728 matches
-
nouăăă.... Și lasăăă... și lasăăă... (Rușinat.) Am uitat... ARTUR (Îmbărbătându-l): Nu-i nimic. Lasă. GARDIANUL (Caută sprijin moral.): S-a zis cu mine... Mă duc... Mă curăț... Toți îl cântau... Se ridicau în picioare și-l cântau... (Plâns cu sughițuri.) Până și călăul cânta... până și osânditul... se așeza în genunchi și cânta plângând... săreau hainele de pe el și noi... O, Doamne, ce-ai făcut din noi? Cu ce ți-am greșit? Și după ce terminau de cântat, izbucneau în strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele. Totul va trebui să fie un unic și continuu spectacol, în vecii vecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să zicem, de pildă, că se discuta la masă despre vasul de război comandat de unchiul meu și ea percepea toată povestea ca pe o Înțepătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în geantă era dermatograful. Mi-era teamă să nu ia casa foc, iar eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împușc! Plimbă revolverul de la vinul la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică Miga se lipise de zid. Nu îndrăznea să clipească. Brusc, chipul cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat, sudoarea le aluneca pe obraji. ― Ascultă, se interesă încet inginerul Ionescu, înainte n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți mutre, asta e! ― Ce mutre? Matei se înecă. ― De criminali, vezi bine! ― În sfârșit, oftă bătrânul. Până acum eu eram capul răutăților. ― Mutra nu te absolvă, papa, doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
roata a doua, care a dat semn tot la 0. La a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din greu și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce era în realitate: o ființă complexă, mai puțin cunoscută și mult mai sensibilă, retrăia intens anumite momente din trecut, imaginația îi zbura dincolo de limite, însoțită de hohote și sughițuri, dar nu se oprea din cântat. Cânta și plângea, plângea și cânta. În acele momente ea era adevăratul Copil al Parisului, cu steagul în mână ridicat sus de tot și cu glonțul în piept, care mai dorea să-și mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plîngea mereu cînd avea ocazia. Dom profesor, băiatul meu este foarte deștept, știe totul, dar se pierde la examen. Oricît te-ai pierde, explica profesorul Mihoc, tot rămîne un minimum acolo, în căpățînă. Atunci doamna Ariceanu începea să plîngă cu sughițuri. Am un copil și dacă vreți să mi-l nenorociți... Acum chiar mă indispui. Eu vreau să-ți nenorocesc copilul?! Dar cine? Muncesc pentru dumneavoastră de 15 ani și numai Dumnezeu știe cît de greu mi-a venit uneori. Bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
numai că la capătul lor nu se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi, șerpești, ai ștecherelor. Cu unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis Guido, fierbând (ce ușor trecea omulețul ăsta de la o stare la alta!), v-am spus că n-am timp de prostii. Trebuie să livrez aparatele astea astăzi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu picioarele și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copil care de-abia a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
planșă, informează auditoriul cât a durat executarea fiecărui desen și câte greșeli a descoperit. Se lucrează încet și neglijent ! Linia de tuș a mustății saltă scurt peste buze. Pronunță numele vinovatelor. Spectatorii își privesc stingheriți unghiile, cravatele. Se aude un sughiț de plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică nu se mai întâmplase. Și câtă vehemență ! „Nepăsarea este intolerabilă ! Trebuie pedepsită !“, încheie, palid, inginerul. Tăcere groasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atât de rar pe atunci, acolo, al unui motor de automobil, dar plânsul fetei avea acum altă tonalitate, mai gravă și mai disperată și, de altfel, ea nu mai făcea acum decât să plângă, nu-i mai rostea adică, printre sughițuri, ca altă dată, numele: — Zare, ăăăăăăăă, Zare, Zare! Pe urmă, hohotul de plâns s-a amplificat, a căpătat un ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu-l drept În ochi pe fostul pedagog, Încercă să zâmbească. — Deci până la urmă n-ai ajuns din nou până aici? - Întrebă ea arătând cu mâna spre polița veche În valoare de 1000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai tîrziu În tembeloida deja pomenită Atracție fatală, Încît atunci cînd fetița-blondă-cîștigătoare-de-premii-de-biobotanică (depășind o concurentă cu mult mai dotată, ce fiersese o pisică Într-un agent cumva chimic) Își găsește animalul de casă lat pe carpetă, te poate apuca un sughiț animalic sau crampa rîsului deși fetița zice „mama”, În brațele căreia am urmărit drama. Motivul acesta cu iepurele martirizat În filme americane a devenit extrem de răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru totdeauna viitoare poetesă de o mare simțire ne spune că „a fost odată... un singur loc În care puteai să fii liber”. Numaidecît m-am gîndit emoționat la baie. Dar nu: „acela al sentimentelor”. Locul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]