3,370 matches
-
despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și care se încheiase în acest fel, cu un pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn de a fi notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să jur că n-am suspinat, nu-mi amintesc, Ei bine, noi avem certitudinea că n-ați suspinat, Cum puteți să știți, nu erați acolo, Și cine v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primele în acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea să emită decizia necesară de înlocuire, trimisă de nu se știe cine, spuneam, apăru în parc o mașină enormă și cu multe brațe, din acelea numite multifuncționale, ca un gigant transformist, care smulg un pom cât ai scoate un suspin și care ar fi putut să sape cele douăzeci și șapte de gropi în mai puțin timp decât ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a declarat starea de asediu, spuse inspectorul, Ah, acum înțeleg, de aceea mi se părea ciudat calmul. Mer geau de-a lungul unui parc, unde se vedeau copii jucându-se. Comisarul privi cu un aer care părea distrat, absent, dar suspinul care-i ieși brusc din piept dovedea că trebuia să se fi gândit la alte vremuri și la alte locuri. După ce mâncăm de prânz, spuse el, mă duceți la bază, Da, domnule comisar, spuse agentul, Aveți să ne dați vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp în sus, atâta timp în jos, precum destinul, dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier. Era întuneric, căci trăseseră perdelele peste fereastra mare, dar el le dădu la o parte. Îi țâșni din piept un suspin când dintr-o privire cuprinse locul în care fuseseră atât de fericiți. Nici aici nu se schimbase nimic. Lui Strickland nu-i păsase niciodată unde stă și ce-l înconjoară, și folosise atelierul celuilalt fără să-i treacă măcar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
printre mormintele de la San Lorenzo. - Și ce sunt toate astea? mai Întrebă șeful gărzilor, arătând spre mașinărie și spre oglinzi. Priorul ridică de jos lampa lui Elia, care Încă mai fumega, privind-o cu atenție. Din piept Îi ieși un suspin adânc. - Lumină. Însăși lumina din care sunt făcute visele, răspunse. Apoi se Îndreptă Încetișor către noaptea de afară, sub stele. NOTA AUTORULUI Mașinăria gândită de Michael Scotus și realizată de mecanicii arabi, deși În mod evident imaginară, nu este totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se oprește niciodată. De mare artă, ca să zic așa, fără să aibă nevoie de vreun muzeu pentru a fi pus în valoare. În 1917, când s-a petrecut Cazul, după cum a fost numită la noi întreaga poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți așteptau un cuvânt, un suspin, de altfel o cunoștea bine, o vedea mereu, sau aproape mereu, când mergea să se îndoape la RĂbillon. Privi trupul micuț de parcă ar fi fost vorba de o piatră sau de o bucată de lemn: fără inimă, cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dat această impresie. Totodată, cred că fața i s-a întors un pic spre mine. Sunt sigur că a respirat mai tare și mai prelung decât o făcuse până în momentul acela. Da, a existat această respirație puternică, precum un lung suspin, ca atunci când gândim în forul interior că un lucru s-a petrecut în sfârșit și, respirând astfel, vrem să arătăm că l-am auzit și că suntem bucuroși că s-a întâmplat. Am pus mâna pe gâtul ei. Știam. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
respirând astfel, vrem să arătăm că l-am auzit și că suntem bucuroși că s-a întâmplat. Am pus mâna pe gâtul ei. Știam. Suntem surprinși uneori să știm lucruri pe care nu le-am învățat niciodată. Știam că acest suspin este ultimul, că nu va mai fi urmat de altul. Mi-am așezat capul lângă al său și am stat așa multă vreme. Am simțit încetul cu încetul căldura scurgându-i-se din trup. M-am rugat lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ochii larg deschiși, cu cele două mâini așezate pe măciulia bastonului. Mort de-a binelea. Se spune adesea că viața este nedreaptă, dar moartea e și mai și, mai ales muritul. Unii suferă, iar alții se duc