697 matches
-
în mod automat în cuvinte și fraze românești. La fel cu germana și maghiara. Limba unui multilingv nativ se raportează la persoană și nicidecum la o situație generală. Când visez o câmpie cu multe flori, primăvara, cu zumzet de albine, susur de izvoare sau foșnet de copaci, atunci visez în culori și nu alb-negru, atâta timp cât visul nu mă duce într-un spațiu lingvistic. Atunci visez și eu ca toți cei crescuți într-o singură limbă. Aici trebuie să mai fac o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până seara și de seara până dimineața omul nu face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără mistică e ca orizontul fără iluzia nesfârșitului, e ca apa curgătoare fără susur, fără matcă... Metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a misticului, a transcendentului. Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile. Toți am fost pe drumul Damascului, toți am avut posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre Lacul Văliug. Pe hartă se
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
muchia Tărâța pentru faptul că este un punct de belvedere minunat, atât spre Țara Făgărașului, cât și spre crestele munților. Îmi aduc aminte de faptul că de multe ori stăteam la „Altar” cu ochii închiși și ascultam departe în vale susurul păraielor care curgeau la vale și se vărsau în râul Olt, era ceva magnific, grandios, cum nu se poate descrie în cuvinte. Trebuie să mergi personal acolo ca să te convingi de ceea ce încerc eu aici să expun fără prea mult
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
dintre cele mai spectaculoase cascade din țară, Cascada Cailor pe care va urma să o vedem și noi. Drumul spre ea l-am parcurs cu telescaunul, până în vârful pârtiei de ski, iar apoi am mers printr-o pădure, conduși de susurul apei reci și înspumate ale cascadei. Ca orice loc cu atracție turistică impresionantă, și Cascada Cailor dispune de propria legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
civilizat. -Mata ești poet? s-a interesat Cameniță tot așa, pe ton stins, inofensiv. Subit însuflețit, Vlad a început să dea explicații pe larg despre activitatea sa literară. În vreme ce se prefăcea că-l ascultă (nu distingea decât un fel de susur fără sens), tovarășului Cameniță i-a încolțit în minte planul pe care are să i-l aplice studentului, ca unui șobolan: un experiment pe care nu-l mai încercase până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care, în afară de bijuterii și argintărie, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți bani decât al doilea spital. Nu contează din ce partid face parte directorul celui de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se va umple. În cele din urmă s-a umplut, iar eu reușisem să nu vărs un strop. Apa făcea bășicuțe în pahar și aerul parcă era înghețat. Era o așa de mare tăcere între mine și el, încât auzeam susurul bășicuțelor în pahar. Dintr-o dată, s-a pus peurlat, montându-se tot mai tare și uitând de paharul cu apă. Așa-și lățise de mult coatele pe masă și-și încordase umerii, că i se înfundase capu-n umeri. Vocea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poșetă la sfârșitul zilei și pe drumul spre casă l-am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un camion și nu s-a auzit mai nimic, zgomotul când s-a spart a fost mai slab decât susurul bășicuțelor în pahar cu o zi mai înainte. Îmi stăruia în minte ce-mi spusese cândva un prieten. Discutasem despre limba română, iar el zisese: „Ce fel de limbă mai e și asta în care nu există nici un cuvânt pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele care duc spre localitățile descrise mai sus sunt de vis, mai ales pentru cei ce iubesc drumețiile. Cele trei drumuri de acces sunt mirifice: treci prin păduri, pe lângă stânci înalte cu râpe adânci, pe partea opusă cu cascade, cu susurul unui firicel de apă alături, cu serpentine largi unde pătrunde lumina printre brazii uriași sau în defileul îngust dintre stânci unde aveai impresia că te afli într-o zonă crepusculară, trecând astfel de la lumina strălucitoare la conurile de umbră
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să pună țara la cale - și de aceea presa trebuia să vegheze! Cine va da primul despre întâlnirea de taină dintre doi bărbați politici din cabina WCului, cine va afla în exclusivitate vorbele dulci șoptite de acești domni, acompaniate de susurul apei din pisoare? Și, odată aflat marele secret de stat din toaletă, cinel va diseca mai cu spor în talkshow uri? După ce sa anunțat că PDL și alianța PSD PC au bătut palma, freamătul jurnaliștilor prin restaurante și private sa
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
