921 matches
-
nu era încă „între subiect și istorie“. Confruntarea se producea doar cu natura. Piero rămânea fidel doar artei sale, pe când Sia se voise credincioasă ideilor și camarazilor de idei. Liberă, în rest, să rătăcească în sine și departe de sine ? Supliciul o adusese aproape de abandon și demență, o apropiase - să admitem -, chiar dacă doar temporar, nu numai de propriile încă nedeslușite obsesii, ci și de predispoziția inițială a jocului, în care se afla șansa ei de fericită infirmă, precum Piero claustrat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desperată, clară, Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu ce apasă. Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta. Nu împlinirea cea aevea a celor ce dorești în lume, Numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul, îi îndoi mâna, foarte atentă. La o mișcare involuntară mai bruscă, iar se deplasară oasele! Multă vreme după aceea, băiatul avea să-și aducă aminte cum suportase iar tot supliciul, de la început. Umblase cu mâna legată de gât, cam o lună. Se chinuise mult, nemaiputându-se juca cu cei de vârsta lui, simțindu-se oarecum exclus din toate cercurile de prieteni și cunoștințe. Mâna umflată nu-i era de nici un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îl mântuiește pe păcătos, presupun și din partea privitorului un act de încredere, o adeziune prealabilă și neexprimată în cuvinte. Să nu uităm versiunile mai puțin fericite ale eficacității simbolice, care umplu gazetele. "Le Père Lebrun", astfel era numit în Haiti supliciul gulerului, practicat în timpul marilor revolte populare din 1990. De unde a venit ideea oribilă de a-i arde de vii pe macoutes punându-le un cauciuc aprins în jurul gîtului? De la deturnarea spontană a unui spot publicitar. Un notabil din port-au-Prince, Père-Lebrun
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Wunenburger conchide că mitul "definește, în aceeași măsură ca și fizica, ceea ce este real, necesar, posibil sau accidental". ibid., pp. 60-61. 208 Renée Girard, Prăbușirea Satanei, pp. 13-16. Încă din Antichitatea romană, afirmă Girard, unii apărători ai păgânismului vedeau în supliciile lui Isus reiterarea mythos-ului analog celor ale lui Osiris, Attis, Adonis, Ormuz, Dionysos canibalismul ritual fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din umeri placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe viață ca pe o roată supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze mulțimile amuțiseră gâtuite de mirare călușul tăcerii le înfundase gurile nu e bine nu așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
crocodil la propriile morminte suprapuse 18 iunie 2011 Îndrăgostit iremediabil Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sorb din tine roua dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o accept. Mirobolant îți cânt despre soluții Sau despre diagnoze fără rost Și declanșez, în mine, revoluții, Dorind să uit eșecul care-am fost. Introvertit din nașterea-mi banală, Abandonat supliciului comun, Eu am plătit cu dragoste carnală Blestemul de a fi, prin timp, imun. Revigorat de gândurile tale, Neostoit în patimi, ros de dor, Îmi scot profit din întâmplări banale Și râd în hohote când simt că mor. Ce redundante
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
reci să dăm din coate Ca să primim, la preț redus, un lanț. Această isterie inumană Îmi pune jar sub gânduri, repetat, Iar eu sărut continuu trup și rană Și beau din tine viață, însetat. Să ne retragem într-un alt supliciu, Așa ar fi mai bine, presupun, Rămânem acuzații de serviciu Și-n mâna-ți caldă viața mea o pun. 7 iulie 2011 Rai și Iad Prin viețile moarte, Prin viețile reci, Prin toate acestea Nu-i simplu să treci, Îți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ca și cum ne-ar fi despărțit o moarte, Ca și cum eu aș fi în altă parte Și-o lume subterană m-ar reține. 10 iulie 2011 Să mi te dai... Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. Să mi te zbați pentru o sărutare Cum se dedică roua gurii hâde, Deși se terfelește și se râde Și încă se mai moare din uitare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te voi resuscita prin sărutare, Prin deteriorata adorare, Prin incomensurabila trăire. Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. 