738 matches
-
fost anunțată de venirea pe lume a Prințului Mihai prin tragerea celor 101 salve de tun. Regina Maria merge la Castelul Foișor să-i vadă pe cei doi, mamă și fiu. Amintirile ei sunt pline de căldură: „am găsit-o surâzătoare, liniștită, mulțumită, cu micuțul ei lângă ea. <...> Mihai arăta bine și mulțumit și complet neștiutor de zbuciumul pe care ni-l pricinuise”. Încântată de nașterea primului nepot, dar și de faptul că succesiunea la tron era asigurată și multe din
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a cărui sănătate era șubredă, să-și vadă nepotul, ce promitea să devină și el rege, dar al României. Joi, 26 ianuarie. Regina Maria aflată la dejun, la Carol și la Sitta, constată că „Mihai e mai minunat ca oricând. Surâzător, cuminte, începe să participe la toate, să observe oamenii, să zâmbească când e mulțumit. Este cu adevărat adorabil. Sitta, poate realmente, să fie mândră de el”. Duminică, 29 ianuarie. La ora 1130, la Palatul Cotroceni, vine o delegație de muncitori
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
exact după al treilea cântat al cocoșului ce anunța predarea zilei de 23 noiembrie și începutul celei de 24 noiembrie, în comuna Costișa, județul Rădăuți. Într-o absolută liniște, am luat primul contact cu viața. Noul univers ni se deschide surâzător în față. O voce blândă de femeie, cea a nașei Măriuța, a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-o vineri, de la Rădăuți. Am ținut morțiș să vizionăm filmul "Iartă-mă!! care era la "modă" în acea vară, de prin '48. Fiind o după-amiază înăbușitor de arzătoare, pe cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu pantofii în mână și desculțe, mergeam de mâncam pământul. O santinelă, de pe punctul de observație
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
azi în case din chirpici, adică bordeie din paie amestecate cu bălegar. La așa rezidență, nu e de mirare inerția electoratului românesc, care l-a vrut pe domnul Iliescu, prezent în mai toate fotografiile, în toate afișele campaniei electorale - etern surâzător, omul menit să fie „un președinte pentru liniștea dumneavoastră“, un Rege Soare dâmbovițean : „Când Iliescu apare/ Soarele răsare“ ș.a.m.d. Astea erau lozincile cu care avea să câștige. De unde această inerție al majorității electoratului ? Venea din comunism ? A.M.P.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sacră a nașterii concurentului său iranian: el este profetul, singurul care surâde la naștere. La 5 decembrie 1749, Opera din Paris pune în scenă Zoroastru de Rameau 1, iar peste evantaie și mătăsuri se dezvăluie, o dată cu uvertura, imaginea vie și surâzătoare a puterii și bunătății eliberatoare a lui Zoroastru. Numele său străbate, uneori în formulă ternară dimpreună cu „Mithra” și „preoții focului”, saloanele și jurnalele literare, înțelepciunea unui francez deghizat cum a putut fi Zadig, ca și destinul său, iar această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Arghezi, recuperat de ideologia comunistă, nu se lasă nici el mai prejos, evidențiind ce rușine era să fie scriitor în urmă cu șase decenii, mai exact cam pe vremea cînd murea Eminescu: Știți voi, cei care din toate depărtările țării, surîzători și voioși, v-ați dat întîlnire, unii cu alții și cu năzuințele voastre, într-o adunare de scriitori știți voi că acum 60 de ani, nu mai mult, a fi fost scriitor de meserie era o rușine? În provinciile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care l-ai semnat cu stafful Expresului Literar. Aparent, acest acord îți oferea promisiunea unei libertăți nevisate, erai invitat într-un proiect cum nu mai existase vreodată: să străbați mii de kilometri prin Europa, traversând țări și frontiere, optimist și surâzător, împlătoșat în conștiința unicității ce ți se dăruise, de scriitor liber-voiajor (cum ai spune „liber-profesionist“ sau „liber-cugetător”), căruia niște sponsori generoși și nevăzuți, „topiți” în niște abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au făcut pușcărie în două reprize (vezi I.D. Sârbu, Balotă, Negoițescu și alțiiă. Apoi... iute uitam de frumoasele planuri, și azi, după atâta vreme, privind „în jos” spre anii aceia tulburi ai tinereții, mă înfior literalmente de nepăsarea, de inconștiența surâzătoare cu care mă încredințam prezentului și viitorului imediat. Tinerelul care eram și care, din motive neclare lui însuși, avea o atât de înaltă părere despre capacitățile sale, ducea pur și simplu o existență de playboy, de băiat de bani, gata
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a Sodomei și a Gomorei care s-au invitat cu nerușinare acasă la Abraham. Cu atât mai rău pentru cei ce visau ceva mai multe aripi, curbe și gropițe surâzătoare. Un pic de relaxare dacă nu de swing ar mai înveseli atmosfera în acest loc întărit în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dimensiunea ei politică și juridică. El vizează transformarea sinelui și nu pe aceea a lumii exterioare. Transpusă în franceză, aceasta ar reprezenta tendința Corbin: ezoterism și simbolism. Poate că el nu este majoritar în comunitatea sa, dar e mereu acolo, surâzător și ușor disprețuitor față de zeloții momentului. "Degetele de la o mână sunt toate diferite unul de celălalt", îmi spune el cu tâlc. Și cu un ton care-mi amintește de "forța liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Souha Bechara, o tânără