2,071 matches
-
către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a treia, cu lămpaș, caiete și pixuri. Eliberarea prin alfabet, gigantomahia, Luminilor și tenebrelor, superstiția neagră puțin cîte puțin acoperită de milioanele de pagini scrise școlărește această simbolică à la Paul Éluard, moștenită din secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului XX în lupta contra "Occidentului imperialist". Primul act al unei "Revoluții
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ca întotdeauna, este de preferat perspectiva ce evită cantonarea într-o unică direcție. Philip Selznick (2002), prezentând comunitatea din perspectiva virtuților și a deficitelor, arată că toate virtuțile își au viciile corespunzătoare. Dragostea creează dependență emoțională, religia este coruptă de superstiție ș.a.m.d. La fel, o comunitate poate fi deturnată sau schilodită de extremism ideologic sau de activități corupte ori criminale. Dar comunitatea are și virtuți de necontestat, cea mai importantă fiind existența ethosului obligației virtual nelimitate, idee la care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
infantilă. Inferioritate cauzată de degradarea biologică prin istovire, subnutriție ș.a. Vulcănescu arată însă că de fapt în orașe mortalitatea este foarte mare, iar orașele reușesc să se mențină doar sugând sângele satelor. Inferioritatea sufletească ar proveni din neștiință, fanatism, intoleranță, superstiție, reticență mare față de nou. Istoria lumii fiind istoria orașelor, ar fi prezentă și inferioritatea istorică. Inferioritatea economică ținea de nivelul tehnic rudimentar și de productivitatea scăzută, în timp ce pe plan cultural se sublinia analfabetismul. Vulcănescu considera însă că afirmația inferiorității culturale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra în decât pe poarta din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbâcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar" (Cioran, 1990: 51). Rămânând doar la nivel de țărani, nu putem deveni altceva decât un popor, nu putem deveni o națiune. Unde e stilul nostru? Există un singur oraș românesc, cu o marcă arhitecturală
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
genere și în ceea ce privește utilizarea ei în analiza problemelor sociale, la o analiză și îndepărtare a ideii de obiectivitate în privința adevărului și realității. Ar fi interesant să ieșim din schemele noastre de gândire, parțial reducționiste și să admitem că sunt doar superstiții. De asemenea am putea renunța la îndepărtata relație dintre subiect și obiect, a celei dintre gândire și realitate, în general la dualismele și la modelele epistemice care universalizează structuri de limbaj și interpretare. Deci, ne-am orienta către o gândire
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
vigoare, agerime, gelozie; albastru înseamnă apă, marea, infinitul, blândețea, frumusețea, noblețea, rațiunea, tinerețea, meditația, încrederea în frumos și în ființa umană; verdele, folosit în reprezentarea pădurilor, înseamnă bucurie, sănătatea, speranța, tinerețea, sinceritate; violetul, simbol al supunerii, este afectuos, este culoarea superstițiilor; portocaliul, înseamnă instabilitate, disimulare, fățărnicie; la contemporani lux și notă festivă; albul înseamnă puritate, bucurie, inocență, speranță, fericire, albul înseamnă puritate, bucurie, inocență, speranță, fericire, curățenie, nevinovăției; negrul, simbol al nopții și sfârșitului, al înțelepciunii, tristeții, prudenței, mâhnirii, modestiei, întunericului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor credințe privind statornicirea voinței divine și a practicilor instinctive cu „încrederea în libera discuțiune și stabilitatea raționamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, pp. 123-124). Popoarele apusene au supus controlului conștiinței raporturile sociale reglementate anterior de obiceiuri, tradiții, superstiții. Autorul subliniază că aici este vorba de identitate de deprinderi, și nicidecum de identitate de termeni. Poți răspândi dicționare foarte bune pentru explicarea valorilor de libertate, constituție, democrație printre cetățenii unor societăți întârziate, la fel cum au procedat și misionarii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