cu un simplu suspin. Justiția nu e din lumea aceasta, dar nici din cealaltă. Destinat plecase fără zgomot și fără durere, fără să dea nici un semn. Plecase singur, la fel cum trăise. Părintele Lurant îmi povesti că a avut parte de o înmormântare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu schimba nimic: încă din vestibul, lucrul acesta se simțea. Castelul era un loc defunct, care încetase de mulți ani să respire, să rezoneze la zgomotul pașilor, la sunetul vocilor, al râsetelor, al rumorii, al disputelor, al viselor și al suspinelor. Înăuntru nu era frig. Nu era praf, nici pânze de păianjen, nimic din acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă iertați că vă spun, dar așa mi-am propus eu, să am grijă de dumneavoastră și să vă spun când ceva nu e bine - Neli oftează -, da’ ce mă amestec?, eu doar văd de grădina asta... Și grădinăreasa oprește suspinul următor, se uită atent la tânăra actriță, o femeie despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
E 31 august 2005, și el alesese din nou Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunării, când 15.000 din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu spatele, plecând, îi vede sandalele alea ușoare, picioarele lungi, stă cu umerii adunați și capul plecat. În alt pom e tot ea, Ani a lui, așezată pe scaun, tot pe terasa de la Hades, plânge tăcut, în liniște, fără un suspin, doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit copacii, își spune el și închide ochii... Se uită iar spre grădină, uite că Neli ar trebui să aducă din nou oameni la cosit lucerna, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru... — Nici nu știi cât de încurcat. Nu știu ce să fac, am o fată, am avut o fată... bărbatul lasă friptura din mână, lasă și ochii în jos. O vede iar pe Anita, așezată pe scaunul de la Hades, plângând tăcută, fără suspine, doar lacrimile care curgeau în liniște. O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o vede întinsă pe pat, goală, cu palmele deschise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o viziune de o clipă a mamei sale și - păcat de convenții - s-a uitat În ochii de lângă ea. — Întoarce pe strada asta, Richard, și mergi direct la clubul Minnehaha! a strigat ea prin tubul acustic către șofer. Cu un suspin de ușurare, Amory s-a lăsat pe spate, pe pernele banchetei. „Pot s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat să-și ia gândul de la piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deși Încă nu-și dădea seama. — Să-ți spun de ce mi-am amintit În legătură cu tine În toți anii ăștia, a continuat Amory. Ea s-a Înclinat spre el, rămânând, modestă, cu ochii pe țelina din farfurie. Froggy a scos un suspin - cunoscându-l bine pe Amory, știa că avea talentul nativ de a se descurca În astfel de situații. S-a Întors spre Sally s-o Întrebe dacă anul viitor avea să plece de acasă la școală. Amory a deschis discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cum noaptea În care ar fi trebuit să se Împlinească iubirea lor romantică s-a scurs Încet, cu mulți fluturi de noapte deasupra capului și parfum venind din grădinile de pe marginea drumului, dar fără cuvinte doar pe jumătate rostite, fără suspine... După aceea au mâncat În antreul bucătăriei niște tort cu ciocolată și au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei pline.“ — Mă placi? — Bineînțeles, a răspuns serioasă Clara. — De ce? Păi, avem niște calități comune. Lucruri spontane la amândoi - sau care la Început au fost spontane. Insinuezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi un fel de squaw a ta, În cine știe ce cotlon oribil. AMORY: Am avea În total două sute șaptezeci și cinci de dolari pe lună. ROSALIND: Iubitule, de obicei nici nu-mi fac coafura... AMORY: Ți-o fac eu. ROSALIND (Între râset și suspin): Mulțumesc! AMORY: Rosalind, nu se poate să te gândești să iei pe altul de bărbat. Spune-mi! Nu mă lăsa să bâjbâi! Pot să te ajut să Învingi tentația dacă mărturisești. ROSALIND: Despre noi doi e vorba. Suntem vrednici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]