2,191 matches
-
ZĂSTROIU, Remus (18.I.1936, București), istoric literar. Este fiul Virginiei (n. Iosif) și al lui Alexandru Zăstroiu, tâmplar. Urmează în orașul natal primele clase, iar din 1950 Gimnaziul „C. Dobrogeanu-Gherea”, apoi, la Galați, Liceul Militar de Marină, după care îmbracă uniforma Școlii Superioare Militare de Marină din Constanța (1954-1957). Dificultățile experienței îl conving să își caute în altă
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
să hotărască, Și ca toiagul celui ales, să odrăslească. Și, o, minune mare! Fiindc-a doua zi, Toiagul lui Iosif, flori de crin odrăsli, Și arhiereul, preoții, cu toți au înțeles, Că el să ocrotească Fecioar-a fost ales! Iosif era tâmplar, de loc din Nazaret, Bătrân și credincios, cinstit, cucernic, drept, Ce se trăgea din seminția lui David Împărat, Deci lui Sfânta Fecioară, i s-a încredințat! Prin Pronie cerească, logodna s-a făcut, Ca-n fața lumii, Pruncul care va
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
și conținutul care trebuie ales cu multă grijă dintr-o multitudine de posibilități: -unele din temele pentru acasă -unele din notițele luate în clasă extemporalele -planșele de la abilități practice sau educație plastică -obiectele utilizate în cadrul orelor de matematică (ex: metrul tâmplarului, ceasul, figuri geometrice) -casete audio cu înregistrarea probelor orale la care a fost supus elevul. La clasele I-IV cel care face selecția materialelor este învățătorul, ținând seama de indicațiile și preferințele elevului. În cazul acesta, în care cel dintâi
METODE MODERNE DE EVALUARE ÎN CONTEXTUL REFORMEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Scarlat Cristina, Buda Livia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_896]
-
tatăl moare pe front), este crescut de bunicii dinspre mamă în satul Ogra, județul Mureș, unde urmează și primele șase clase (1915-1921). Ulterior, până în 1926 frecventează Școala de Arte și Meserii din Târgu Mureș, secția tâmplărie, la absolvire fiind angajat tâmplar la Atelierele CFR Cluj (până în 1928). După efectuarea stagiului militar, în 1929 dă diferența de studii pentru liceu la Sighișoara și se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj, secția artistică, unde este elevul sculptorului Romulus Ladea, dar în
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj, secția artistică, unde este elevul sculptorului Romulus Ladea, dar în 1932 este eliminat din cauza neachitării taxelor de școlarizare. Funcționează ca profesor suplinitor de desen la Școala de Ucenici din Cluj (1936), tâmplar la Fabrica de Mobile din Târgu Mureș (1937), profesor de arte decorative la Academia de Arte Frumoase din Timișoara (1938-1939), inspector al muzeelor (1942) și subinspector general al artelor pentru Transilvania (1943-1946), redactor-șef la „Arta plastică” (1966-1968). Debutează cu
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
finală), de o simplitate cvasifolclorică. O anumită ingenuitate se manifestă, cu grație jucată, argheziană, și în poemele cu tematică religioasă: „A venit la mine și mi-a spus:/ «Lasă-mă să-ți zic Isus»./ M-a luat deoparte-apoi: «Ai fost tâmplar,/ Fă-mi până mâine-o cruce de stejar»./ Văzând că nu-l refuz, mi-a mai cerut,/ Mieros, și-un pumn de cuie cu-mprumut./ A doua zi, când era gata tot, / Ca o femeie m-a luat de cot
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
, Ion Larian (18.XI.1916, Adjud - 7.XII.1997, București), poet și traducător. Este fiul Siminei (n. Dobre) și al lui Dumitru Postolache, tâmplar. Învață la Liceul „Unirea” (1928-1936) și la Liceul Comercial (1936-1939) din Focșani. Face studii universitare la Academia Comercială din București. În anii 1942-1945 este reporter de război. Tehnician la „Gazmetan”, București (1947-1951), lucrează până în 1953 ca proiectant la Institutul de
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
