1,099 matches
-
prostie. Și de unde-ai luat paiele? — Din curte, erau pe jos, am zis. — Atunci sînt ale tatei, iar tu le-ai furat, așa că pune-le înapoi. Pentru că mi-am văzut în continuare de treabă, m-a înșfăcat și mi-a sucit încheietura mîinii pînă cînd i-am dat una în gleznă și atunci a plecat țipînd că-i va spune maică-mii și voi fi alungat. Am alergat plîngănd la cotețe, m-am strecurat prin ușă în patru labe și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu sînt din partea presei. — Delegatul poate intra. Presa nu poate intra fără cardul roșu. Delegatul poate intra. Se retraseră, lăsînd un spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii de pază. Delegatul poate intra. Sau nu. Arătați expresia de intenție prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
irita. Fata lui adormită ținuse ochii aproape închiși, ca atunci, cu capul într-o parte, și-i amintea extraordinar de tare de drumul în trăsură când o zărise prima oară. Un lucru putuse să vadă: nu semăna cu femeile care suceau și răsuceau mințile bărbaților și de care el, unul, apucase să se sature devreme. Era altfel. Îl lovise un fel de putere interioară a ei, de care ea însăși nu părea să fie conștientă. Sau era? Dar între timp lucrurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul n-a ei degete subțire Și-și ascunde fața roșă pe-al lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, 700Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e să ne salvăm pielea, nu să-i lichidăm pe ei. ― Nu înțeleg de ce te impacientezi acum, așa dintr-o dată, oftă căruntul. În fond, ăsta era planul inițial. Am avut timp să ne gândim și să ne răzgândim, să-l sucim pe toate părțile și ai fost de acord. Mă rog, presupun că ai fost de acord. I-ai ridicat obiecția individei? Inginerul își trecu degetele greblă prin păr. ― Nu! Atunci, la rece, totul mi s-a părut bine chibzuit. Relația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acasă a plecat după ea și astfel a aflat că copila dispăruse. Din primele cercetări și investigații, nu s-a putut stabili nimic, nu a fost văzută nicăieri. Fata era voinică, drăguță, destul de dezvoltată și se credea că i-a sucit mințile vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe, interesându-se deseori la Miliție de ea. Ne simțeam neputincioși
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a făcut ultima încercare ca să-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
măsuri se impuneau să fie luate. Problema, spune bătrânul Castel cu brutalitate, este să știm dacă e vorba de ciumă sau nu. Doi sau trei medici au protestat. Ceilalți păreau să ezite. Cât despre prefect, el a tresărit și se sucea mașinal încolo și-ncoace spre ușă ca și când ar fi vrut să verifice dacă această enormitate fusese într-adevăr împiedicată să se răspândească pe culoare pe acolo. Richard a declarat că, după părerea lui, nu trebuiau să se lase cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grand, de pildă, și era străin de ceea ce însemna Grand în mijlocul ciumei. Câteodată, la miez de noapte, în marea liniște a orașului pustiu la ora aceea, înainte de a se băga în pat pentru un somn care nu dura mult, doctorul sucea butonul aparatului. Și din toate părțile lumii, străbătând mii de kilometri, voci necunoscute și frățești încercau cu neîndemânare să-și arate solidaritatea și și-o arătau într-adevăr, dar demonstrau în același timp și îngrozitoarea neputință în care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vadă de ce. Chiar dacă nu-s mai mult de cinci oameni care să beie, tot se-mbogățește. Apa nu costă nimica. — Ce s-a dus să cumpere? Un bici? Nu mă-ntreba pe mine. Lana nu-mi spune niciodată nimic. E sucită rău. Darlene își suflă elegant nasul. Ce-mi doresc eu cel mai mult e să fac dansuri exotice. Tot timpu’ exersez la mine-n apartament. Dac-aș putea s-o conving pe Lana să mă lase să dansez noaptea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alături de mine. — Stați! striga disperat Ignatius, privind cum ies și ultimii dintre cei care formau batalionul. Veniți imediat înapoi! Ușa se trânti, închizându-se Ignatius se lăsă în patru labe și se târî până la marginea mesei. Apoi începu să se sucească și după un răstimp în care se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că picioarele i se legănau doar la vreo zece centimetri de podea, se hotărî să riște un salt. Pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfert de dolar. Buzele subțiri și palide rânjiră. — Nu pot să-ți vând nici un crenvurșt, domnule. E limpede? Ce ți s-a năzărit, nene? — Ce mi s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să