2,825 matches
-
zac înzăpezite iluziile,Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile.Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară,La geam așteaptă moartea inutil ereditară.Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă,Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două:Jumătate suspin acasă la noi în grădină,Jumătate înfrânt de dor într-o lume străină.22.05.17... III. HABEMUS REX, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Habemus Rex Te rog dacă poți să-mi spui
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și noroi. Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți, De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie, S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți Și doar ce le promitem zace în sicrie. Citește mai mult Recviem pentru Adrian PăunescuInegalabilului și nemuritorului poet național Adrian PăunescuPari obosit și nici nu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
duhnind parfum, Eu îl respect că orișicum... Foaie verde Eminescu, Astăzi plâng cu Păunescu, Rătăcind pe drum tresalt Că nu-i piatră nici asfalt. Iar din Deva la Arad Tăiem panglici lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos lichid. Invită parcă trist la dans, Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoare Și cosesc raze de soare. 05.01.14 ... Citește
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cuie;Se-apropie duhnind parfum,Eu îl respect că orișicum...Foaie verde Eminescu,Astăzi plâng cu Păunescu,Rătăcind pe drum tresaltCă nu-i piatră nici asfalt.Iar din Deva la AradTăiem panglici lozincard,În ore de după-masăDemocrații merg acasă.Tot suspină-n ziua mareSoare devenit licoare, În socialism a fost solidAstăzi e luminos lichid.Invită parcă trist la dans,Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoareși cosesc raze de soare.05.01.14... XXXI. HAI SĂ NE
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
suflet deznădejdea un cuib își fauri Era pierdută , biată , și drumul rătăci ! Simțea doar agonie , durere și regret Că cel ce vrea să scrie , crezandu-se poet ! În zborul ei haotic ajunse pe câmpie Se îmbracă cu flori , plângând și suspinând Știa ca-ndragostita nicicând n-o să mai fie ! Și se-aseaza încet , cu fruntea pe pământ. Și-a adormit așa , străpunsa de durere Nu mai avea petale , nu mai avea putere! Era doar o tulpină cu frunzele spre cer În
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
Pe lângă toate acestea deținea și numele preaadoratei regine. Oame- nii din sat aveau și ei motivele lor să rămână distanți față de ea,bunica fetei a fost o cunos- cută vrăjitoare,dar s-a retras din cauza pericolelor. Toți au început să suspine în momentul în care fata a ieșit din acel loc. Victoria avea o privire înghețată,acum fața ei transmitea sentimente,dar nu unele prea grozave.Aceasta a fugit către casă fară să privească în spate. Când ajunge acasă,Victoria este
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
o salvează din șoc? Cu siguranță nu colega ei care zici că într-o transă,avea privirea ațintită înainte,ca la un om nebun. Cele două fete se îndreaptă spre ieșirea din pădure.Fata ciudată începe să își revină și suspină încet: -M-au ars!Mi-au dat foc! -Cine? Care ei?o întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal. -Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau niște cuvinte în latină. -Preoți catolici! -Da,chiar ei,groaznic,nici măcar
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului E freamăt de muguri, de șoaptă și cânt; se nasc noi poeme în noaptea senină. Se-aprind parcă ruguri de dor, spre apus și ard vechi tristeți într-un nimb. În lumină, țărâna suspină născând ghiocei; prelung cântă cerul înflorind în chemări... Un zumzet, un chiot șipotește prin nori. Râzând, Primăvara la viață îmbie și oameni, și păsări, și fluturi, și flori... Frumos și senin să ne fie!! Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Cora Dimitriu : Confluențe
PRIMĂVARĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363721_a_365050]
-
ea înfrânt, Sunt bolnav de tine, țară, Leacuri știu că nu mai sunt... Vântul murmură pe coarde Doina noastră din pruncie, Inima în piept îmi arde, Ardă până-n veșnicie! Unde-i ardere-i lumină! Tot mai singură pe cale Vâlva băilor suspină, Din adâncurile goale: „Unde sunteți, moții mei?” Tulnică din stâncă-n stâncă Sus prin Apusenii grei De-o neliniște nătângă... Parc'aud durute cară Cum vin de pe alt târâm- Sunt bolnav de tine, Țară Și așa o să rămân! Nicolae Nicoară-Horia
SUNT BOLNAV DE TINE, ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363731_a_365060]
-