, Cristiana-Maria (21.II.1964, Negreni, j. Teleorman), poetă. Este fiica Ioanei (n. Mitrea) și a lui Stan Diaconu, tâmplar. A urmat Școala Generală din Negreni și a absolvit Liceul Agroindustrial din Olteni, județul Teleorman (1982). Este licențiată a Facultății de Științe Naturale și Agricole (1985) și a Facultății de Biologie (1995) din cadrul Universității din București. Funcționează ca profesor de
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
, Iosif (11.III.1932, București - 8.XI.2003, București), dramaturg și eseist. Este fiul Amaliei (n. Baroti) și al lui Iosif Naghiu, tâmplar. Face școala primară la București, unde începe și liceul, pe care îl termină la Reghin (1947). Desfășoară timp de câțiva ani diverse activități sportive (joacă baschet), devenind apoi student al secției de grafică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
, O.[vidiu] (19.VII.1962, Năsăud), poet, eseist și prozator. Este fiul Mariei (n. Manoilă) și al lui Ioan Nimigean, tâmplar. Urmează primele opt clase la Ilva Mică, după care între 1977 și 1980 este elev al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud. În 1983 devine student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, de la Universitatea „Al I. Cuza” din Iași. După absolvire
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
, Ion (16.II.1947, Tatomirești, j. Dolj), poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Florea) și al lui Dumitru Pachia, tâmplar. Urmează liceul la Filiași (1961-1965) și Facultatea de Filologie la Timișoara (1966-1971). Își ia doctoratul în filologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la școli generale din Fratoștița, Tatomirești și Brădești, județul
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
de a-și relua locul în învățământ (trei luni, în 1956) fiind sortită eșecului, deoarece intervin evenimentele din Ungaria și este din nou suspectat. Se va întreține ca muncitor sezonier, culegător de fructe de pădure, săpător de fântâni, ajutor de tâmplar, paznic, șef de coloană auto, manipulant de mărfuri, om de serviciu etc., ocupații derizorii pe care le continuă și după stabilirea sa la Cluj, în 1961. Abia în 1964 este primit ca secretar literar la Teatrul Național din Cluj, iar
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
nou aceste nuvele În câmpul literaturii din RPR? Socotim că În ele apar elementele realismului socialist. (Ă). Interesant este drumul spre literatură al debutanților noștri. Sunt printre ei muncitori de fabrică, cum este cazul tânărului strungar Ștefan Gheorghiu sau al tâmplarului Gheorghe Roman. Ei aduc viața vie și au pornit În literatură nu cu gândul „de a se realiza” ci pentru că simțeau imboldul lăuntric de a spune altora, tuturor oamenilor muncii din țara noastră, ce simt, ce văd. Sunt printre ei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
P.A.C., f., 27 ani). Sunt însă menționate și situații în care calificarea dobândită în timpul instituționalizării a reprezentat un punct forte și un sprijin pentru a-și face o situație: (M.C.M., b., 30 ani) s-a folosit de calificarea de tâmplar, învățată la Cobia; (B.V., b., 24 ani) lucrează efectiv ca sudor, meserie pe care a deprins-o în timpul institutionalizării. Alții au vrut să mai învețe meserii noi, dar nu au mai reușit. A intervenit căsătoria, comoditatea sau lipsa mijloacelor materiale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru natural, atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și gândurile, deciziile și acțiunile. De altfel, dat fiind că prelucrează lemnul, tâmplarul simbolizează trasnformarea pozitivă și armonioasă a energiilor, capacitatea de a-și utiliza în mod inteligent potențialul. În inconștientul colectiv, lemnul are și o semnificație de protecție, funcție reluată în superstițiile ce recomandă să se bată în lemn pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
BĂCILĂ, Iosif (12.IX.1947, Dalboșeț, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Floarei Băcilă, funcționară, și al lui Iosif Băcilă, tâmplar. Urmează școala generală în localitatea natală, apoi liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
