3,677 matches
-
mine bila de pe holul casei de munte odată timpul prindea din hornul casei fumul altădată prindea cuvintele rostite îndelung la ceas de taină deasupra poveștilor El culege prin prisma de nisip gândurile oamenilor anină clopotele de firele de argint simplă suflare și totul se rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge trupul din toate hărțile false adoarme într-un genunchi privind
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
VRĂJITORUL-MĂRȚIȘOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Suflul zăpezii aburește! Primăvara iar tresare... Cum soarele ciugulește Spuma iernii-n minutare! Vine-o dulce sărbătoare Schimbă și leagă cu fire Frageda, firii, suflare Ce... aduce nemurire. Clocotul sângelui e foc, Albul este puritate, Împletite-aduc noroc Cu simboluri fermecate. Podoaba-i anunț lucitor: Nou anotimp strălucește, Și,..vrăjitor?..e-un mărțișor- Firul vieții-l îndulcește. Referință Bibliografică: VRĂJITORUL-MĂRȚIȘOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VRĂJITORUL-MĂRŢIŞOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383357_a_384686]
-
și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii trecuți în tihna leagănului străbun. Însă oamenii aceștia
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul deasupra tuturor suflărilor, pătrunzând în orizonturi infinite, deschise treaptă cu treaptă urcând spre veșnicie... Făclia ce-o poartă maiestuos cu sine oglindește arzând clipe din negura timpului, când dorințe vii și cugete în lacrimi umpleau spirite, reînviindu-le odata cu ele! Liniști tulburătoare
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
multă ceremonie de cei doi, bău un pahar mare și îl invită pe Vergică să citească: - Bă, da scurt și cu intonație, că n-am timp! Ca să fim mai bine înțeleși, domnul Istrate, pe vremuri tovarăș de care tremura toată suflarea literară a urbei, promova atunci tinere talente muncitorești așa că era pregătit pentru orice. Totuși când Vergică începu să declame își dădu seama că se află în fața unei producții poetice atât de tâmpite încât nimeni nu o va ignora, ba chiar
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
vor îndrepta spre școli, curând, către ora opt. Lapovița din cursul serii făcea ca, în dimineața aceasta, șoseaua să fie un patinoar de coșmar pentru mașini , dar și pentru pietoni. Cu pași extrem de mici și nesiguri, mă îndreptam spre haltă. Suflarea-mi era precipitată , traversam fără să mă asigur, bazându-mă doar pe auz, la această oră când străzile deveneau aproape pustii în orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia precum
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
și omul si-animalul Șanț făcuți spre-aceeasi soarta Nu-i nimica-n osebire P-unul de-altul să despartă. Toate merg spre-acelasi loc, Desi vremea le amâna Șanț făcute să se-ntoarca Tot în pulberi și țărâna. Cine stie de suflarea Omului e în Cuvânt, Sau pogoară că a fiarei Între bulgari de pământ? Deci de omul nu-și găsește Fericirea-n nici un fel Ce l-ar face să mai afle Bucurie după el? (Continuare în numărul viitor) Referință Bibliografica: ECCLESIASTUL
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.III – VREMEA TUTUROR LUCRURILOR – DEOSEBIREA OMULUI DE ANIMAL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383591_a_384920]
-
bine să ne măsurăm cuvintele. Concepția omenească după care vorbele zboară dar scrisul rămâne (“Verba volant, scripta manent”) își găsește o justificată aplicație practică mai mult în micile noastre socoteli legale. La Dumenzeu însă contează mai mult curintele rostite, vii, suflarea duhului, decat înscrisurile în zapisurile marcantile. Dacă noi santem liberi să ne rugăm sau nu, tot așa, si cu atât de mult este liber și Dumnezeu să răspundă, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu rugăciunilor noastre
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
vietăți Leagănă pe val corăbii Către reci singurătați. Toate-așteaptă de la Tine Hrană să le dai la vreme Fiindcă mâna Ta deschisă Nu se-oprește să le cheme. Dacă Tu îți ascunzi fața Ele tremură și mor Dacă tu le iei suflarea Se-ntorc în țărâna lor. Căci prin Tine sânt zidite Și prin preacuratu-Ți Duh Înnoiești la toate fața Pe pământ și în văzduh. Când privești de sus, din ceruri Se cutremură pământul Munții fumega de-atinge Înălțimea lor, Cuvântul. Dar