torn un documentar despre regiunea Haute-Provence pe peliculă de 16 mm. Trebuia să fac un film și nu să mă Învîrt În jurul unei fete, acesta a fost pentru mine adevăratul to be or not to be. O adolescentă Îmi sucea mințile În timp ce eu mă răsuceam În jurul rotondei de la Simiane, care n-a ajuns să joace În viața mea rolul Capelei Sixtine În viața părinților mei. În vreme ce filmam rotonda aia misterioasă, Îmi spuneam că eu nu văzusem niciodată, nu dezmierdasem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără îndoială o crimă violentă. De obicei, este vorba de vreun atac. Aș include otrava drept armă în cazul de față. Poate că ai otrăvit-o? Femeia gemu usturător. ă Am acuzat-o. ă De ce ai acuzat-o? Femeia se suci și se ridică pentru o clipă. ă Am refuzat să cred în nevinovăția ei. Dar eu am știut. Am știut! ă Te descurci foarte bine, Iecaterina Romanovna. Dar trebuie să înțeleg mai mult. N-ai vrea să-mi povestești ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă acest lucru fusese un tribut adus incapacității bărbaților de-a o interesa mai mult de o Întâlnire sau incapacității ei remarcabile de-a se Îndrăgosti de - sau, măcar, de-a Îndrăgi foarte mult - un bărbat, oricare, de când Începuse să sucească mințile băieților, la paisprezece ani. Roger, gazda, se apropie din spate, Îi luă ușor mâna și Îi șopti la ureche: — Bună, iubito, ai Întârziat puțin. Iată-l și pe Dan. Guvernatorul și senatorul Crosby tocmai m-au sunat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea serioasă ca să fie tratată simplu, cere ponderare, multă imparțialitate, spirit obiectiv. Este un fapt istoric că munca de modelare, din acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încă neexplorată, o știu din sursă sigură, nu primești în fiecare zi o asemenea informație chiar din gura fabricantului. Cipriano Algor se întreba cum de se lăsase închis timp de trei săptămâni fără să vadă soarele și stelele, altfel decât sucindu-și gâtul de la un al treizeci și patrulea etaj cu ferestre care nu se puteau deschide, când avea aici acest râu, sigur că urât mirositor și cu ape puține, acest pod, sigur că vechi și prost întreținut, și aceste ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a făcut ultima încercare ca să-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din lumea asta. — Vezi tu, chiar asta-i problema. Nu sînt Încă gata. Și În afară de asta, nu mi-ai cerut să-ți aduc un dar, ceva care să-ți facă plăcere? — Dar mi-ai adus deja destul. Continuă, totuși, étonnez-moi! Sucește-mi mințile! Adu-mi ceva care nici prin gînd nu mi-a trecut. Oamenii mă surprind uneori. Lasă-mă să-ți vînd un pont despre „autenticitate“: toate femeile pe care le-ai Întîlnit pînă acum erau „autentice“, pe cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am zis, bă, dă-le, nu mai bate, și îți dau două bune, și mi-a dat, și am vrut să le dau mai departe. Și a fost greu, că erau unii care vroiau să le chinuie, și m-am sucit, nu le-am mai dat. Opere din astea... - un tablou cu mama, depinde de calitatea lui, la comandă, te tocmești. Opere din alea să dai la vizite, floare de săpun, goblen, să dai la frați merge bine, de Crăciun, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avut patruzeci și ceva de tăieturi pe mână. Eu am zis că-l tai, ca să scap din brațele lui. El, normal, m-o prins așa. Nu zic că nu-s nebun... că-s nebun, vreo rotiță, ceva, o fi ea sucită pe-acolo, dar nu că-s nebun. O fi ea vreo rotiță plecată de-acolo, de la locul ei, dar asta numai când beau. În ’94, pușcărie iar. „Am terminat eu banii, cu tot, m-am întors înapoi acasă și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
uiți după el, fiindcă face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria e să le-nvârți foarte repede și când omul se dă să spună: „Asta e!“... Deci el pune mâna pe aia bună. Dar scoate banul și el când mâna își sucește... așa. Sunt multe șmecherii. Nu faci singur jocul ăsta. Îl face mai mulți inși. Deci tu învârți piesele, iar trei-patru stau la intervenție și la neatenția ta. Deci să-ți atragă atenția. Câteodată trebuie să lase să și câștigi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zidar, tencuieli, zidărie, faianță. Le dădeam dedicații la fete, eram văzut altfel. Le luam la plimbare, la aia. Bine, am pățit-o cu una că am plătit dedicația, fata a zis că merge cu mine și dup-asta s-a sucit, că nu mai merge. Am bătut-o. A doua zi a venit poliția. Venisem de la București, cu salariu, am rămas în bar, am băut. Stătusem la coadă la salariu băusem și acolo. A venit și fratele meu cu un tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]