22 și 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorică de a constitui un tribunal militar excepțional, care să-i judece pe șotii Ceaușescu, în W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apărării din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. În susurul apei de la W.C., Iliescu credea că decizia va fi mai bine protejată și evitate, astfel, surprizele. Miza era imensă: lichidarea fizică a soților Ceaușescu, cei care știau prea multe despre Iliescu și grupul de puciști. Decretul, redactat și semnat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor versuri scrise de Racine? Din cărțile aflate În biblioteca tatei, și nu din bagajul ei limitat de cunoștințe, am Învățat să apreciez poezia autentică; și totuși ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
catedralei, cu arbori de sute de ani. Coborând spre centrul orașului ne opream des să citim pietrele funerare. Uneori eram chiar cu Lionel, căutând anumite inscripții în care se scria că morții s-au stins din viață în numele Domnului. Simțeam susurul vântului printre frunzele marilor arțari trăind într-adevăr marea magie a locului. Andrei (Bart) mă sună neliniștit - doctorul i-a recomandat operația care-l va umili pe fostul Don Juan. Acum, fiul său, Daniel, râde de tatăl lui, un fel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sînge să curgă, tavarișci!“. Spre deosebire de ruși sau de alte popoare, românii dădeau senzația că nu le prea place sîngele. De-a lungul istoriei, ei s-au dovedit mai degrabă înfrățiți cu natura și resemnați decît violenți. Se mulțumeau să asculte susur de izvoare și istoria, puțin forțată, spune că puneau mîna pe ghioagă, bolovan sau flintă doar în situații-limită, cînd trebuiau să lupte pentru tarlaua personală. Gena lor pașnică pare însă pe cale de dispariție. Societatea e din ce în ce mai violentă cu cît te
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
neștiutor. Fetița îi ascultă sfatul, dar pădurea nu are timp să-i răspundă.Trebuie să deschidă mugurașii, să le pună copacilor haină nouă de verde crud. Trebuie să cheme la dans și fluturii, și albinele, și greierii. Trebuie să domolească susurul pârâului, să rânduiască viața animalelor și creșterea florilor. Trebuie să dea tonul la concertul primăverii, pentru că tocmai i se întorc din depărtări cântăreții înaripați. E tare ocupată pădurea! - Hai să mergem în Copou! îi propune Ioanei GÎNDUL neobosit. - Să mergem
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate în legătură cu poezia de la sfârșitul secolului trecut, sunt de reținut unele versuri pentru sentimentul viu al vieții agreste și pastorale, al susurului câmpenesc, al îngrămădirii animale. Mumuleanu are religia naturii, în felul lui simplist, dovadă această imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică a înserării, așa de comună în sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic, cu priveliști agreste în pastă grea, incendiată: Încep
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turban albastru pe cerul roz de mai, Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mână, Un dom se profilează, și-acum văd o fântână, Spre care o caretă se-ndrumă cu alai... mănușile, nimicurile femeii, apoi susurul jocurilor de apă în parcuri, porumbeii și păunii de pe lângă casă, undirea sonoră a ceasurilor: Bate-ntîi un ceas sfios Cine știe unde, Și-n târziu auzi din jos Altul cum răspunde. Cântă liniștea, și-acum Altele rămase Se-ntîlnesc grăbite-n drum Și cad
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grup - aranjate strict cronologic în cazul unui drum-săgeată, sau doar identificate ca atare în cazul unei „latente” zăbăvi. Asta pierzi pe drum: „însumarea de harfe răsfirate”, spusa, cântul, vocea fiecărui grup prin care treci. Această însumare de melodii amestecate, de susur rezultat din ele - este ceea ce ridică „poetul” - cum zice Ion Barbu, „poietul” cum înțelegem noi demersul în zonă științifică, adică cel care face, de la poieo grecesc care înseamnă a face - și, prin derivație, poiesis, adică poezie. Creatorul în general în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
perete s-a deschis spre interior, ridicându-se precum portbagajul unei mașini. În abisul acela era întuneric beznă, dar am avut senzația că dintr-acolo bate un vânt rece și umed. Nu-mi plăcea deloc vântul acela. Se auzea și susurul necontenit al unui râu. „Aici curge un râu“, zise ea. Cuvintele rostite păreau mai reale acum, lăsând impresia că sunt înăbușite de susurul apei. Am înțeles imediat ce-a spus. Ciudat, ciudat de tot! „În amonte este o cascadă mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]