1,062 matches
-
să ceri, mai trebuie să și dai ceva În schimb! E copilul unui fond de investiții! Și-a făcut galeria asta numai datorită cunoștințelor părinților lui din lumea artelor. S-a terminat! Gata! Mâine-dimineață plec. Să se descurce singur cu tâmpenia lui de târg. Își trase răsuflarea și se gândi puțin. Da, dimineață Îl sun și-i spun că plec. Îl Întreb dacă are ceva Împotrivă să plec, zise după o scurtă pauză... — De ce să-l mai suni? se enervă Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suna la poliție. Desert Rose oftă. Polițiștii Îi telefonaseră când era În L.A. și Îi ceruseră să se prezinte imediat la secția din New York, de parcă ar fi fost o criminală. Nemernica de clientă Îi mințise că Desert Rose Îi furase tâmpenia ei de echipament de doi bani, deși Diamond știa prea bine că acesta se afla În biroul avocatei lui Desert Rose și că l-ar fi primit Înapoi imediat ce-ar fi plătit taxa scadentă pentru vizionări și transferuri. Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e apelul la șapte jumătate, bine, m-a prins și apelul în pat. Îmi pun ceasul cu alarmă să mă trezească, oricum. Între orele astea stau și mă gândesc, e mintea mai limpede, ce-aș face eu, tot felul de tâmpenii, să fac și eu ceva. E greu când stai. Stai pe cameră în fiecare zi. E rău de tot, nu ne scoate și pe noi la ceva. Faci sport, dar nu e cum ai da cu o mătură, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a spus, două-trei săptămâni, uite, îți dau niște bani la doamna doctor, să ai să-ți cumperi ce ai nevoie, și apoi vin. După care am stat o săptămână, două, trei, s-au terminat banii, am învățat o grămadă de tâmpenii. Erau și copii de paișpe-optșpe ani și puteau să ia legătura cu noi, nu era nici un gard viu. Îi vedeam pe cei mari, nenorociri, violuri, îi urmăream. Prea aveau bani, prea se îmbrăcau frumos și practic învățai fără să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fi trebuit să aibă 21 de ani. Să vă spun: eram pornit împotriva la orice, începusem drumul ăsta și ziceam că nu mai am cale de-ntoarcere, nu mai are nici un rost. Mă gândisem și la sinucidere, deci la prostii, tâmpenii de genul ăsta. Până-n clipa aia, totu-mi mergea rău, rău, rău. Conflicte, scandal... Dom’le, după ce s-a-ntâmplat cu fiica, a fost ceva așa, în mine - eu știu? -, la căpățână. M-oi fi lovit când m-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și de avangardiștii noștri interbelici: „Bucureștii și-au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iert, că Înțeleg faptul că nu Încerca decît să fie drăguță, că nu, nu vreau să returneze lucrurile acelea minunate și că, de fapt, fusesem supărată doar din cauza hormonilor, generozitatea și amabilitatea ei Încîntîndu-mă peste măsură. Sigur că e o tîmpenie, dar simt ceva ce n-am crezut nicicînd că voi simți față de ea: milă. În realitate, Îmi pare rău de ea și, deși știu prea bine cît de ticăloasă și de manipulatoare poate fi și ce avea de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră de coșmar. Fran se Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte bună cu tine. — Ai Înnebunit? Doar pentru că Încearcă să-mi acapareze complet viața, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aceia ai căror părinți vorbesc cel mai mult cu ei, chiar și despre cele mai mărunte lucruri. Tom e, desigur, un geniu În devenire, așa că fac tot ce pot ca să-l stimulez vorbind cu el toată ziua, de regulă despre tîmpenii. Odată, Dan m-a surprins Întrebîndu-l pe fiul nostru dacă să port pantalonii negri sau pe cei maro. În acel moment, Tom stătea pe patul nostru, sprijinit de perne, rozînd fără pic de milă dintr-un colăcel de cauciuc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aș ști, dar, aproape inconștient, spun: Cred că ar trebui să ne despărțim pentru o vreme. Respir adînc. SÎnt șocată. Dan se uită la mine și văd că și el are aceeași reacție. Totul mi se pare ireal. Un clișeu. TÎmpenii. Aș vrea să fi venit cu ceva mai original, ceva mai nimerit decît frazele astea care par scoase dintr-un film de televiziune prost. Dar alt mod de a mă exprima nu există. — Dan? Tu nu spui nimic? — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