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
de acolo, De sus, de unde îngerii sălășluiesc, Te întreb mielule, spune-ne dacă știi Ce hotar al neființei încă ne desparte? Eu îți caut astăzi blândețea și nevinovăția Și bucuria sfântă prin care primăvara Mieilor se dăruie și își revarsă Suflarea caldă peste tapșanul Pe care și tu ai zburdat cândva de fericire. Tu te întorci iar la cinul celor sacrificați. Tu porți în sânge această orânduire A firii, tu cea mai curată dintre ființe. În tăcerea ta de dinainte de înjunghiere
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
-i fiu doar hrană tresalt și-ascult cum stau de veghe viermii cum se roagă să mă grăbesc, să vin, că nu e timp să iert, să uit sau... să iubesc că-n carne-mi curge fiere și-mi dau suflarea celui ce-a mințit, dezamăgit, lipsit de ultima putere. Cristal de floare-albastră Ana Podaru Ninge iar... și-acolo în fereastră a răsărit cristal de floare-albastră, acolo unde te jucai cu mâna frumoasa mea, mi-ai adâncit fântâna și-n mine
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
un miracol. Baba 4: La o anumită vârstă miracolul se înfăptuiește greu. Fiul: Nu văd ce legătură are miracolul cu vârsta. Baba 1: Lumânare! Fiul: Iarăși. (Baba 7 face același joc.) Baba 2: Acum e gata. (Muribunda îți dă ultima suflare.) Baba 1: E moartă. Baba 7: E prima dată când țin lumânarea cuiva. Baba 2: A fost bună înaintea lui Dumnezeu, căci a murit cu lumânare. Baba 5 (Se apropie de pat și începe să bocească.) Scoală-te, scoală-te
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare, se ghemuiește-ntr-un colț pe patul din capătul chilerului, o cămăruță unde dormeau cele două fete, frigul o pătrunde și trage cu o mână cerga groasă peste picioare, închide ochii și încearcă să adoarmă. În același timp fetele smotoceau
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Dă-mi Doamne amintirile mele - de ieri, de azi și de mâine - fiindcă nu-s doar ale mele, ci ale tuturor copiilor Tăi de oriunde și de oricând. Întrețesută în povestea noastră e povestea Ta - de pe vremea când zăceai fără suflare încuiat în spatele pietrei lui Iosif, iar noi, ca niște soldați tropăind, Te păzeam. Amintește-ne Doamne că piatra se mișcă zilnic din noi - ca să nu rămânem ca niște soldați tropăind, care păzesc nimicul. DAR NU MI-AU SPUS În ziua
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
stea. E greu să lovești cu călcâiul țepușul, Pustia să-ți fie tovarăș pe veci - căci dosnic și greu și pieptiș e urcușul pe al Golgotei munte, cu spaimele-i reci. * Dar Cel ce ridică din negură firea, ce ființei suflare și cuget a dat, El nu se întoarce să-și renege vestirea - cuvântu-I rodește și rodu-I bogat. Ferice, El zice, de-n cale-ți amarul cu lacrimi și ochii, și fața-ți înfruntă - căci eu m-am legat ca
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
clasic în viață,dacă rândul de scaune avea trei numere în ordine, rândul din fața lui avea numere cu mult depărtate de celălalte. Pe o distanță de 200 de km, bietul nostru tren care părea, că se târăște cu o ultimă suflare, a ajuns, la destinație cu o întârziere de 50 de minute, nu eram supărat, am fost bucuros, că am ajuns. Am luat un taxi, am cerut șoferului, să mă ducă în centrul vechi al orașului, pe drum m-a întrebat
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
„ Zilele Lumină Lină ”, 2013 Tradiționalul eveniment care celebrează prietenia și unitatea românilor din diaspora americană cu cei de acasă, „ Zilele Lumină Lină ”, ținut la Reșița, anul acesta, a fost ca o suflare a Duhului, mângâind cenușa celor trecătoare. Adică, vindecând răni reale sau închipuite și având spiritul autentic al comunicării românești. Cu dorință aprinsă l-am dorit și cu așteptare, curiozitate și speranță. În organizarea lui Doru Dinu Glăvan, președintele UZP din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92467_a_93759]
-