comunistă libaneză, creștină ortodoxă, a stat închisă vreme de zece ani, pentru că a încercat să-l împuște pe șeful acestei miliții auxiliare, generalul Antoine Lahad. Avea douăzeci de ani atunci și, cu chipul ei modest și surâzător, este astăzi o adevărată eroină națională. Temnicerii și milițienii responsabili cu interogatoriile s-au refugiat în Israel, a cărui armată n-a uitat, atunci când s-a retras, în 2000, să dinamiteze instalațiile pentru a șterge măcar parțial urmele. Era un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale căror voci cred că se aud și la hanul municipal de peste drum. Mă gândeam astăzi, mărșăluind ore în șir prin arșiță, pe un pământ semiarid, că viața are și momentele ei de pustietate, de singurătate, de lipsă de perspective surâzătoare. Momente în care deasupra și împrejur simți ceva dezagreabil, când în fața ta nu se profilează nimic care să te atragă, când în ființa ta, în adâncul inimii și al gândurilor simți un gol, simți cum puterile îți slăbesc, iar în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
soției Felipa, Columb abandonează Portugalia. După o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a fi un marinar încercat, priceput în cosmografie, autor al unui proiect pe care regele Portugaliei îl respinsese ca fiind fantastic...". La 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
putea plânge atunci pentru că nu plânsese niciodată. Astfel stând lucrurile, nu mi rămâne decât să accept că domnia sa a plâns doar în memoria mea, fatalmente subiectivă. Georgeta Mircea Cancicov La pagina 849 a Istoriei călinesciene, cititorii primei ediții întâlneau chipul surâzător al unei tinere femei frumoase, cu părul auriu încadrat de o aburoasă maramă. Numele Georgetei Mircea Cancicov, scris dedesubtul fotografiei, multora nu le va fi spus, literar vorbind, nimic. Altfel, desigur, Cancicov era un nume cu rezonanță în epocă, aparținând
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am comandat un prânz la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am găsit felurite cugetări, maxime, aforisme, impresiuni de călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mai“, când mă țineam de ușa trăsurii regale Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul unui potop de lume venită din ma halale și pe sub arcurile cu lampioane venețiene iluminate cu lumânări; sau când, În loja regală de la Ateneu, regina Elisabeta cânta ca o nebună, În gura mare, vechiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
resemnate față de toate aceste vecinătăți inopor tune și scandaloase după mintea noastră de azi. Într-o asemenea lume de burghezie mică și tolerantă, dar tare pe acea admi ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare a acestui oraș, mi-am petrecut Întreaga copilărie, până În pragul primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații de școlari; sau pe surorile Roșu, fete bătrâne, amabile și surâzătoare, singurele tutungioaice evreice din București, fiice ale unui erou mort la Grivița; ca și pe habotnicul tipograf Binder, care-și clădea din trestie și stuf „cuștile“ sărbătorilor de toamnă, amintindu-i cei patruzeci de ani petrecuți de poporul ales În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ciolanele ți s-au Închircit În rutina sclerozantă care te Împiedică să gândești mai altfel și să inovezi!) O Înfățișare, prin urmare, care avea să se realizeze la Întoarcere și să se desăvârșească apoi treptat, Într-un chip nou, vioi, surâzător În coperta cea roșie a revistei, În literatura aleasă și modernă, În cronicele atât de variate, În prezentarea ei grafică totală și cu titluri seducătoare sau pur și simplu amăgitoare pentru cititor. O adevărată galvanizare se produse atunci În toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nepervertit pentru tot pitorescul, farmecul și ineditul acestei vieți, cum și, ce să mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci prinși pe loc la Căldărușani, sau a mielului fript În arhondăria maicilor de la Țigănești, gazdele noastre bune, surâzătoare și primitoare din pragul odăilor albe și cu paturi largi, pe sălile pustii de orice priviri și urechi indis crete; și cu toate astea și altele Încă, rebelă, neînduplecat de rebelă la acel „puțin“, prea puținul și esențialul puțin, constând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mors Syphilitica“ din gravura lui Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V. Aciocîrlănoaiei) Copiii mei! Copiii mei! Unde ești, Dumnezeule? Unde ești? De ce admiți asemenea barbarie? Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu ochi materiali și vezi Tu lucrurile precum le vede omul?" (Cartea lui Iov: 10 3, 4 ) Câtă nedreptate este pe pământul Tău , Doamne! De ce nu intervii? De ce privești nepăsător? De ce? Cum se poate? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
murit până acum nici un român pentru o idee, darămite pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care se prezintă colegul meu de serviciu, chelnerul Mamadou. Este mic, negru, dinții albi surâzători, merge legănat, poartă gulerul cămășii alb-gălbui pe deasupra unui pulover tip militar, uzat de atâta întrebuințare. Mitraliază cuvintele repede, cu un accent imposibil: "Je suis Mamado' et je viens de Guinée Conakry". Nu mai rezist și îl întreb odată ce este Conakry-ul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]