754 matches
-
taci și-alergi... Alergi spre un răspuns pe care Cu timpul poate îl vei găsi Răspunsul pentru întrebarea Sunt eu făcută de-a iubi? Asăvoaei Corina, clasa. a VIII-a Școala Gimnazială. Ciortești, locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Surioara mea, Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un răspuns pe care Cu timpul poate îl vei găsi Răspunsul pentru întrebarea Sunt eu făcută de-a iubi? Asăvoaei Corina, clasa. a VIII-a Școala Gimnazială. Ciortești, locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Surioara mea, Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitase mai bine la obrăjorul care se Întindea spre el, atît de sensibil și de mîndru, la gravitatea care se putea citi În ochii mari și verzi care deveneau atît de iute furtunoși. Ar fi putut spune că o considera surioara lui mai mică, Însă facilitatea răspunsului, dar și a modului de eschivare, nu erau tocmai ce aștepta ea de la el. Atunci i se adresase vorbindu-i ca unei femei În toată firea. Nu făcea parte din schema lui de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă acuzația care se ghicea Îndărătul vorbelor lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la un orfelinat, că nu-mi voi mai vedea surioara. Atunci am jurat. Printre pleoapele pe jumătate Închise, văzu că emoția i se zugrăvea pe chip și Își dădu seama că o Înduioșase. Așa și era. Numai că ea nu dezarma Încă. - Măcar de-ai fi avut Încredere În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ordinul Templului. Dar nu se știe cu siguranță. Sunt doar zvonuri. Ar trebui să intrăm În capetele din glugi. Ei se măcelăresc unii pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia... Altceva nu știa. Dante Îl concedie cu țâfnă, enervat de impertinența lui. Repertoriul acela de fraze gata făcute pe seama călugărilor Îl deranja. Numai cine, asemenea lui, Îi frecventase cu asiduitate le putea cunoaște până la capăt perfidiile și virtuțile. Virtuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
merite să-ți faci una ca asta. Nimic care să merite să te văd bun de nimic când un caraghios pe care l-ai trimis la Quentin e la trei zile distanță de L.A.. Gândește-te ce ți-ar spune surioara ta dacă te-ar vedea în halul ăsta. Gândește-te ... M-am oprit când din ochii duși pe altă lume ai lui Lee au început să șiroiască lacrimi. Acum el era cel care stătea acolo ca partener de umplutură al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
baronul hoț, acel Emmett Sprague, partenerul lui Mack Sennett din perioada de început a Hollywoodului; pe mămica ei, care se dădea mare cunoscătoare într-ale artei și care se îndopa cu antidepresive, descendentă directă a fasimoșilor moșieri californieni Cathcart; pe surioara cea genială Martha, marea artistă din domeniul publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răspund. A răspuns Kay pentru mine: — Mi-am închipuit eu. Acum o să termin și după aia să-mi spui dacă mai ai chef de răzbunare. A venit apoi și chestia cu Short, iar Lee s-a atașat de caz din cauza surioarei lui și Dumnezeu mai știe pentru ce. Era îngrozit la gândul că Fitch a vorbit deja cu Bobby și că Bobby știe de înscenare. Voia să-l ucidă sau să pună pe cineva să-l ucidă, dar eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
folosește toate numele astea, iar femeia asta nu vrea să pretindă că-i ea, iar eu nu pot fi oricine, ca ea, și de fiecare dată când încerc, o dau în bară, iar prietenul meu a luat-o razna fiindcă surioara lui ar fi putut fi chiar ea, dacă n-o omora cineva... — UCIGA... Peruca era vraiște pe pat. Mâinile mele erau încleștate pe gâtul fetei. Am eliberat-o și m-am ridicat încetișor, cu palmele în față, ca să-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jucăm, pentru că era deja prea mare ca să ni se alăture, dar cum era cel mai mic dintre cei mari, nici ei nu prea îl băgau în seamă și el suferea. Iuda mă lua în spate câteodată și-mi zicea „Ahatti”, surioară. Mă gândeam la el ca la cavalerul meu dintre frații cei mari. La început, Zabulon era șeful printre cei mici și ar fi putut să fie un prost și jumătate că noi tot l-am fi adorat și ascultat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și mai miraculos: câinii noștri știau să înoate, exact așa ca egiptenii. Până la urmă Iuda a venit după mine și părea că se uită la apă cu aceeași frică pe care o simțisem și eu cu câteva momente mai devreme. „Surioară, a zis el, trezește-te și ia-mă de mână”, a zis el și mi-a întins mâna pe sub apă. Dar când m-am întins să-l prind, picioarele mi-au alunecat și am căzut pe spate. Iuda m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile nepoților