însemne altceva decât... „prescurtare”). În Essai sur les moeurs se găsește un capitol, al LXXXII-lea, intitulat: „Sciences et beaux-arts au troizième et quatorzième siècles”, în care toată arta și cultura Evului Mediu sunt lichidate ca produse ale barbariei și superstiției. Divina Comedie e tratată totuși cu destulă indulgență, ca un „poème bizarre, mais briliant de beautés naturelles” și ca „ouvrage dans lequel l’auteur s’élève dans les détails au dessus du mauvais goût de son siècle et de son
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este o civilizație solară. Dacă e vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care într-adevăr primele trei secole au însemnat o perioadă de barbarie, numită în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-a ocultat, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sperie de el. Aceștia au o teribilă spaimă față de anumite cuvinte sau anumite teme și situații funciar-umane și sociale. Spaima de cuvinte și de subiecte înseamnă în fond credință în magie și încă într-o formă a ei degradată până la superstiție. februarie-martie 1973 DOMENIUL PROZEI Evident că „se poate vorbi” de diversitate în proza noastră actuală, dar de ce să vorbim! Întrebarea dvs. are un aer satisfăcut, ușor epatat de stadiul „evoluat” la care am ajuns “în sfârșit” și noi: avem în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre Luceafărul cum îl vedeam eu cândva, - o, plăcerea de a zice cândva - acum vreo câteva săptămâni, și cum încercam să-l facem. Acolo n-am văzut această vioiciune, această superstiție a imaginii, a unor titluri clacsonate. De ce să nu mărturisesc, deși am publicat mai recent în România literară și poate dacă prietenii mei din redacție vor dori-o, voi mai colabora, îmi displace foarte tare aspectul ziaristic pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bazați în acest măreț și violent atac împotriva presei literare? — Dar ce are a face asta cu numărul norocos? — Vă voi spune mai târziu. — E destul de târziu. — Mă gândeam că nu puteți vorbi atât de vehement decât crezând într-o superstiție. — Mărturisesc că am fost superstițios. Dar, din rațiuni cu totul intime, viața mea proprie nu mă mai interesează. Și nu mai mizez pe vreun noroc, nu mă mai tem de vreun ghinion. — Și acum o ultimă frază, stimate Alexandru Paleologu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rău. (Unii preferă să creadă Într-o astfel de prejudecată, deoarece În felul acesta Își pot scuza relativ ușor lipsa de inspirație sau nereușitele inițiativelor de peste zi.) „Cauza care face să se nască, să se mențină și să se Întărească superstiția este frica.” (B. Spinoza) Brânză bună În burduf de câine. Se spune așa despre cel care este Înzestrat cu calități, dar care nu și le valorifică, din comoditate sau dezinteres. Un alt proverb surprinde și el această caracteristică a personalității
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sa, n-o mai controlează, lăsând-o astfel să se lanseze În tot felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne Înșală.” (R. Tagore) „Mintea unui nebun preschimbă filosofia În nebunie, știința În superstiție, arta În pedanterie.” (G.B. Shaw) Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum Îl ignoră, pe când pentru omul cinstit, Într-un moment al său de slăbiciune, ușa deschisă poate reprezenta
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le asigura posibilitatea deplasării, utilizarea sursei ca apă potabilă, pescuitul etc. Prin urmare, nevoile erau asigurate cu mai mare ușurință, comparativ cu locurile situate în puncte mult îndepărtate de sursele de apă. Izvoarele, au reprezentat subiectul unui respect marcat de superstiție. Fără îndoială că atracția lumii necunoscute a făcut din oameni să respecte în mod deosebit apa, mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici funcția lor e mai curând de nuanță decorativă, fără tentații de cunoaștere mitico-magică. La Blaga și Voiculescu fluidul poetic vine din adâncuri tectonice străvechi, la M., mai mult dinspre superstiții decât dinspre mituri. Despre relațiile poetului cu „artele-surori”, revelatoare este această frază-credo: „Poezia trebuie să oglindească în vers adevăruri pe care le cucerește deopotrivă muzica, pictura, arhitectura” (Revăzând manuscrisul). Lui G. Călinescu poetul i se pare manierist, „mai puțin preocupat
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
