1,146 matches
-
Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi. — Te-aș sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l vede pe imperator cu ochii măriți de groază, gâfâind înspăimântat. — Așa se face! strigă. Toți instructorii și gladiatorii se opriseră și se uitau la ei. Apoi se apropiară încet. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba Vitellius mi te-a vândut mie, ca să fac din tine un campion. Vrei să afli cum a sfârșit Ferox Tracul? Valerius nu răspunse. — A avut optzeci și două de lupte. A murit sugrumat de cel mai bun prieten al lui. Avea douăzeci și patru de ani. Arătă spre a doua statuie. — Acesta este un mirmilon... E uriaș, nu? Taurus a fost cel mai înalt gladiator al meu. Știi cum a sfârșit? A devenit liber după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-te la mâinile mele. — Sunt puternice... Dar sunt mâini de medic, nu de luptător. — Nu cu mâinile astea era să-l ucizi pe împărat în pulvinar? Ai înșfăcat chiar un pumnal, ca să-l înjunghii, pentru că n-ai putut să-l sugrumi. Asta te-a făcut faimos. Se vorbește despre tine în oraș, vestea despre ce ai făcut după moartea lui Salix a trecut din gură-n gură. Pentru cei care nu sunt de partea lui Vitellius ești un erou. Dar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-ți salvezi viața“. „Gladiator“, se gândi. „Nu-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care-l cuprinsese în clipa când Salix se prăbușise în arenă, mort, și care-l făcuse să uite orice teamă și să se năpustească în pulvinar având în minte un singur obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe Vitellius. Proculus rămase tăcut; încerca să aprindă lampa. — Cum te simți? îl întrebă în cele din urmă pe Valerius, așezându-se în fața lui. — Nu mai simt nici oboseala, nici foamea. — Regimul pe care l-ai urmat și disciplina corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l liniștească. Faima lui ar scădea dacă ar lupta cu un adversar mult mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius? Îi întoarse brusc spatele. — Eu plec, bolborosi, și se făcu nevăzut. Valerius se așeză lângă Marcus, care verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vânt mai puternică aduse înăuntru câteva frunze uscate, ce se împrăștiară pe masa lui Skorpius. Acesta se ridică în picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu? Ai încercat să-l sugrumi, iar acum ești faimos... Dar în arenă nu ucizi, pentru că vrei să fii diferit de ceilalți. În loc să mă aplaude pe mine, oamenii mor de dragul tău... — Are dreptate! se auziră mai multe glasuri, iar Skorpius privi în jur, ridicând pumnii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius ajunse sub pulvinar și se uită spre Vitellius. Întâlni o clipă privirea lui Listarius, care stătea în picioare lângă împărat. Deodată, Valerius își aduse aminte unde îl văzuse pe băiat: în pulvinar, la Augusta Rauricorum, când încercase să-l sugrume pe împărat, când Salix zăcea în arenă. I se făcu rău și se clătină, ca și cum ar fi resimțit deodată toate lunile îngrozitoare petrecute la Ludi, toate luptele și rănile primite. Îi dădu drumul lui Flamma și, ca prin ceață, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noapte petrecută îmbrățișând-o pe Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată, realiză limpede că, în sfârșit, înțelegea de ce nu trebuia să ucidă. O singură dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe Vitellius. Într-o străfulgerare, înțelese că nu din slăbiciune nu apăsase mai tare gâtul împăratului, ci ca să-și păstreze integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Operă nu se duc la toaletă, n-o fac nici la ei acasă. Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un motiv necunoscut, mă simt destul de legat de tine. Nu mi-ar plăcea să văd că ți se întâmplă ceva rău, frumușelule. După această discuție Vultur-în-Zbor s-a trezit că o urmărește pe doamna Cramm, iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
destul de legat de tine. Nu mi-ar plăcea să văd că ți se întâmplă ceva rău, frumușelule. După această discuție Vultur-în-Zbor s-a trezit că o urmărește pe doamna Cramm, iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după care îl asigura că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești ditamai prostul, domnule Virgil Casanova! Mă jur jur pe toți sfinții că nu te strâng de gât aici, pe loc, te sugrum până-ți găsești moartea pe care-o meriți. Să intri în casa lui O’Toole și să-l acuzi că e încornorat, păi asta-i nebunie curată, nebun ce ești! Să-mi seduci nevasta! Ai noroc că nu te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceva din fața lui. Ochii i s-au mărit și se ținea cu o mână încleștată de piept. —Nu vreau să... a repetat. Își ridică vocea, ca și când ar fi vorbit cu cineva anume. Nu vreau s-o fac. Nenoro... Cuvântul fu sugrumat de un zgomot ca de frână. Am întors imediat capul ca să văd la cine se uitase. Camera era plină de oameni: Suki și Belinda Fine, tatăl lor, care vorbea repede cu un bărbat înalt și bine conservat la cei patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe chipul lui, Însă am refuzat să mă Încred În el. — Nuria Monfort a murit În brațele mele, Daniel, zise el. Cred că ultimele ei cuvinte au fost un mesaj pentru tine. — Ce-a spus? am Întrebat eu, cu glasul sugrumat de frig. Mi-a pomenit numele? — Delira, Însă cred că se referea la tine. La un moment dat, a spus că există temnițe mai grele decît cuvintele. Apoi, Înainte să moară, m-a rugat să-ți spun să o lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vorba de o sarcină, de o rămășiță, dintr-un ovul rămas În interiorul meu din vremea lehuziei mamei... S-au mai văzut astfel de cazuri....” „Vreți să spuneți că În interiorul dumneavoastră se află mumia fratelui dumneavoastră geamăn pe care l-ați sugrumat când erați În pântecele mamei?” Fără să stea prea mult pe gânduri, Noimann bolborosi prin somn: „La o adică, e posibil să fi existat și un frate geamăn...” „Un fel de Abel Noimann pe care l-ați ucis În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vedeți bucata de carton, v-o pot arăta. Ați putea picta pe ea chipul Maicii Domnului ținându-l În brațe pe Iisus...” Pictorul sări ars de pe locul său, apucându-l pe inginer de guler. „Nu cumva vreți să mă sugrumați?” spuse acesta foarte calm, Împingându-l ușurel pe pictor Înapoi pe scaun. La rândul său, Noimann, auzind vorbindu-se despre icoană, tresări și el, aducându-și aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari”) Cântecul este treaptă ce înalță puterile omenești. Nu sugruma în tine acest fericit dar și tezaur. El te însoțește oriunde, în bucurii și dureri și biruie cele mai îngrozitoare chinuri. În cântecele tale, însă, adu-ți aminte și de Hristos. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC Omului, tânăr sau bătrân, sărac sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unui om care se desparte de niște prieteni dragi... Toți cei din front ședeau cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până vin cei din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]