31,046 matches
-
apoi le iau la sărutat ca pe fragmente din zidul plângerii al unui Jerusalim ceresc de pretutindeni. Nu-mi mai este frică de oamenii de lut, încredințându-mă cu totul tăcerii meditative din interiorul pietrelor. La miezul nopții m-a sunat soțul meu din Elveția spunându-mi că primisem un pachet de la mama - un pachet întârziat de cenzură. El deschisese pachetul și găsise o scrisoare și o bluză albă trimise de ea. O bluză brodată alb pe alb, cu un guler
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
de m-a bătut pe mine, a plecat la o mătușă de-a lui, unde se află... Tot în comună la mine, mai la deal puțin... Și eu am fugit și am stat la o soră de-a mea... Mă suna tot timpul la telefon, și-mi spunea că să mă întorc la el, că nu va mai da în mine, și... Dar să nu-l mai înșel... Deci, el era pe concepția că eu îl înșel cu cineva... Deci, eu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
eram cu un prieten care mă tot întreba: -dacă m-am gândit bine?..., -dacă nu fac o nebunie?..., -dacă chiar cred că greva nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis ea, ni-tam, ni-sam -, dacă ai de gând să mă iei de nevastă?... Mai întâi mi s-a părut că n-am auzit bine. Că mi se face o glumă proastă. Că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Nu m-am putut zvârcoli pe jos, cum îmi venea. N-am putut sparge ceva obiecte din casă, dărâma rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de fapt?!... -Ce a intervenit?!... Să întreb: -Unde se afă susținerea de care am nevoie într-un astfel de moment și pe care mi-o datorezi?!... N-am
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
am tot căutat-o. Am căutat-o mult și bine. La drept vorbind, o mai caut și astăzi. Doar că Betina n-a mai fost de găsit. Nu s-a mai lăsat găsită. Zâmbetul ei melancolic-trist, oarecum enigmatic, oarecum imaterial, sunându-mi a invitație și luminând totul în jur, nu mai era. Nevăzută. Neauzită. Topită. Evaporată. Ca și cum nici n-ar fi fost. Nici nu mai știu dacă chiar a fost. Dacă n-a fost decât un vis pe care l-am
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După moarte? Lectura ca peisaj Vezi, scrisul e cochilia în care sună timpul, întinsă, biblioteca E-o plajă cu volume, Venite din adâncuri, Iar când citești o carte, Copertele deschise Sunt pânze de corăbii, Umflate de un suflu De dincolo de moarte; Ies din străfund epave, Pe literele-valuri, Care-ți inundă mintea... Ce
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
o citiseră înaintea mea, subliniată cu creion de culoare albastră, ca și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie." Aceste cuvinte i se potrivesc și omului nostru, într-un fel, adaptate, îl pot explica. Prăbușirea lui a început atunci, în copilărie, în adolescență, când a fost
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
era inevitabil, avea o zestre genetică, avea vocația răului și ar fi făcut răul în orice condiții, chiar fără mediul favorizant... Așadar țineam morțiș să-l întâlnesc. Și am ajuns la el. Locuia retras într-un oraș din Banat. Am sunat într-o seară la ușa sa dintr-o casă oarecare. (Avea alt nume, altă mască, dar nu mai contează...) Mi-a deschis, o clipă a fost surprins, când a dat cu ochii de mine. Se aștepta să vadă pe altcineva
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ea de acord să se vadă amîndoi, într-una din zilele următoare, într-un loc mai liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-am încercat niciodată să identific originea lui " Toată lumea dă cu piciorul în mine", pentru că
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
bei? Discuțiile erau totul, numai că pe mine mă plictiseau. Nu însă totdeauna. - Nea Gheorghiță, când mi-era mai bine cu fata lui Chirițescu la "Gambrinus" - care de-o lună mă tot perpelește, dându-mi de înțeles... știi mata ce -, sună prealarma. Oamenii se impacientează, fac notele de plată, cu gândul la bombardament: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Se mai golește restaurantul, iar eu, client stabil, pornit s-o amețesc puțin, rămân pe loc. Și nu zici, boierule, că trec avioanele
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu am acest cocoș roșu și neînfricat care zilnic în țeasta umanității sună deșteptarea din stupiditate din senilitate și sterilitate tocmai m-am întors de la vînătoare din junglă împreună cu iubita mea tocmai am despicat în două țeasta rinocerului și trunchiul rinocerului și le-am pus în groapa cu jar la fript și la
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
M-am consultat cu mami și am hotărât să particip și la acest concurs. Am trimis cinci din creațiile mele . Era pe 22 martie 2008. Am primit În aceeași zi un mesaj de confirmare a Înscrierii mele În concurs, care suna așa :«Ai intrat În casa mea În ziua când eu am Împlinit 69 de ani. Mai trimite-mi cât de repede Încă zece poezii și o poza frumoasă ca tine» Poet George Filip Montreal Canada M-a bucurat foarte mult
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
Congresul îl aprobă imediat, deoarece Eliade era “absolut necesar (required) pentru securitatea și viitorul Statelor Unite”. Este adevărat că o asemenea lege există, dar aplicabilă mai mult cercetătorilor în științe (cu precădere în știință atomică). Cam în același timp Brauer este sunat de o doamnă care-i spune că ea examinase și aprobase dosarul lui Eliade și din toate cazurile examinate de dansa și aprobate să vină, sau să rămână în SUA, acest caz (Eliade) ea îl consideră ca fiind cel mai
