile. Și din cauza vârstei - e mult mai comod așa - tinerii prozatori de astăzi deocamdată nu se înghesuie să scrie cărți cu mize narative substanțiale, cu un
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
pe care le formula reprezentau propria sa convingere sau juca rolul avocatului diavolului), pentru a-și întărîta "adversarul" și pentru a spori dinamismul dezbaterii. Personalități culturale de toate vîrstele și de toate calibrele intelectuale au încercat, în timp, să repete succesul lui Iosif Sava (Sava însuși era la vremea respectivă comparat cu și mai celebrul Bernard Pivot). Performanța nu a mai putut fi însă reeditată. Poate pentru că Sava devenise între timp legendă (o legendă întemeiată pe o muncă de cîteva decenii
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]