5,627 matches
-
cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta. De cinci ori l-au urcat În mașină și tot de atîtea ori s-a oprit motorul. De cum Îl coborau, ăla pornea. Îl suiau la loc, motorul tușea din nou și se bloca. Lăsați-mă, feciori, făcea bătrînul, că iaca, am ajuns pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură-te, Măicuță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Banatul românesc pe la noua graniță. CÎnd a ajuns acasă, pe la Începutul verii, bărbatul tot nu și l-a găsit. Omul s-a Întors peste un an, În SÎmbăta de Rusalii din 1921. Îl eliberaseră gărzile roșii. Ajunseseră cu mitralierele suite pe spinarea cailor În satul siberian În care fusese azvîrlit el și Începuseră a urla la oameni: „SÎnteți slobozi! Tot pămîntul Siberiei e al vostru!“ Al lor fusese și pînă atunci. Lumea era atît de rară, la fel și satele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și-a luat desagii la spinare și nevasta de mînă, a lăsat iar casa În seama soacrei și, cum la America nu se mai putea merge că erau pe acolo, zicea lumea, tare multe „ștraicuri“, vasăzică strikes (greve), s-a suit În tren și a cobo rît din el În Gara de Nord. La București, și-a găsit degrabă de lucru ca paznic al șantierului unui arhitect, pe la Foișorul de Foc. Floare s-a apucat și ea să vîndă bragă, Înghețată și turtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
părinții s-au temut și au început să se gândească la ce vor face cu dânsul. și fiindcă le era groază să-l omoare, dar nici nu voiau să-l crească pe cel care urma să le distrugă neamul (destructorem sui generis), punându-l într-un coș împletit (fiscella), îi dau drumul pe mare. Valurile mării l-au împins până la o insulă care se numește Scarioth. Prin urmare, de la insula aceea se numește el Iuda Scariotul. Iar regina locului, care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între cer și pământ. În acest vas arhanghelul culege „virtuțile drepților” (hai aretai ton dikaion). Ce se întâmplă mai departe? Trei categorii de îngeri suie de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
turturica și porumbelul) sunt așadar cruțate. De acest amănunt se agață autorul nostru pentru a-și justifica voiajul ceresc descris în paginile următoare. După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
erau ca vederea aramei sclipitoare, și glasul cuvintelor lui, ca glasul mulțimii. În Apocalipsa lui Ioan nu există decât viziuni extatice. Vizionarul este răpit în duh („Am fost în duh în zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Îi auzeam pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a suit pe spinarea mea, n-am simțit deloc povara trupului său... Asta, fiindcă mi-am zis Regele era cu adevărat din lumină. Mă uitam la mulțimea care-și așternea hainele pe drum, ca regele să nu fie zguduit de drumul prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cumnată-sa o trăgea cu mine cu tot, soldații ne împingeau... dar eu mă scăldam în ochii lui. Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și mă simțeam ușor, ușor... ca lumina aceea care creștea și suia în Cer din coroana Lui... Când m-am trezit, stăteau toți ai casei în jurul meu... oare când îmbătrânise așa maică-mea?!... și-și ștergeau ochii... "Dragul meu! Credeam că te-ai dus și tu! Trei zile n-ai mâncat" (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Acolo, în piață, să-L caut. Pe urmă m-am dus încet-încet pe drum, până unde spuneau oamenii că fusese omorât... Și rămăsesem acolo, pe deal. Încă mai erau crucile. Poate mai așteptau și pe alții. Nimeni n-ar fi suit acolo, nici să-l pici cu ceară, se spunea că, dacă ajungi acolo, acolo-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva uite, laptele e fierbinte, poate vă încălziți. Dacă cel mic nu se scoală din pat până mâine dimineață, îl sui în căruță și-l ducem la spital; o fi făcut aprindere la plămâni, că frig e, lemne nu-s, iar de mâncare, ce am eu, asta vă dau și vouă și (spune cu fața