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
mi-a zis: “Ia, mai mănâncă și tu!“ Numele meu este Alexandra. Așa mi-a spus Iba. Al tău? ...Nu, nu cred că am un nume... sau eu știu?! Uite, am să te botez eu: Făt-Frumos! ...Sau, Albăstrel? Îți place? Sună bine! Ăștia, pe aici, Îmi zic Sulică. Sulică Frânaru'... Nu cunoșteam cuvântul, dar am zâmbit, el Însă s-a rușinat. După micul dejun, am fost aliniați iarăși În fața paturilor. Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să devenim
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pentru ei o istorie a Transilvaniei cum ar fi vrut el să fie, fără români în majoritate absolută și acolo de la început. Din mistificare în mistificare ajunge să afirme că în 1916 armata română ocupă Transilvania (pag.21). Ocupare militară sună nedemocratic în urechile supra-democraticilor americani și au motiv să le ia apărarea, dîndu-le dreptate în mass media lor. Ajuns aici, trebuie subliniat că diplomatior români din Statele Unite și Anglia le-a fost semnalizata cartea lui Tokes, dar nu au reacționat
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
lui Doru. Doru, idolul copilăriei și adolescenței mele... “Lidia, Li-di-aaaaaaaaaaa...”, o auzeam pe bunica strigându-mi numele În jurul blocului. O ignoram. Eram prea fericită ca să Îmi mai pese că, dacă nu Îi răspundeam În următoarele cinci minute, mi ar fi sunat părinții să se plângă, din nou, că am ieșit din casă și nu știe de mine. Părinții mei lucrau În alt oraș și, de câțiva ani, eram lăsată În grija bunicii a cărei severitate făcea cât a mamei și a
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
aceasta a dorit să o Îndepărteze pe Alexandra de adevăr și, În același timp, se minte pe ea Însăși că nu face nimic anormal, demn de condamnat. Sunetul primelor secvențe oferă o liniște profundă. Dacă liniștea s-ar auzi, ar suna probabil la fel. Suntem introduși Într-un tărâm vechi, o scară de bloc cu pereți crăpați, lift defect și un aer greu care pare a pătrunde și prin ecranul laptopului meu. Bătrâna care o va găzdui pe Alexandra pe parcursul noului
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
sunt total antipatice. Și chiar așa. Din momentul în care a zis că "asta a fost pentru azi", am început să trăiesc alt timp. Am și uitat că e acolo. Uneori mai căsca, semn că și el aștepta să se sune. Marțea următoare a ajuns la timp. Scheletul: „Ioana?", face prezența. „Prezent", dar tare mi-aș fi dorit să nu fi fost acolo. Mă întreb unde să fi fost profesorul nostru. Nici Șefa nu știe. Trebuie să fi greșit clasa. (continuare
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
sonor sau muzicalitatea nu este un reper estetic universal, accepția sa fiind relativă unor epoci și areale culturale diferite, care se pot particulariza până la nivele de grup/curente/școliartistice sau exclusiv, la nivelul unui anumit autor. Întotdeauna însă, oricum ar suna,muzicalitateaeste expresia unui raport între rațional și irațional, simetrie și asimetrie, ordine și dezordine. În timpul unei opere sonore aceste aspecte se manifestă și prin alternarea lor între pozițiile de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
facultativă, la un compozitor și interpret ca Beethoven). S-a invocat surzenia sa, uitându-se faptul că, în 1801-1802 când compunea sonata, compozitorul era încă departe de a fi infirm. S-au făcut referiri la pianele epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort genommen, Piper Schott, Mainz, 1995 footnote>. Se poate obiecta la aceasta că, dacă argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda completă pentru Pian op. 500 publicată în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La fel, Arthur Schnabel îndeamnă în ediția sa a Sonatelor ca pedalizarea originală să fie respectată peste tot „cu curaj”. Iar Clifford Curzon
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
melancolie, Maria Toacă apreciază că, în fapt, îi atrăgea nu atât ,,civilizația europeană”, cât literatura română din regretatul magazin ,,Drujba” și urmele lui Eminescu pe sub teii cernăuțeni. Fraza finală din această primă piatră de temelie din excursul Amar de Cernăuți sună înfiorător: ,,Astăzi, alte drumuri îi poartă pe intelectualii din Moldova spre Europa, noi rămânând cu tristețile și nostalgiile bucovinene, dar, totuși, bucuroși că Ziua orașului Cernăuți de la Alexandru cel Bun își are începutul”. Pornind de la afirmația aforistică a ilustrului savant
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
au spus că dacă întârziem operația, afecțiunea va fi ireversibilă, iar băiețelul nostru va rămâne orb toată viața. Credem foarte mult în Dumnezeu și în minunile pe care le face în fiecare zi, iar foarte mulți oameni cu suflet ne sună zilnic și ne ajută cu puținul pe care îl au. Nu mi-a venit să cred că într-un timp record, grație campaniei inițiate de prietenii de la Asociația Salvează o inimă, am reușit să strângem peste jumatate din suma pe
Strigătul de ajutor al mamei cu un copil născut fără vedere [Corola-blog/BlogPost/93803_a_95095]