spiritual pe alții. Acolo m-am regăsit și am trăit cele mai strălucite clipe din viața mea. Cu greu m-am decis să aștern pe hârtie ultimele rânduri, care cuprind gânduri și multe încercări la care am fost supus până la suflarea mea cea de pe urmă. Un lucru să știți toți cei ce auziți aceste reflecții: că ele-s smulse din propria mea ființă, că ele reprezintă în totalitate numai Adevărul, pentru care martir am fost o viață întreagă” Viorel Baciu Miorița
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92819_a_94111]
-
în desconsiderarea neamului. Cu greu ați înțeles că trebuie să vă arătați între ei. Ați urmărit „cu mare atenție și preocupare”. Căci ei vă debarcaseră adversarul, șef de guvern. Apoi, în fine, ați vorbit. Mai întâi cu faptele. Ați semnalizat suflării politice resuscitarea USL. Ca semn al învierii sinistrei formațiuni v-ați trimis „consiglierul”, cum deloc întâmplător i se spune fostului om de casă PSD-ist al lui Adrian Năstase, apoi PNL-ist, al lui Crin Antonescu, pe faimosul Dan Mihalache
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
României la Londra s-a simțit precum tânărul diplomat japonez la cină amintită. Mii de comentarii pe Facebook, twitter sau pe bloguri. Acolo discursul nu este dominat de televiziunile politice, ci de mulți români tineri care pot numi dintr-o suflare cel putin alți 10 români care vorbesc engleză de zece ori mai bine decât ambasadorul țării lor la Londra. Ei toți, noi toți, suntem nervoși nu atât pentru că evoluția unui oficial român a confirmat din nou, pe CNN, stereotipii negative
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
trebuit să fie demult într-un muzeu. A rămas, totuși, utilaj de bază la deszăpeziri. Din cele aproape 80 de freze pe care le deține Compania de Drumuri, 20 au fost fabricate în anii ’60, multe dintre ele zăcînd fără suflare. Compania de Drumuri plătește anual sute de milioane de euro pentru deszăpezire unor firme care nu-și respectă obligațiile contractuale. Cu zece la sută din această sumă s-ar putea cumpăra peste zece utilaje de ultimă generație, cum este cel
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
au servit locuitorilor autohtoni drept refugiu ultimativ, ascunzătoare și mijloc de evadare din calea piraților și prădătorilor veniți să-i captureze și să-i vândă ca sclavi. Prin rețelele complicate de artere subterane se pitea acum câteva sute de ani suflarea câte unui sat întreg, la adăpost de bandiții plătiți cu schimbul de către coroanele învrăjbite ale regilor Europei, râvnind să subordoneze arhipelagul, considerat important punct strategic pe drumul spre America. Prin tunelurile acelea s-a scurs în repetate rânduri lava fierbinte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Pe tine te-a strivit cu călcâiul ei uriaș și apoi s-a spălat îngrețoșată. Peste o generație amintirea ta odioasă se va spulbera în tenebrele istoriei din care te-ai zămislit. Ptiu! x Am scris pamfletul ”Năpârcile”, dintr-o suflare, în ziua de 24 decembrie 1989, când se întâmplau multe și eram într-o stare de fervoare, greu descriptibilă, la fel ca mulți alții din această țară, când încă se trăgea și nu aveam informația că Ceaușescu și ”sinistra” fuseseră
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
și uzat. Pentru că acolo s-a scurs un curent de emoții puternice, electrice parcă, care a făcut ca timpul de aproape două ore cât actorul acesta, -ca un trimis din alte sferel-a recitat pe Eminescu, a făcut să încremenească orice suflare, de om și de mediu, de crengile cu frunze dese ale teilor și ale plopilor „fără soț” care înconjoară acea Piață a României cu statuia „celui mai mare poet ce s-a ivit și se va ivi vreodată poate pe
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
cele mai căutate și apreciate genuri care au legătură directă cu sufletul omenesc. Literatura despre Dumnezeu și despre suflet este domeniul cel mai sensibil pentru că se bazează pe credință și se referă la acea plămadă de inefabil existentă în om: suflarea de Duh. Tot ce presupune acest aspect spiritual al omului în raportul lui cu Dumnezeu, este socotit sacru. Nenumărate sunt chipurile în care creștinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adorație, faptă, dar și prin mărturia lor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]