1,239 matches
-
la un hotel internațional „o fată javaneză”, dar sub această denumire i se oferă o anume pernă (Fata din Java). Narațiunile de genul acesta includ situații comice sau dramatice, peisaje, descripții de mișcări ale naturii memorabile. Anecdotica e uneori cu tâlc. Improvizarea unui ospăț în plină stradă, din ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
inacceptabil. În general oameni sunt subiectivi cu ei înșiși, dar mai treji, când îi privesc pe ceilalți. Tendința este de a mustra imediat pe cel, care a greșit, și un astfel de demers este legitim, dar sortit eșecului. Povestea cu tâlc este modalitatea de a mustra spiritual. Omul aspiră, să discearnă Răul de Bine. Cât Răul există problema omului este raportarea la acesta. Realitatea Răului poate fi percepută în toate componentele personalității: simțire, voință, gândire. . Ființa umană are în karma ei
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
face la nivel spiritual, dacă nu conține adevăr. Ideal ar fi ca mustrarea să fie spirituală. Dar cum accedem la spiritual și adevăr absolut? La îndemână ne stă înțelepciunea milenară tradițională, cristalizată în proverbe, basme, snoave, legende, mituri, povești cu tâlc. Exemplu: Leneșul mai mult aleargă. Nu mor câinii, când vor caii. Mai moare măgarul, mai cade samarul. Un alt mijloc este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea motivațiilor. Motivațiile subiective sunt: orgoliul
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
problema trecerii de la pălăvrăgeală la dialog. Convorbirea este comunicare și comuniune, adevărata relație dintre Eu-ri. Vorbirea autentică duce la enunțarea exclusivă a informațiilor, pentru care ne asumăm răspunderea veridicității. Tăceți, când nu puteți formula. b) Alegerea formei optime Povestea cu tâlc este modalitatea optimă, de a mustra sau de a sfătui. Ea ne duce în sfera spiritualului și se adresează ființei omenești întregi: trup, suflet, spirit, adică: voință, simțire, gândire. Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
simboluri, și eficace, având vigoarea spiritului. Manipularea și liberul arbitru Manipulare înseamnă să impui, ori să convingi pe cineva, să facă ceva, ce calcă liberul lui arbitru, ceva, în care tu ai interesul major, câștigul cel mai mare. Povestea cu tâlc mă duce, pe mine, care vorbesc, te duce, pe tine, care asculți, în pragul propriei cunoașteri. Mustrând și sfătuind prin imagine și poveste, înlăturăm barierele necunoașterii, subiectivismului, propriilor limitări, îl apropiem pe omul respectiv de esențe, el rămânând liber să
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sfat ori mustrare este delicată și rămâne o problemă de conștiință și responsabilitate. Dacă o primă purificare a intențiilor, nu este suficientă, sfătuirea și mustrarea prin poveste și imagine împiedică orice manipulare și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
l-a făcut să se încălzească și chiar să transpire. Din cauza greutății și a efortului nu mai simțea frigul. La câțiva pași de adăpost s-a împiedicat de ceva. Era tovarășul de drum, care înghețase. Frigul îl ucisese? Povestea cu tâlc este modalitatea optimă de a mustra spiritual.
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
ale conștiinței sunt complet diferite de fenomenele naturii, atunci mai pot fi ele studiate în termenii relației cauză-efect cu „metode cantitative”, precum experimentul și interpretarea matematică? Desigur, nu. Fenomenele și procesele conștiinței nu sunt cauze și efecte, ci sensuri, semnificații, tâlcuri, înțelesuri și rosturi ascunse care trebuie dezvăluite. Sunt fenomene și procese calitative, a căror dezvăluire reclamă metode calitative de explorare și decriptare dincolo de aparența lucrurilor. Dar care ar putea fi aceste metode? La începutul secolului, filosofii și-au adus aminte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ființă și timp, ed. cit., p. 235). 118. Înțelegerea demersului lui van Manen reclamă folosirea unui index minimal de termeni husserlieni și heideggerieni care însă nu poate fi redat aici din motive lesne de priceput: aceste concepte fenomenologice își câștigă tâlcurile - adesea multiple- numai în contextul operelor lui Husserl și Heidegger. 119. N. McEwen, „Phenomenology and the Curriculum: The Case of Secondary-School Geography”, Journal of Curriculum Studies, 12 (4), 1980, pp. 323-340. 120. Van Manen, „Practicing Phenomenological Writing”, ed. cit., p.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ulise Polytropos, un om de rând care a reușit cumva să o păcălească pe însăși nemiloasa Ananke și să-și ia singur soarta în mâini, pentru a-și îndeplini destinul după voia sa. Este atât de vechi și de îndrăzneț tâlcul acesta, încât trebuie dezvăluit mereu și nu trebuie uitat niciodată. Dar nu așa cum fac criticii literari și esteticienii care văd în Odiseea o „epopee”, adică o născocire frumoasă spre adormirea copiilor și încântarea soțiilor credincioase. Ci așa cum fac hermeneuții curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încheierea războiului V. va funcționa un timp ca învățător în Costeștii din Vale (1919-1920) și ca inspector școlar. Între 1929 și 1931 colaborează statornic la radio, o vreme ținând o rubrică în emisiunea „Ora satului”, cu snoave populare, povestiri cu tâlc și conferințe. În 1932 editează pe speze proprii revista „literară, științifică și sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei de fonduri. A mai
