2,367 matches
-
îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus se supuse, sprijinindu-se pe coate, cu prețul unor dureri sfâșietoare, iar ea îi strecură mantaua împăturită sub ceafă; fu astfel în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt, răspunse. — Numele tău? — Mă cheamă Rutilius. De vreme ce spui că vii din partea lui Magister militum, îmi închipui că ai și acreditări. Sebastianus scoase de sub vesta de piele sulul de pergament pe care i-l dăduse Etius. înainte de a i-l înmâna, însă, trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piele sulul de pergament pe care i-l dăduse Etius. înainte de a i-l înmâna, însă, trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi cercetă mai întâi sigiliul lui Magister militum, apoi îl rupse, după care desfășură micul pergament, al cărui conținut se ivi în lumina felinarului, și începu, cu voce scăzută, să silabisească: ș...ț Purtătorul a-ces-tui mesaj ac-ți-o-nează din or-di-nul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână incompletă, fără ultimul său - tragic - capitol. Nu avusese încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8. Filisteanul s-a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost plătite anticipat. În caz contrar, va trebui să suport pierderea din propiul buzunar. Vă rog...!” Omul instalat În acel scaun de activiștii comuniști Înălță din umeri, privindu-l chiorâși. „Nu Înțelegi...!? Efectiv, nu pot să-ți aprob nici măcar un sul de carton asfaltat...! Criza Mondială a petrolului a afectat alarmant producția fabricei noastre...! Ce să-ți spun? Dispozițiile de livrare curg cu nemiluita dar, pe nimeni nu interesează de unde luăm materia primă să nu Închidem porțile fabricei, astai...! Mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nicolae Ceaușescu...? Te asigur eu cucoană, În pușcărie e locul vostru...!!” Făcu o pauză, privind aprobator la gașca lui, apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la asta. Domnul Sammler În lift, extrăgând cheia de yală din portofelul de mărunțiș. Intră În grabă În hol. În onoarea primăverii, Margotte pusese tufe de forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țeava falsă ar fi fost groasă. Nu, n-ar fi făcut un lucru evident. Ai o imagine greșită despre el. Are capul pe umeri din punct de vedere științific. Putea fi țeava asta. Putea să fi rulat bancnotele strâns, În suluri mici. E chirurg. Are priceperea și răbdarea. Brusc țâșnetul se opri. — Uite! A Închis-o. Doar mai țârâie. Ura! spuse Wallace. — Doctorul Lal! — Ce ușurare. A găsit robinetul. Cine e tipul ăla? — Profesorul V. Govinda Lal. — Ce profesor e? — Biofizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sub luminarea de cuvinte, vesele, ale doamnei Pavel, aproape fericită de pofta noastră de mâncare, ce povestea pentru ea prețuirea de către noi a calităților ei de gospodină cu faimă. În timp ce frazele-i curgeau fără oprire, ca mătăsurile desfășurate de pe mari suluri anume mânuite, iar dulciurile se împuținau pe platoul albastru din față, bunicul zâmbea din fotografia mărită, aflată deasupra bibliotecii, privindu-și cu dragoste nepotul care, ca și în copilărie, își uita de toate în fața unui platou cu dulciuri... Și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc. Blănița cenușie îi lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile înălțate, cu ochii mari, sta într-un sul de raze. Ascultă puțin. Apoi își plecă botul și atinse de două ori apa de lângă picioarele subțiri. Își ridicară iar ochii. În undele limpezite, apoi, deodată căzu o picătură de sânge. Piciorul de dinainte, din stânga, se zgârci ușurel și prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Există în Ceruri răsplata ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându-ne astfel asigurări referitoare la credința și onorabilitatea sa, ne-a cerut să ne tragem înapoi până la capătul încăperii, și-a făcut rogojina sul și, cu ajutorul unei crete, a desenat pe jos mai multe cercuri concentrice. A desenat în cel dintâi o cruce, la extremitățile căreia a însemnat cele patru puncte cardinale, iar în interior a scris numele celor patru elemente. A împărțit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la papă, care ne-a binecuvântat, ne-a lăudat curajul și ne-a încredințat ocrotirii lui Dumnezeu. I-am sărutat mâna și i-am lăsat în grijă toate scrierile mele, cu excepția acestei cronici, pe atunci neterminată, pe care o făcusem sul și o strecurasem sub cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i cer ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște rafturi înalte, erau așezate numeroase suluri de pergament. Lumina schimbătoare a apusului se strecura prin micile ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu stârnesc ura celor avizi de putere și averi? Antonius făcu un gest plictisit. Ajunge! șopti. Mâine intru în Roma. Toate celelalte nu mai au nici o însemnătate. Martialis făcu sul pergamentul. — Am scris o poezie pentru tine. — Vreau s-o citesc. Martialis se ridică. — Nu acum. Îi strânse mâna lui Antonius. — Nu acum... Ne vom revedea la Roma, prietene. Antonius Primus își diviză armata în trei părți. Coloana centrală înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]