11 iulie 2011 Mai aproape de Zalmoxis Acolo mă voi duce, intangibil, Pe-o culme dacică înfiptă-n cer Făcând din libertate un reper, Redevenind, prin fostul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dizolvată probabil de bucuria vieții ca de-o otravă perfidă, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniți senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus 167 în minte ceea ce ruminasem de-atîția ani: că nu există supliciu mai mare și infern mai adânc decât fericirea. Că, pătrunzând în femeia pe care-o iubești, ratezi de fapt Marea Pătrundere. Că vulva nu este adevărata intrare și vaginul nu e adevăratul tunel. Savin și Clara, rătăciți unul în altul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe mai bine. Nu poți îndrepta vechile greșeli. Totuși, era o treabă tristă să electrocutezi un cuplu obișnuit, o mamă și un tată, evrei, așa cum sublinia mereu socrul meu, de parcă afiliația lor religioasă ar fi fost responsabilă nu numai pentru supliciul lor, dar și pentru rușinea lui. Nu poți să le ai pe amândouă, aș fi vrut să îi spun. Dacă sunt niște țapi ispășitori nevinovați, nu te poți simți vinovat prin asociere. Știți pe cine învinuiesc pentru afacerea Rosenberg, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după care se pare că a făcut carieră ca funcționar, rămânea chiar mai mult timp în căutare de hrană, mult peste pauza de prânz. Pentru mine, însă, ieșirea cu capra - care, pe deasupra, mai era strigată și Genoveva - se transforma în supliciu. În general, dar și din cauza spectatorilor. Căci, paralel cu liniile și ascunsă după copaci, se întindea clădirea spitalelor municipale; așa cum, nu rareori, spitalele își găsesc locul în apropierea cimitirelor și a prăvăliilor de monumente funerare. Până la poarta principală și invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă simțeam destul de sigur pe mine. Pentru că cele două povestiri pe care urma să le citesc fuseseră aprobate Înainte de Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu sânii copți, Cu părul de mătasă, Din cele-o mie una nopți Câte-ai dormit acasă? Frumoasa și detectivul Și-a dezgolit seducătoare Figura-i plină de ispită Și, astfel, hâtra infractoare Rămase nedescoperită! Sacrificiu din amor Îndrăgostită - ce supliciu! - De-un om politic eminent, Curând trecu la alt serviciu: Dintr-o speluncă-n parlament. Compliment Soția domnului patron, Nici tânără, dar nici bătrână, Arată azi de-un milion... Care-a trecut din mână-n mână. Unei Cleopatre I-aprinse
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
lungul veacurilor, s-a ajuns la organizarea unei noi ramuri a Poliției exclusiv pentru ecleziaști; și aceasta a fost o poliție mai minuțioasă, numai plină de rîvnă, mai îndrăzneață, sub ale cărei lovituri nenumărate Clerul catolic a fost martirizat cu supliciile primilor creștini, care acoperiți de miere și expuși razelor soarelui, mureau lent sub înțepăturile muștelor, viespilor și tăunilor. Un astfel de sistem nu a fost perfectat dintr-odată. Vasta sa construire a fost opera îndelungată, obositoare și doctă a oamenilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căci stă scris: "Judecată grea va fi făcută împotriva celor care domnesc". Știți că starea voastră este de temut și nu de dorit în ochii credincioșilor: căci dreptatea și caritatea sînt singurele căi prin care puteți să scăpați de veșnicele suplicii și să vă mîntuiți sufletele; că nu trebuie să prețuiți și nici să vă stea la inimă măreția de care sînteți înconjurați și pe care o părăsiți la moarte cu totul; ați fost făcuți conducători ai poporului creștin de Providență
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
miasmele din groapa ritiratei strămoșești sau de a se pitula pe sub șură, în podul casei, în cotețul porcilor, cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el, de amorul artei, o cunună de usturoi. Înghesui grăbit usturoiul în valijoara cu rufe murdare, se supuse supliciilor intrării în aeroport și ale controalelor de rutină, trecu prin poarta de scanare a buzunarelor cu mărunțiș și a bagajelor cu posibile fleacuri contondente de terorist. Din toate câte le avea asupra sa, își reținu lângă el doar maleta-diplomat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil că așa ceva e inadmisibil, suplimentă el admonestarea, care, odată ce era exprimată de el, părea a fi un veritabil supliciu pentru Profesor. Din toată asistența, numai tânăra suplă cu gât arogant și plete aurii nu păru să agreeze Niagara de reprehensiuni, ce se prăvălea pe capul Profesorului, care, mai devreme, îi echivalase în aur podoaba ei capilară. Dimpotrivă, ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baudelaire-iene sau argheziene, este elocvent pentru erotismul lui Emil Brumaru din acest volum. În vreme ce femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi sonetul cu multă dichiseală./ Chiloți, sutien, furouri, o mie de veșminte/ Cărăbănești. Mai dulce exiști în pielea goală,/ Fiindcă mătasa-nșală, taftaua-n falduri minte./ Primește-mă-mbrăcată, așa cum sunt, cu bube/ Pe piept și pe picioare, oh, linge-le chiar
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]