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
raclă de moaște,/ din care, de-acum, nimic nu mai naște”; arar, memoria refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine decât/ rocile mari ale lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
unei stări de spirit romantice în ceea ce privește viziunea asupra sensurilor poeziei și a rosturilor actului creator. Încă de la debut - Casca de foc (1972) - poemul apare ca rod al unei stări de grație, un „foc verde” în ale cărui flăcări se întrezăresc tâlcurile ascunse ale unei lumi ce poate părea, în lipsa acestei „participări” mistice, lipsită de orice semnificații înalte. Tematica biblică a celor mai multe poezii (Ziua întâi, Facerea, Adam, Ieșirea din rai), constituite în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
mai apropiat de literatura cultă. În scris, a circulat, la noi, prin intermediul cărților populare (Albinușa, Archirie și Anadan), al diferitelor manuscrise și al operelor marilor cronicari din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Îndemnuri la culegerea „vorbelor cu tâlc” vin îndeosebi din Transilvania, de la Dimitrie Țichindeal, Timotei Cipariu ș.a. Prin 1845 vornicul Iordache Golescu întocmește o culegere intitulată Pilde , povățuiri i cuvinte adăvărate și povești. Culegeri propriu-zise sunt cele ale lui Anton Pann, I.C. Hințescu, Petre Ispirescu, iar cea
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși, 1941; Carnet de soldat, București, 1942; Hai cu mine, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1942; Puntea din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare cu tâlc, București, 1956; Pe drumuri de țară, București, 1957; Sosesc romantic, București, 1968; Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, București, 1971; Un alai la pescuit, București, 1972; Luminile oglinzilor, București, 1974; Rondelul grădinii de sidef, București, 1974; Anotimpul izvoarelor
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
1970, 22; Adrian Popescu, „Poeme rococo”, TR, 1971, 5; Dan Laurențiu, „Erezii”, LCF, 1971, 7; Dan Cristea, „Erezii”, RL, 1971, 9; Laurențiu Ulici, „Erezii”, CNT, 1971, 12; Ermil Rădulescu, „Ninse colinele în amurg”, AST, 1974, 3; Laurențiu Ulici, Povestiri cu tâlc, RL, 1977, 25; Mircea Moga, „Întoarce-te să mă vezi”, CNT, 1977, 25; M. N. Rusu, Personajul numit destin, AFT, 1977, 6; Nicolae Ciobanu, Vocația pentru proza scurtă, LCF, 1977, 37; Valentin Dumitrescu, Lirism și disimulare ironică, LCF, 1978, 1
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
să domnească) zguduie conștiința ușuratecului Petru Cercel, silindu-l să-și reconsidere mănunchiul de valori după care se călăuzise până atunci. Sunt, în scrierile dramatice ale lui O., câteva personaje-cheie. Fie prin încărcătura lor psihică, fie prin histrionismul lor cu tâlc. Insinuându-se printre eroii reflexivi ori munciți de patimi, Hamlet - figură tutelară - lasă în urmă-i o dâră fosforescentă. Un personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
inițiative erau, la noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile acestui personaj al culturii populare balcanice și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin frazări și fragmentări imprevizibile, prin bararea, cu o linie orizontală, a unor cuvinte (la care poetul ar fi renunțat, dar pe care le lasă lizibile, nu fără tâlc) se obțin cezuri productive semantic, goluri, zigzaguri ale traseului privirii de-a lungul și de-a latul paginii, întreruperi și temporizări ale citirii, care structurează decodarea poemelor într-un chip anume. În și mai mare măsură caracteristică e o formulă
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
mistere oculte, K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir istoric, mizând pe interferarea de real și suprareal. Formula care ar putea sugera impulsurile acestei narațiuni este „febră și viziuni”. Dyonisia (1926), „roman de voluptate și durere”, istorisește, cu un tâlc moralizator, pătimirile unei cochete. Răsfățată și egoistă, Dyonisiei, căreia îi place să fie dorită, viața îi rezervă o lecție dură. Un accident stupid o desfigurează, și pentru atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume, administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile, administratorul poate s-o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil mazilescu - și dintr-un foarte abil cântăreț de pe meleagurile italiei. folosește prea mult diminutivele. se află în același timp sub influența muzicii de toate felurile
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Stropi de rouă (1919), urmată de Cântarea neamului (1925) și Doina (1927), de Fabule (1928), Viermi și stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1938), două culegeri semnate Radu Bardă - Treziți-vă, români! (1936) și Iuda (1937) - ș.a. Poezia
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București, 1927; Fabule, București, 1928; Viermi și stele, București, 1936; Curcubee peste veac, București, 1937; Vorbe cu tâlc, București, 1931; Psaltirea în versuri, București,1933; Chiot către neamul meu, București, 1936; Treziți-vă, români!, București, 1936; Cântecile vinului, București, 1936; Ben-Hamar cântă. Poeme arabe, cu desene de Ștefan Constantinescu, București, 1936; Iuda, cu desene de Petre Lazăr, București
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]