1,129 matches
-
care ți le dă Domnul, Dumnezeul tău, după semințiile tale. Și ei să judece poporul cu dreptate. 19. Să n-atingi nici un drept, să nu cauți la fața oamenilor, și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți. 20. Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăiești și să stăpînești țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 21. Să nu-ți așezi nici un idol de lemn lîngă altarul pe care-l vei ridica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
să am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o putere necunoscută ne joacă pe ață, ne sucește încoace și în colo, pe unii mai lin, pe alții mai brutal, dar pe aceeași scenă, în același spectacol al vieții, în care nu mai contează nimic, nici măcar principiile...” La care eu ți-aș răspunde: „De unde atâta pesimism, Pandelică? Tu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
semne În praful de pe drum. Curând Însă renunțară, căci n-au priceput mare lucru din ce vroia să spună celălalt. Dar nu au renunțat cu una cu doua. Și s-au gândit să-și facă semne. Dădeau din mâini, se suceau, se aplecau, se ridicau, Își mișcau ochii În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț ilicit! — Ce comerț ilicit, domne? Care comerț? Comerț cu ce? — Cu... - polițistul își drese vocea și reluă în pu tere -, cu căciulițe! Babele se foiră. Se suciră. Domne, mata ești serios? — Doamnelor, se îndreptă polițistul de șale, asta e..., de-aia io zic mereu, când faci, faci, dar te gândești și la consecințe! Că nu poate așa, oricine, să scoată tarabă în fața blocului! Păi unde am ajunge
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu poate așa, oricine, să scoată tarabă în fața blocului! Păi unde am ajunge dacă s-ar trezi toți să vândă... căciulițe în fața scării? De capu’ lor? Mulțumit de așa lecție, polițistul își aranjă cascheta. Babele iar se foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și de o ureche muzicală. Nevasta cui o fi fost ea timp de treizeci de ani nu dădea însă nici un semn cum că i s-ar părea că e vremea să facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai de iasomie și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei și cu o spaimă întrucâtva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de a se gaza, Melania se hotărî să-și ia viața în mâini și s-o ducă la psiholog. Psihologul Bogdan Urmuzescu o preluă fără fasoane la el în birou, o întinse pe canapea, o luă cu binișorul și o suci pe toate părțile, o ascultă cap-coadă, o puse să reia niște pasaje, țâțâi țuguiat din buze la povestea despre relația pe care Melania o avusese cu tatăl ei și notă mărunt ceva, numai el știa ce, într-un carnețel, o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una, cu două, și nimeni nu ar fi putut să bage mâna în foc că același Plictiseală, bătrânelul simpatic care locuiește pe casa scării blocului 48A, nu i-ar fi sucit cățelei Milupa gâtul cât ai zice pește. Doar că prietenul omului, în general, și al autorului compunerii „Patria Mea“, în particular, dădea semne clare de autoconservare a rasei și îl ocolea pe Plictiseală de-ai fi putut jura că o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
muzică sub presiune, furioasă că fusese închisă între acei pereți. Ar fi putut să fie o supă, era însă Coltrane. Cînd te izbește în față așa ceva, la intrare, te cam zguduie. Simon fu zguduit. Așa cum îi e obiceiul, saxofonul tenor sucea și răsucea o veche temă. Abia puteai s-o recunoști, tema. Pe Coltrane însă, da, îl recunoșteai, l-ai fi recunoscut dintr-o mie, cu stilul lui de a întineri lucrurile înainte de a le omorî. Simon asculta siderat și, ascultînd
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
tînăr, curat, își iubește mama, unchiul, pe Duniașa, slujnicuța, pe }ar, a avut, poate, cîteva femei, n-a iubit încă. Ea e seducătoare, a sedus cu zîmbetul ei fermecător și nu tocmai inocent ceva bărbați, a venit în Rusia să sucească mințile vreunui conte sau vreunui general. N-a iubit, încă, nicioadată. Șampania e minunată în paharele de cristal ciocnite în compartimentul de clasa întîi al unui tren de pe la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea. Tolstoi, cadetul Andrei Tolstoi, are o voce minunată
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
purici... Orele acelei seratei au însemnat ore de gimnastică și echilibristică ale unchiului meu, care își iubea enorm soția, pe mătușa mea și, de aceea, se străduia mereu să-mi facă toate plăcerile atunci cînd, în vacanțe, mergeam la ei. Sucea și răsucea antena, stătea pironit cu ea minute în șir, în cele mai aberante și chinuitoare poziții, într-un picior, pe burtă, cățărat pe canapea. De dragul meu pentru Iosif Sava. M-am întors în București. Nu am deschis televizorul și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
-a, la Teatrul de Stat „Csiky Gergely“, Teatrul German de Stat și Teatrul Național: „Café Molnar“, sala Studio, 14. 05, ora 18; „Flirtul“, sala mare, 14. 05, ora 19; „Curbă periculoasă“, pe str. Alba Iulia, 14. 05, ora 2230; „Nebunul sucit“, Teatrul Maghiar, 15. 05, ora 18; „Resner cel trăsnit“, sala mare, 15. 05, ora 19; „Gimpel cel nebun“, Studio, 15. 05, ora 21; „Örkény István, despre viață“, Studio, 16. 05, ora 17; „Școala femeilor“, sala mare, 16. 05, ora 18
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