ei: - O, surioară, zicea ea, n-ai văzut ce frumos era vălul, țesut cu fire de aur și prins cu bănuții primiți de zestre. Arăta ca o zeiță. Dar Lea nu se lăsa înduplecată: - Vrei să spui că te-ai ridicat cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obiect de artă decât cel care se ocupă de mormântul regelui? Încerci să ne păcălești, omulețule, a zis ea. El a râs auzind-o și i-a răspuns: - Dacă mă crezi un omuleț, înseamnă că tu vii de pe tărâmul giganților, surioară. Eu sunt Benia, s-a prezentat el. Și ai fi surprinsă ce afaceri bune se pot face în prăvălia mea. Totul depinde de cumpărător, draga mea, a tachinat-o și el. Femeile frumoase întotdeauna obțin ce vor. Auzind asta, Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Stăteam fiecare în colțuri opuse ale camerei și ne holbam unul la altul. Deși anii îl costaseră delicatețea obrajilor și câțiva dinți, Iosif era încă frumos la față și puternic, același demn fiul al Rahelei. - Dina, a zis el, Ahatti - surioară, a zis el, în limba copilăriei noastre. Ai fost eliberată din mormânt. - Da, Iosif, am zis. Sunt vie și surprinsă să fiu lângă tine. Dar singurul motiv pentru care sunt aici e să știu ce s-a întâmplat cu fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de repede pot, a zis, sărutându-mi mâinile. Am dat din cap, prea fericită ca să mai zic ceva. Meryt mă aștepta cu pâine caldă și bere la mine acasă. Dar când m-a văzut, a țipat: - Ce ți-au făcut, surioară? Ești numai piele și os iar ochii îți arată de parcă ai plâns un râu de lacrimi. I-am povestit prietenei mele despre febră și despre cearta lui Re-mose cu stăpânul lui. Când a auzit că fusese trimis în nord, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ajuns lângă ea. Bătrâna mea prietenă nu-mi mai putea răspunde. Nu se mai putea mișca. Jumătatea dreaptă a feței îi căzuse și respira cu greutate. M-a strâns ușor cu degetele de la mâna stângă și a clipit. - O, surioară, am zis, încercând să nu plâng. S-a neliniștit și am înțeles că deși era în pragul morții, prietena mea încerca să mă facă încă o dată să mă simt bine. Dar nu asta trebuia să se întâmple. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a lăsat capul în jos de rușine. Și apoi fratele meu s-a aplecat și s-a lipit cu fruntea de podeaua murdară a bucătăriei unui tâmplar și mi-a cerut iertare mie și lui Benia, de asemenea. - Iartă-mă, surioară. Iartă-mă, frate. Nu vreau să-mi văd tatăl pe moarte. Nu vreau să-l văd deloc. Și totuși, nu pot să nu mă supun. E adevărat că pot să vă forțez să veniți cu mine și nu pentru altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înainte. Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se simtă respinsă, iar eu n-aș suporta gândul ăsta. Din contră, s-a gândit Susan. Ea era probabil persoana care o cunoștea cel mai bine pe Milly și era sigură că fetița ar fi primit un frate sau o surioară cu brațele deschise. Susan era sigură pentru că, fără știrea lui Nick, îi sugerase delicat ideea asta fetiței, de mai multe ori chiar, atunci când considerase că fusese momentul potrivit. —Ascultă, Nick, a intervenit ea serioasă, ridicându-se într-un cot. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să vadă dacă bărbatul avea să-i răspundă la ceea ce-i spusese până atunci, numai că Nick n-a dat nici un semn c-ar fi intenționat să deschidă gura. — Din punctul de vedere al lui Milly, un frățior sau o surioară ar fi ca și cum ar primi o păpușă nouă - ar avea pe cine să îmbrace, cu cine să se joace, ar fi un prieten, dacă vrei. Susan s-a uitat la Nick cu ochi rugători, numai că el începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lucruri. Alison a zâmbit și-a dat din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. În schimb a ridicat paharul, alături de celelalte, pentru un toast. — Pentru copilul lui Nick și-al lui Susan, a declarat Fiona. Și pentru frățiorul sau surioara lui Milly! —Așa, așa! a bubuit Julia. Și pentru viitoarea sarcină a lui Alison, pentru exemplarul fiu vitreg al Fionei și pentru Paul, bărbatul care mi-a împlinit marea dorință! Și-acum haideți să mâncăm, să bem și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
obosi să-și analizeze motivele, dar își dădu seama că venirea ei îl bucura. în ceea ce-o privea pe Media, fața i se luminase brusc. Prepelicarul spuse: — Ea nu. Doar tu. Vultur-în-Zbor găsi în el un strop de putere. — Surioară, zise. Tu trebuie să mă conduci la Grimus. Nu merg dacă nu vine și ea. Așa că va trebui să ne iei pe amândoi. Nemulțumită, Prepelicarul cedă. — Urmați-mă, spuse ea. Vultur-în-Zbor apucă strâns mâna Mediei. Forța cu care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]