la public, ca și cum ar vorbi pentru ea ) Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se pierde în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă, o femeie îmbrăcată ca Maica Domnului; nu spune nimic, deschide brațele. Copilul aleargă spre ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de slab și mic, e așa de frig afară, el nu poate răsufla nici în casă, darămite afară, în ger ! Cum o să meargă la spital în căruță ?! O să se ducă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la vaietele bocitoarelor și sunetele ascuțite ale instrumentelor muzicale, ca un bocet fără sfârșit... M-au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
luptă cu lumina astrului zilei... Când a simțit că gândurile care l-au torturat atâta vreme se furișează din nou ca niște răufăcători, le-a ieșit În cale recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cântă-ne ceva că îndată îți vine rândul și morarul nu te așteaptă cu piatra în gol, că și așa ai povestit prea multe! Amu, amu! Pedure, verde pedure!/ Frumos chentă cucu-ntr-însu!/ Eu spus la cuc să tace/ Dar el suie pe-alte crace/ Asta la mine nu place!/ Că cântă într-un brăduț,/ S-auzea la Cernăuț./ Lume, lume, cum petreci!/ Lume, lume, cum te freci!/ Și nu vrei să te petreci! * * * Mare Babilon și cu Grădina asta a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dacă nu sunteți prea obosiți, începu Françoise, am vrea să facem o drumeție pe munte. Cum să nu! Vrei, Irin? întrebă Angi. Îhm, încuviințai. E cam frig, așa că să vă îmbrăcați bine, spuse Hélène. Anul trecut un cuplu s-a suit până pe una din culmile munților și i-a prin furtuna. Noroc că cei cu care veniseră le-au anunțat dispariția și i-au putut căuta, căci altfel, spuse Charles. În orice caz, i-au găsit în ultimul hal. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că tocmai omorâsem pe cineva. Încep să mă calmez în camera de hotel. Fu un accident și trebui să ascund crima. Îmi trag un suflu adânc. Tocmai fugii de la iaht până aici. În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i împarți prietenul tău și să vă cumpărați ce vreți. Poftiți! îi întinde sfoara saniei Sergiu, luând bucuros banii. Hai domnișoară, urcă-te în spatele meu pe sanie, îi spune Ceciliei. —Ești o figură, Matei. Să nu mergi repede, îl roagă suindu-se pe sanie. —Uhuu! striga Cecilia de bucurie completând larma copiiilor și fluturându-și un braț în aer. — Ține-mă strâns, că fără parfumul tău pierd direcția. —Cecilia se conformează și atingându-i urechea cu buzele-i catifelate îi șoptește
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... 194 Rareș Tiron - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți le mai aduci aminte? - Ce? Care momente? Nu... - Dar mai știi momentul când te-am suit în pat? Pe ăsta cu siguranță că ți-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui, de fapt, că eu am pierderi de memorie, amnezie adică?! Șerban tăcu. Deși el conștientizase lucrul acesta teribil încă din primele clipe, simțea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele locuri libere cu mult înaintea iubitei mele... Cum aș fi putut lăsa nemediatizat un asemenea triumf? Epilog Dincolo de modestul umor (pe alocuri, din păcate, involuntar) pe care-l degajează, această piesă sui generis vorbește despre impotența oamenilor legii în două spații culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
datorită analizei atente a psihicului unui artist, ca și grație reflecțiilor asupra artei seducției ca materializare a stadiului estetic al vieții individuale. Forma narativă aleasă de Kierkegaard garantează ea însăși plăcere estetică lectorului, care descoperă, printr-un act de contaminare sui generis, farmecul acaparant al seducției cu stil. V-am narat toate acestea ca să vă fac martori privilegiați ai perspectivei unui agent al cuceririi. Pentru a vă arăta însă cât de mult a decăzut metoda în ultimele două secole, în cele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]