, Gheorghe (26.VII.1939, Ticvaniu Mic, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Elenei (n. Cătană) și al lui Gheorghe Azap, tâmplar. Face studii gimnaziale la Ticvaniu Mic și liceale la Oravița, Anina și Timișoara. Este redactor la revista „Răzoare” (Oravița, 1996). Colaborează la „Caraș-Severinul literar și artistic” (Reșița), „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roșu” (toate de la Timișoara), „România literară”, „Steaua”, „Transilvania
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase, primul „transport de negrotei“, autoritățile hotărâseră să Îi țină aici, În Groapa Neagră. Acum aici se Înghesuiau oameni cu tot soiul de profesii: muncitori la turnătorie și avocați, servitoare și tâmplari, medici și huligani, dar majoritatea oamenilor - asta Întâmplându-se În anul 1932 erau șomeri. Și totuși veneau din ce În ce mai mulți În fiecare an, În fiecare lună, căutând slujbe În nord. Dormeau pe fiecare canapea din fiecare casă. Își construiau barăci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi țipat în ureche să se oprească. Cu ciocanul? Nu avem spumă? Am văzut o grămadă de cutii cu așa ceva în cantină. Păi, da. Cu ciocanul... spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau pricepuți în ale fixării tablelor. Cam avea dreptate... Tu, zisei uitându-mă la cel pe care-l căutam, să-i iei pe cei nouă amici ai tăi și să vii... În al doilea nivel al subsolului, sub laboratorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din partea mea? Am stat jumătate de zi la spital și nu am făcut nici măcar o analiză... Cu toate că aveam pupilele contractate, nu vedeam întunecat. Da, din precauție, mi-au pus o perfuzie de șaizeci de minute. Îmi aduc aminte de săracul tâmplar care a venit la spital cu degetul tăiat, plin de sânge. Însă nimeni nu s-a îngrijit de el. «Acum ne ocupăm de cazurile cu sarin, nu avem timp de așa ceva!» Eu îl compătimeam pentru că el, care era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și-a păstrat tot timpul aerul optimist. „Ne-am căsătorit în 1972 și ne-am mutat aici. Până atunci am locuit în Asakusabashi. Acolo m-am și născut. În trecut i se spunea Mukōyanagiwara și era la țară. Tata era tâmplar. La început a avut un atelier în Yamaguchi. Înainte de cutremurul devastator din Kantō s-a mutat la Tokio. Adevărul e că tata avea de gând să meargă la Kyōto să devină tâmplar la sanctuare. Și-a luat toate uneltele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spunea Mukōyanagiwara și era la țară. Tata era tâmplar. La început a avut un atelier în Yamaguchi. Înainte de cutremurul devastator din Kantō s-a mutat la Tokio. Adevărul e că tata avea de gând să meargă la Kyōto să devină tâmplar la sanctuare. Și-a luat toate uneltele și a trecut prin Shomonoseki. Pe drum s-a întâlnit cu alt dulgher care mergea spre Tokio și care i-a spus: «De acum încolo, la Tokio e bine!» Auzind asta, tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos privirea și se retrăgeau, căutând instinctiv protecția soților. Un tânăr soldat, văzându-se poate împiedicat în cale, cine știe cum, de un băiat, îl împinse cu duritate îndărăt; tatăl acestuia, un om înalt și robust în haine de lucru, poate un tâmplar, se interpuse între ei, postându-se în fața războinicului. Mulțimea fu cuprinsă de un fior. Alți burgunzi se apropiară de tovarășul lor, o femeie scoase un strigăt, se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât sub ochi câinii ăștia și de copiii mei nu mai știu nimic. îi ascunsesem într-o pădurice când am aflat că veneau hunii. cine știe, poate sunt încă vii... poate... Tăcu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându-se călăuzit de toți acești oameni fără căpătâi ce aveau să ducă lumea la pieire... Sau unde era tâmplarul Platon Sreda, cel care, după ce și-a Îngropat consoarta moartă de oftică, a băut o lună În șir de unul singur, Împungându-se cu sula și lovindu-se cu capul de pereți și apoi s-a dus la cimitir, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]