după mult timp suntem anunțați să ne legăm centurile de siguranță deoarece decolăm, ceea ce se și întâmplă... Lin, fără probleme, ne trezim în aer! Motoarele avionului torc precum pisicile sănătoase, doar domnița de lângă mine, vorbă lui nea Mitică Bolintineanu, „plânge suspină ca o garofiță...”! O întreb, pe englezește desigur, dacă e „alright”... Se uită la mine cu niște ochi roșii de plâns, nu îmi răspunde și dă apă la șoricei în continuare. O las în pace cu necazul ei! După o
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
fi în noaptea vieții tale floare Săruturile tale stropi de rouă, În jur să risipim mereu dogoare Ca luna peste noi doar lacrime să plouă, În clipa de extaz, când te topești în mine Vreau ierburile ude, de doruri să suspine. Referință Bibliografică: Furați de-amor / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FURAŢI DE-AMOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364693_a_366022]
-
de-a pururea prin vieți spălându-mi trupul cruce lăsat de Tatăl Zeu prin ochii Tăi Iisuse o pasăre de zboară are mișcarea lină cum este pasul Tău e Duhul care vine în trupuri ea coboară când o greșeală facem suspină Dumnezeu ne iartă neputința robiți suntem de zile pierduți suntem pe cale uităm de pasul drept noi rătăcim poteca poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
pot mai tare să m-asculte numai cât vor și muritori și demoni si tu Destin ce știți voi ce nu îmi vedeți durerea nici n-o arăt o las așa mocnind i-am râs-n față mă simte viu suspină surd dar n-a-nțeles să îi șoptesc e tot ce pot rămâne doar un vânt în trecere murind pe aripa lui călătorii ne regăsim ca semeni nu m-am pierdut ascuns de îmbrățișări hidoase mi-a ignorat ființa aleargă
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
răzbel: „Trinule, să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini ... Trinu-i trin, nu este om ... N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită ... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată! Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă ... Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
răzbel: „- Trinule,să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini...Trinu-i trin, nu este om.../ N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
adapă cerbii Și port în mine-a fericirii cheie. În râul tainelor îmi scald privirea Spălând tristeți în albăstrimea-i lină Din toporași firavi culeg iubirea În ochi cu lacrimi calde de lumină Străină mi-e de-a pururi rătăcirea! Suspină iarba când îmi simte pașii Și firele se frâng sub bobi de rouă Mă mângâie în treacăt fluturașii Pe-aripi pictați cu praf de lună nouă Când cântă-n coruri sfinte îngerașii. Suspinul ierbii-l mai aud în mine Când
SUSPINUL IERBII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349583_a_350912]
-
răzbel: „- Trinule, să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini... Trinu-i trin, nu este om.../ N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
să le depășim!... Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței și a sincerității autentice, ar putea înclina să creadă că această lume este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim aici plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic sau un fiasco. Privită însă, din punctul de vedere al credinței, ea este o
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
dau de știre C-am trecut de apogeu? Cât de minunat e totul... Albul pur ce mă-nconjoară... Dar ascunsă-adânc în piept Eu mai sper și mai aștept O eternă Primăvară! Vor trece zilele Vor trece zilele în care Am suspinat și mi-a fost greu Și voi privi din nou spre soare Să văd acolo chipul Tău... Și nopțile pustii, de teamă Vor trece...știu, le voi uita Căci glasul Tău duios mă cheamă Învăluit în pacea Ta... Și-mi
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
mirosul iubirii în aerul casei sale. Bucuros și plin de dorințe, aruncându-și cât colo bagajele, o strigă pe Julia. Femeia coboară scările, mai bine spus se prelinge pe scări, abia târșindu-și pași. Sub greutatea păcatelor sale, treptele de lemn suspină. Ajunsă în sfârșit la baza scărilor se simte în același timp vinovată și descătușată. Gary înțelege totul și abia după aceea i se declanșează clicul care îl aduce la realitate: iubirea există în casa lor, dar nu lui îi este
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
poetei Valentina Graur Lazarencu, e cu noi, să fim demni de o citi... OMAGIU POETEI VALENTINA GRAUR LAZARENCU Autor: Lilia Manole S-a sfârtecat tot ceru-n două, Și din lumina, lumina se va-ntoarce, Poeta a rămas să mai suspine, Si se înalță, cu un somn de pace; Eu strig spre Cer, să nu se-nchidă Această unică poteca în durere, Lumina veșnică o las să se aprindă, În inima-mi, ce doborâta e-n tăcere... Cum arde ea, lumină
OMAGIU POETEI VALENTINA GRAUR LAZARENCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350352_a_351681]