26,448 matches
-
Paris, 2 septembrie 1990 Dragă Ileana, Îți mulțumesc pentru mine, mă bucur pentru tine. Încep cu mine, chiar dacă nu eu sînt partea cea mai importantă a intervențiilor tale în presă și la televiziune ( a adus Rodica Palade o casetă cu sunetul - suficient pentru ce ne interesează pe noi, cuvîntătorii ), pentru că ...eu sînt cel care(-ți) scrie. Așadar, mulțumesc - pentru mine - și să ne trăiești, Ileana Mălăncioiu.Ca să scrii și să zici; și să le-o zici, mama lor de frați ! Noi
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
bine.Cum e dânsa băgăreațăAflă tot și mă susțineTrompetist va fi Măgarul... XIII. ZBOR ALBASTRU, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Referință Bibliografică: ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel Sfânt trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dorm columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin sufletul ce-și suie dorința către cerRăsună rugi prin temple vechi pierduteTălăzuind mirosuri de smirnă și mister.Cheamă Domnu cu glas de alăută,Cu sunet blând prelins în trup de lutNe aduce tainic priveliștea știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Încearcă să-mpartă tristețea morții/ Coțofana geme cu vocea ei mistică/ Oamenii se apleacă lângă cel mort/ Sufletul ei trezește tezaurul Iubirii/ Lângă trupul ei absorb sângele/ Viermii și șerpii cu clopoței/ Creierul lui se odihnește în veghea/ Pradei insectelor/ Sunetele gliei căzute nemilos/ Peste fizicul putrezit/ Iar copiii aleargă ca orfani/ Gulerul îl țin în cinstea delicateții/ Fiindcă sunt rezidentul morților”. Explicație necesară la trancederea de-a dreptul furtunoasă, etapizată dar hotărâtă de la cap la capăt, o anume construcție zveltă
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei stări de imponderabilitate care oricând ne poate răsturna sau ne poate înălța. Langue/parole Cuvintele ni se iubeau pe masă lângă ceștile de cafea. Sub ochii noștri amețeau și le tremurau corpurile fremătătoare. Toate sunetele li se umpleau de soare și se topeau și deveneau materii curgătoare când înțelesurile li se amestecau. Cuvintele tale le devorau pe ale mele până la ultimul sunet, până la ultimul semn și-n îmbrățișarea aceasta vibrau și semănau mai degrabă cu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ceștile de cafea. Sub ochii noștri amețeau și le tremurau corpurile fremătătoare. Toate sunetele li se umpleau de soare și se topeau și deveneau materii curgătoare când înțelesurile li se amestecau. Cuvintele tale le devorau pe ale mele până la ultimul sunet, până la ultimul semn și-n îmbrățișarea aceasta vibrau și semănau mai degrabă cu o nocturnă de Chopin Sau cu o limbă vorbită de zei-inventați atunci, pe loc, căci cuvintele noastre nu mai erau deloc ele, cele de dinainte de iubirea aceasta
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
lumină a lui RA, ea pătrunde, se scaldă și intră, simțindu-se acasă, în ia meri, "pământul iubit" din Egipt, știe și simte oricând calea deschisă spre ta nutri, pământul zeilor și templul lui Ptah din Memphis... ușoare și scurte sunete de tamburină și talger, ritmuri suave de flaut și nai încep s-o trezească e vis sau aievea?? pe pernă o petală de lotus adie și-n palmă un semn ce doar ea îl mai știe zâmbește-n lumina înc-albăstruie
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
Pitoresc > UNDEVA ÎN TIMP... Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat, Prin vitraliul privirii licăriri de stea , ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii, raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nv ă luie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc taina spre nori, încercând
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Citește mai mult Sunt răstignit de propriul meu destinși-n vârful crucii-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
soartă cu-o treaptă mai jos,apoi mi-adun într-un poem nescristrăirile-mi rămase de prisos.Mă ard preț de un ceas și mă fac scrumcând bolți de ceruri mi se lasă greleși mă propag ca un ecou prin timpîn sunetul făcliilor de stele.Sunt răstignit de propriu meu destinși-n volbura luminii de sub pleoapeîmi lăcrimează ochii-a rugăciunecând, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape !... VI. ÎN CEAS DE TAINĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nr. 1601 din 20 mai 2015. În suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nțelese, Copacul îndoielii în noi îl scuturăm. Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete alese În ritm de sarabandă; azi, le încătușăm Și-n suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese, Pe-o filă-ngălbenită, cu el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
rând ni-l conturăm. Citește mai mult În suflet intră frigul, tot de acolo ieseTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.Sub gene tremurânde, cu gesturi ne-nțelese,Copacul îndoielii în noi îl scuturăm.Ieri, slovele-nălțarăm cu sunete aleseîn ritm de sarabandă; azi, le încătușămși-n suflet intră frigul, tot de acolo ieseTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese,Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm.Suntem doar prizonierii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ni-l conturăm.Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese,Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm.Suntem doar prizonierii ce, fără să ne pese,În straiele minciunii începem să-nvățămTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.... XX. ÎN SUNETUL FĂCLIILOR DE STELE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015. Când clipa oarbă-și pune altă mască și ne aruncă-n haos, furibundă, se perturbează, preț de o secundă, în Univers o ordine firească. Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ființă, cu vise, cu soare, cu ploaie, cu fulgii de nea, cu-adieri, cu-arome, cu vânt din câmpii, cu aburii pâinii, cu nectar, cu vin bun, cu stele, cu flori, copaci, anotimpuri, cu munți și cu ape, culori și sunete, cu zborul de fluturi, cu versuri, cu gesturi, cu imagini păstrate, cu dans și atingeri, cu viața și tot ce conține ea. O dependentă de viață, un suflet aproape de sursă ce ridică sufletele spre lumină! Cu adevărat fericită! Transcende. A
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
e acela care crează relieful istoric al timpului unui neam înveșnicindu-l. Cu ajutorul graiului poți petrece o viață în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a gândului și cu elanul subtil, curat și sfânt al inimii. Graiul este sunetul pulsațiilor inimii și ale cutelor creierului uman. Cu o vechime „în adâncuri înfundată", astăzi, cu satisfacție constatăm că limba noastră maternă, oficială, literară, vorbită și scrisă, este tot mai răspândită în lume și purtată cu dragoste de către emigranți, răspândită prin
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
apoi a dat din umeri, a neputință... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase...În respirația grăbită a Timpului creștinismul transformă fiecare biserică sătească în noaptea Învierii. ----------------------- Elisabeta IOSIF Basarabia aprilie, 2016 Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF - BASARABIA - DRUMURI DE LUMINĂ / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
apărut pe neașteptate, asta nici nu era prea dificil, se afla un extraterestru. Mic, îmbrăcat cu un costum roșu și cu un cap albastru, fără ochi, fără nas, însă cu o ureche mare sub forma unei toarte. Omulețul scotea niște sunete bizare, înfundate, un fel de răcnete neinteligibile pentru un om, chiar dacă acesta ar fi venit de la biserică și nu de la crâșmă. Ca să scape de groază Pandelică se prăbuși la rădăcina unui gard, gândinduse că va părăsi, chiar dacă cu regrete, această
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]