1,044 matches
-
de popoare. 8. El va nimici cu sabia cetățile din ținutul tău; va face șanțuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri și va ridica scutul împotriva ta. 9. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, și îți va surpa turnurile cu mașinile lui. 10. Mulțimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreților, roților și carălor, cînd va intra Nebucadnețar pe porțile tale cum se intră într-o cetate cucerită. 11. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
într-o cetate cucerită. 11. Va călca toate ulițele tale cu copitele cailor lui, și-ți va ucide poporul cu sabia, și stîlpii mîndriei tale vor cădea la pămînt. 12. Îți vor ridica bogățiile, îți vor prăda mărfurile, îți vor surpa zidurile, îți vor dărîma casele tale cele plăcute, și vor arunca în ape pietrele, lemnele și țărîna ta. 13. Voi face să înceteze astfel glasul cîntecelor tale, și nu se va mai auzi sunetul arfelor tale. 14. Te voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a ajuns ca o grădină a Edenului; și cetățile acestea dărîmate, care erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite!" 36. Și neamurile, care vor mai rămîne în jurul vostru, vor ști că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, și am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, și voi și face." 37. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată în ce privință Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, și iată ce voi face pentru ei: voi înmulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
orgoliu? Nu. Sunt lucruri pe care nu le pot accepta. Încolo, încep să înțeleg că modestia este inevitabilă, ca moartea. Adevărurile în care am crezut mi se par tot mai relative, tot mai precare. Timpul mi le șubrezește, mi le surpă și nu mai știu cât valorează... Problema e că nu prea văd ce pot face cu această umilință. Cea mai mare modestie ar fi să nu mai am nici o ambiție. Iar cea mai mare vanitate, să-mi doresc "fericirea pietrelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu un oraș, ci o civilizație. Sfânta Sofia e martora dispariției unui imperiu. Și nu mă pot opri să nu devin melancolic, spunîndu-mi că, o dată cu prăbușirea Constantinopolului, s-a surpat ceva și în destinul nostru. Cum ar fi evoluat Europa și, îndeosebi, Europa de Est dacă turcii n-ar fi cucerit acest oraș? Ieșind de la Sfânta Sofia, trecem strada și coborâm în subteranele "palatului de apă". De fapt, o enormă sală, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceea ce socot eu "mitologic americană". Mitul progresului. (El explică, probabil, deruta americanului când ceva nu merge sau se defectează în "mașinăria", aproape perfectă, în care crede. Dintr-o dată, siguranța cu care și-a organizat, până atunci, averea și superficialitatea se surpă.) Mitul eficienței. (În timpul războiului "din golf, americanii priveau foarte mândri, la televizor, bombele care loveau ținta cu o precizie extraordinară. Moartea îi interesa mai puțin. Spectacolul "tehnologic" se afla pe primul plan.) Mitul banului. (Băncile sunt aici veritabile sanctuare. Grecii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii. N-ați observat că cerul Olandei e plin de milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se văd și care bat din aripi, urcă și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
va veni, s-a mai atenuat după ce am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal. Deodată, ridicând privirea am constatat că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla nimic. M-am urcat pe o masă de stejar, masivă, cu picioare în formă de labe de leu, pentru a încerca să văd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
milion mai multe decât încap în creierul lui. O față plutește aproape, formând cuvinte în flăcări. Zice Mark, rămâi, iar el și-ar da și viața ca ea să nu-l mai țină în viață. Respinge lucrul acela care-l surpă. Mușchii trag, dar pielea nu se clintește. Ceva moale. Se chinuie o veșnicie să strângă tendoanele din gâtul lui. În sfârșit, capul i se înclină. Mai târziu, după vieți întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu care delectasem eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia din Timișoara
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
căutat vechii pereți și am dat de tapetul cu desen auriu. M-am dus până la fereastră, am trecut de draperii, ca de un zid, și am văzut celălalt zid, al ceții. În schimb, în mine, zidurile au început să se surpe. Când a venit Alexandru, parcă mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri Și veneau adunături Răsărite din păduri, 86 {EminescuOpVI 87} Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau, Numai codrii tăi creșteau... Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de isvoare. Bistrița în stânci se bate Prin păduri întunecate Și mereu se adâncește Unde ap-abia clipește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
carabina-n spinare, Cu cealmaua denspre soare, De nime frică nu are. 227 {EminescuOpVI 228} 206 - Oltule, râu blăstemat, Ce vii mare turburat Și cu sânge - amestecat? Or la coadă te-a ploat, Or v-un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce vii mare turburat Și cu sânge - amestecat? Or la coadă te-a ploat, Or v-un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o pornea, La murgul în grajd intra Și tare, mări, -mi ofta. Șeaua pe el când punea, Afară că mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul acestei obsesii hrănite de reveriile compensatoare ale lui D’Annunzio și ale lui Mussolini. Noul imperiu se surpă, îngropând sub dărâmăturile sale armata africană care l-a servit. Koinski, în înaintarea lui către Marea Roșie, este martorul și actorul acestui amurg al zeilor - scrisul lui Pratt are, în momentele sale onirice, cum s-a remarcat, tușa de simfonism demonic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mormânt! Nici măcar o eclipsă de soare n-ar fi provocat atâta spaimă, atâta alarmă. Am înțeles atunci că moartea unei legende poate fi chiar mai gravă decât moartea unui om. Totul fusese clădit acolo pe fantoma Bătrânului, pe mitul lui; surpându-se acest stâlp de susținere, întreaga construcție a azilului se clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întâmpla acum. În locul legendei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le-a fura! [1937] * BAZIN ÎNTR-UN PARC La fața stihiei peștii s-adună, cu ochii întorși se uită la lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
construiască o închisoare pentru ea, să n-o vadă nimeni. Au fost ridicate niște ziduri înalte, iar cenușa a fost cărată înlăuntrul lor, împărțită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în drum, m-am trezit dintr-odată într-un luminiș mare, față-n față cu ruinele unui sat. Curios din fire, m-am apropiat de acele rămășițe. Casa stăpânului se pare că rezistase cel mai bine maiului timpului. Acoperișul se surpase în interior, în timp ce o parte dintre coloane erau încă în picioare, având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care răsăreau cioturi de grinzi arse. Acolo unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
început să înșire iute la vorbe, prea iute ca să spună adevărul. - Doar până la o scară ce duce într-o veche subterană, locul prostituatelor sacre pe vremea păgânilor. De câțiva ani buni nimeni nu mai coboară acolo, deoarece bolțile se pot surpa. Am mers cu spatele până la ușa de la intrare în biserică, în timp ce preoții făceau front comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțit cu mare sperietură că pământul se cutremura și de-abia ne țineam în paturi. Cutremurul a durat preț de multe clipe, care ni s-au părut a nu se mai sfârși, și mi-a fost frică să nu se surpe casa peste noi. Era ca și cum am fi fost într-o barcă bătută de talazuri. Spre norocul nostru, zidurile încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Grimoald, care acum guvernează la Benevento, a trimis o petiție în acest sens. De îndată ce Grasulf își va da duhul, îmi voi îndeplini făgăduința. După ce am dus la bun sfârșit și acest din urmă mandat al soției sale, Rotari s-a surpat precum un munte făcut din pietriș. Regele și magistrul său au plâns împreună, de-a lungul a mai multor nopți, amintindu-și zilele petrecute alături de Gaila. Rotari chiar m-a întrebat: - Stiliano, tu ai iubit-o? Mai mult decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]