epilepsie și a început să se rostogolească pe jos, făcând spume și sfâșiindu-și pielea feței cu unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați-vă la un biet nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă molesteze femeile. La început șovăitori, s-au uitat unul la altul și au început să spună: - E-adevărat! Goniți-l de-aici! Am îngenuncheat lângă donatist, șuierător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu reușesc să mărit nici măcar doi desagi de sare. L-am liniștit: - Când vom ajunge la Adria, o să-ți dau moneda. Îți pot garanta și imunitatea pentru cele săvârșite odinioară în ținutul longobard. A râs, ca și cum aș fi spus o tâmpenie, întorcându-mi-o: - Cu aurul sunt de acord, imunitatea însă ține-o pentru tine. Cu totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello era mai pățit, dar și mai viclean decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
balamuc Întreg, ți-e greață, uite, e praf până și pe biscuiți. Ce fac? explodă ea aprinsă la față, ai curajul să mă Întrebi ce fac? Antonio Îi spuse nu urla În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nod dur, ceva ce-l Împiedica să Înghită. Ar fi vrut să parcheze la Ponte Milvio, să coboare pe malul solitar al fluviului, pe unde se plimbau bicicliștii și maratoniștii, și să o pună pe americancă să-i povestească orice tâmpenie - dacă se simțise bine la Roma, ce mai făcuse de când nu se văzuseră. Și să rămână acolo până la căderea nopții, și atunci ar fi fost prea târziu pentru orice, și n-ar mai fi putut face altceva decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tristețea și proiectele automutilante, Olanda Îi păru aproape și posibilă, iar imaginea Romei purpurii și calde din fața lor Îi păru o promisiune de fericire viitoare. Și se simți fericit pentru el, pentru Dario și pentru seara care urma. — E o tâmpenie, mă iertați că v-o spun, spuse Emma cu o franchețe cu care nu era obișnuit, deoarece cunoscuții lui nu și-ar fi permis vreodată să-l contrazică. Acelea erau alte vremuri, astăzi pentru majoritatea oamenilor să mori la treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de un tip cu aceeași inițială, iar Sasha se Înroșise, căci nu știa dacă ea știa că numele lui era Alessandro. Când ajunseseră În centrul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de atunci l-a scos din palatul domnesc și l-a trimis aici la Șotânca, pe mâna mea. Eu îl țin, eu îl hrănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a așezat pe marginea patului, în așa fel încât s-o poată privi în ochi. - Îți aduci aminte ce ți-a spus Ianache în după-amiaza aceasta? - Părea destul de pierdut, ca și când ar fi luat-o razna... - Ce ți-a spus? - Tâmpenii, nici nu mai știu. Că el nu e el, ci altul.... - Păi, așa și era. Ai vorbit cu Zogru, nu cu Ianache, iar Zogru sunt eu, intrat în Alecu Moruzi, atât cât să stau de vorbă cu tine. Pentru Zoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi exact ce ți-a spus nefericitul acela de Ianache. Ca orice corp locuit de Zogru, Alecu se simțise într-o stare euforică, vorbind fără să fie convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spera ca el să vină totuși, iar când a intrat pe ușă, ea s-a simțit ca după o ploaie de vară. - Am scris o povestire, a început Zogru, conștient că Andrei Ionescu nu ar fi dat niciodată explicații, o tâmpenie de fapt, nici nu știi cât de rău îmi pare că m-am lăsat luat de val și-am uitat de ceas, o, bineînțeles, de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-și dă silința, totuși, să bea cu gura larg deschisă, cred că din cauza presiunii mari apa-i pătrunsese și în nas, iar când s-a șters pe față cu mâneca hainei, a spus că n-are rost, că-i o tâmpenie, plămânii ar fi trebui până acum să-l doară, însă el nu simte nimic, nici metoda asta n-o să țină, dar să încerc și eu, poate că eu o să reușesc, numai să nu mă chinui să fac suprapresiune-n țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
valoare, și atunci am simțit că m-apucă durerile de burtă, m-am ținut cu mâna de ea, chircindu-mă, mi-au și trecut, și atunci i-am spus lui Szabi că ideea asta cu pneumonia a fost o mare tâmpenie, n-o să iasă nimic, dacă vrem să scăpăm de scandal, va trebui să găsim altă chestie, ceva care merge la sigur, și atunci Szabi a zis că am dreptate, cel mai bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
echipa s-ar califica, iar Vasököl a încuviințat din cap și mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt din țigară, iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la inima aceea din dulap, în timp ce mă gândeam că prin tubul albastru iese din inimă sângele rece, iar prin cel roșu, sângele fierbinte, dar numai ce-mi trecuse asta prin cap, că mi-am și dat seama că-i o tâmpenie, și atunci Vasököl mi-a spus că e-n regulă, vede el că mă dau bătut, și să nu-mi mai forțez atâta creierul, că fac febră musculară, și deschizându-și palma, am văzut imediat că are în mână ventilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]