cel puțin ar fi fost posibil. Noroc însă n-am avut în viață. Numele meu a circulat numai în cercul acela prea strâmt care se cheamă «lumea literară și artistică», și încă și în cercurile acestea!... Viața te îndoaie, te sucește, te îmbrâncește și-ți impune compromisuri de care ți-e silă. Inima ta te mână spre înălțimile albastre și soarta te târăște în noroiul ulițelor fără soare.” (Opere 3, p. 9). Dar această lamentație din 1919, care este Calvarul, va
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
luptător, bineînțeles o inferioritate din punct de vedere uman. - Nu știu cum vorbești tu, tată, tu ironizezi toate. Recunoști o însușire și apoi o persiflezi. - Pica, fii liniștită, nu ironizez. Filozofam, uitând că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special pentru sexul contrar. Viteazul nu reflectează asupra inutilității curajului, căci ar deveni laș, și un om politic care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
l-au dat afară pentru misticism. - Păi ce, domnule Ioanide, seminarul e instituție de tortură? Îi intrase în cap, cine știe de pe urma cărei lecturi, că preotul trebuie să fie ascet, să disprețuiască lumea. L-a amețit pe seminariști, le-a sucit capul. Au început să mănânce numai jumătate din porții, să refuze carnea și vinul când li se dădea. Doi din ei au părăsit seminarul și s-au călugărit. Atunci, făcîndu-se anchetă, s-a descoperit că Gavrilcea îi îndemna să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străinătate, în Grecia sau în Sicilia, spre a întreprinde studii asupra unor filozofi citați de Diogene Laerțiu. G. Călinescu . - Tocmai acum ți-ai găsit să mergi în străinătate, în astfel de conjunctură politică? - Ce am eu cu politica? striga Suflețel sucindu-se în toatepărțile. Epicur spune: "Înțeleptul să nu facă politică, să nu aspire la tiranie, să nu fie cinic", ca domnul Hagienuș. Hagienuș, supărat foc, i-ar fi răspuns tremurând gușa: . - Eu nu sunt cinic, domnule Suflețel, eu sunt epicurean
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
las să doarmă cu lumina aprinsă. Și atunci i-am pus o lampă mică electrică pe noptieră. Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să nu se-nchidă pasiența. Pica a băgat de seamă șmecheriile lui și a spus să nu-și facă sânge rău, că nu crede în cărți. În schimb, am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prostie. Și de unde-ai luat paiele? — Din curte, erau pe jos, am zis. — Atunci sînt ale tatei, iar tu le-ai furat, așa că pune-le înapoi. Pentru că mi-am văzut în continuare de treabă, m-a înșfăcat și mi-a sucit încheietura mîinii pînă cînd i-am dat una în gleznă și atunci a plecat țipînd că-i va spune maică-mii și voi fi alungat. Am alergat plîngănd la cotețe, m-am strecurat prin ușă în patru labe și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu sînt din partea presei. — Delegatul poate intra. Presa nu poate intra fără cardul roșu. Delegatul poate intra. Se retraseră, lăsînd un spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii de pază. Delegatul poate intra. Sau nu. Arătați expresia de intenție prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
smulgeau mâinile și picioarele ca la lăcuste și le rodeau cu dinții ceafa până la os. Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întîi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bîndu-i sângele negru. În noaptea aceea începu să ningă cu fulgi mari și moi, care se topeau în băltoacele stacojii de pe ulițe. Hoiturile rătăceau în zadar, din casă-n casă, după oameni vii. Îi dibuiseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înfășurată în sistemul limbic, în fornix și hipocamp, corpi mamilari și amigdală, memoria se bălăcește în apele striate ale talamusului și hipotalamusului, își modelează acolo sculpturile neuronale, înmoaie marmura minții cu lichide fluorescente. Creează rețele ușoare ca pânza de păianjen, sucite în ele însele ca benzile lui Mobius, învălătucite ca petalele într-un trandafir incolor. Curge din real în virtual și iarăși în real, de parcă mâinile lui Escher s-ar desena una pe alta de miliarde de ori pe secundă. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
forță să adoarmă, dar căzu într-un fel de amorțire chinuitoare. Eterul din licoarea pe care o băuse se evaporase cu totul, și acum stomacul îi era greu de o duhoare chimică, descompusă. Transpiră, dădu cearceaful la o parte, se suci și se-nvîrti, făcu așternutul fleașcă. Din zăcerea aceea o trezi Vasilica, pe când mijea de ziuă. Era și ea amețită și chicotea ca o nebună. Împletindu-și degetele, în camera tot mai luminată, pe când afară vrăbiile începuseră să ciripească și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
capetele înfundate-ntre umeri de frig, trecătorii păreau atât de cufundați în necazurile lor, încît nu-și permiteau să irosească o privire pentru domnișoara rujată și dichisită (din păcate atât de sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă de prăpădul din jur, își sucea șoldurile grăsuțe pe lângă ei. Crivățul, sosit din stepele ruse, izbea dintr-o parte atât de tare, încît părea de mirare cum tramvaiele și rarele automobile nu se răsturnau. La fiecare rafală, oamenii se-ntorceau cu spatele, blestemând în fularele lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]