pentru M. în primul rând un domeniu ce îi oferea argumente pentru susținerea crezului său național. Astfel se explică și interesul inegal pentru speciile folclorice, dintre care doina a fost complet ignorată. În spiritul Școlii Ardelene, el luptă pentru stârpirea superstițiilor și practicilor magice, dar nu înainte de a le consemna, recunoscând valoarea documentară a vrăjilor și farmecelor. Continua și principiile „Daciei literare”, potrivit cărora o literatură națională trebuie să se inspire din tradiția populară. Primul apel pentru a i se trimite
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Toate obiceiurile și practicile omenești moștenite, deci nefondate pe un raționament științific - de la structura familiei și modelul de gospodărie până la valorile morale și formele de producție - trebuiau reanalizate și modificate. Structurile din trecut erau, În general, văzute fiind rodul miturilor, superstițiilor și prejudecăților religioase. Rezulta, deci, că schemele de producție și viață socială realizate În mod științific ar fi superioare tradiției transmise din generație În generație. Acest fel de a vedea lucrurile se bazează pe o atitudine profund autoritară. Dacă o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a celei umane) era un mod de emancipare ce „promitea eliberarea de sărăcie, de nevoi și de arbitrarul calamităților naturale”, după cum observă David Harvey. „Elaborarea unor forme raționale de organizare socială și de gândire făgăduia eliberarea de sub iraționalitatea miturilor, religiei, superstițiilor și de sub puterea folosită arbitrar, precum și descătușarea de latura Întunecată a firii umane”. Înainte de a ne Îndrepta atenția asupra versiunilor ulterioare ale modernismului extrem, ar trebui să amintim două lucruri importante cu privire la susținătorii acestuia din secolul al XIX-lea. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un fragment ideologic izolat. Ea a fost Întotdeauna percepută ca o negare a lumii rurale existente. Colhozul era menit să Înlocuiască mir-ul sau satul, mașinile - plugurile trase de cai și munca manuală, muncitorii proletari - țăranii, agricultura științifică - tradiția și superstițiile populare, educația - ignoranța și malokulturnîi, iar abundența să ia locul simplei subzistențe. Colectivizarea era menită să pună capăt existenței și modului de viață al țărănimii. Introducerea economiei socialiste a fost urmată și de o revoluție culturală; poporul „Întunecat”, adică țăranii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi obligați să o facă. Această logică era o replică a celei din raportul din 1961 al Băncii Mondiale privind primul cincinal din Tanganika. Raportul respectiv folosea discursul standard din acea perioadă, vorbind despre necesitatea de a depăși obiceiurile și superstițiile unei țărănimi Înapoiate și Încăpățânate. În același timp, În document se exprima Îndoiala că acest lucru se poate realiza doar prin persuasiune. Deși autorii sperau că „emulația socială, cooperarea și extinderea serviciilor de dezvoltare comunitară” vor determina schimbarea atitudinii, ei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lev Tolstoi, Război și pace Conflictul dintre administrație și specialiștii care planificau activ viitorul, pe de o parte, și țărănime, pe de altă parte, a fost calificat de primii dintre aceștia drept o luptă Între progres și obscurantism, raționalitate și superstiție, știință și religie. Totuși, din proiectele extrem-moderniste pe care le-am prezentat reiese că planurile „raționale” pe care le-au impus au fost adesea eșecuri spectaculoase. Ca unități de producție, comunități umane sau mijloc de asigurare a unor servicii, satele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
multe forme de modernism extrem au Înlocuit o prețioasă colaborare Între aceste două dialecte ale cunoașterii și perspectiva științifică „imperială”, care respinge priceperea practică deoarece o consideră, În cel mai bun caz, neimportantă și, În cel mai rău caz, o superstiție periculoasă. Relația dintre cunoașterea științifică și cea practică face parte, după cum vom vedea, dintr-o luptă politică pentru hegemonia instituțională a experților și a instituțiilor lor. Văzute din acest unghi, taylorismul și agricultura științifică nu sunt doar strategii de producție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]