807 matches
-
sfătuiască cu Ahile, desigur în vederea ofensivei din dimineața următoare. Ar fi aflat Agamemnon și restituirea leșului ar fi fost întârziată. A doua primejdie de care a vrut să-l ferească pe Priam era el însuși. Îl roagă să nu se tânguie prea mult pentru ca durerea lui să nu stârnească propria lui durere, pentru Patrocles, și astfel, amintindu-și, nu cumva să-l cuprindă vreun acces de mânie ucigașă. Și tocmai de aceea pregătește leșul de plecare pe ascuns de bătrân, ca să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ea te-a vârât, cuprinsă de mânie, / În trunchiul despicat al unui pin, / În care, doisprezece ani în șir, / Te-a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit, lovit în ce-i era mai scump, în libertatea sa, se tânguie și geme și chiar țipă, așa gingaș cum e, atât de tare, încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o strâns Dumnezău, șî n-am avut parti niș di el. Eara tari bun Ion șî vrednic... bărbat fără samăn. După dânsu‟ nu‟ni mai trebuie alt bărbat, câți zâli‟oi mai ave‟! - Nu folosăști mamî la nimica, să te tângui. Intră bătrâna în vorbă. O murit! Șî nouă ne vini rându când hotărăști Dumnezău! Asta-i viața! - Nu, nu mai vreu să mai azvârl înc‟o căciulî în pod. Așa, își încheie femeia scurta ei destăinuire... ca o mărturisire înaintea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rezolv treaba asta acum. —Bine, bine. Darcey se dezmetici de-a binelea. Haide, dă-i bătaie. Nieve o puse pe Darcey pe speaker și scrise traducerea pe calculator. Dură mai mult de o oră - din loc în loc, Darcey se tot tânguia că era cel mai plicticos lucru pe care îl auzise vreodată. Dar Nieve insistă să o ducă până la capăt. —Merci beaucoup, îi spuse lui Darcey când isprăviră într-un târziu. Ești divină. Da, da, sigur. Însă Darcey era bucuroasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți, care căutau, grohăind, jirul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vine și cumpără. Am lucruri bune tocmai de la Viena. Bani să ai! Apăi, asta-i rău, domnule, se posomorî badea Vasile, căci am doar câțiva saci cu grâu. Îți dau cinci bani chilu! Asta-i piața. A sărăcit lumea! se tângui negustorul. Cam puțin, eu vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți să mergi la alții, dar să vezi că nimeni nu-ți va da mai mult ca mine. Supărat, badea Vasile își luă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat zâna. — Zmeul cel rău ne-a luat lumina, a ridicat un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața lățită de teamă. — Nu! se tângui el, căutând disperat o scăpare. Nu! O să mă trimită la-nchisoare! Logan se gândi că era al naibii de evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai ucis și i-ai abuzat. Le-ai mutilat trupurile. Unde credeai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce urmărea consolidarea puterii s-a transformat, spre surprinderea tuturor, într-o familie fericită. Tatăl nostru a murit repede, în război, după cum știi. Augustus a spus speriat că și-a pierdut brațul drept, „omul care a dus toate bătăliile mele“, se tânguia el. Maștera însă nu plângea și i-a sugerat că un singur om în tot imperiul îl putea înlocui pe marele Agrippa și că acel om era fiul ei, Tiberius. Trebuia să-l facă pe el moștenitorul puterii, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Filmul era mai lung decât mă așteptasem. Când mi-am ridicat iarăși privirea spre ecran, totul era întunecat, cu excepția unei singure lumini care pâlpâia. Se auzeau strigăte furioase. Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să iei pâinea de la gura copilului, se tânguia ea. Ți-am auzit fiul gemând în somn de foame, urlă ea. Otto face un pas în față și ia cuvântul. — Nu e nevoie să ne distrugă naziștii. Ne distrugem și singuri. Pentru Dumnezeu, am mormăit. Femeia din fața mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și Îl lovi În piept cu pumnii ei slabi, tânguindu-se: De ce mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lire, după estimările mele. Poate un pic peste. O răsplată jalnică pentru atâta muncă, pentru atâtea griji și suferințe. Gândul i se citea, se vede, pe chip, căci Alexander adăugă. — Eu o să pierd o mie cinci sute. Mai mult, se tângui Shone. — Orice piesă e un joc de noroc, zise Alexander. Nu știi niciodată dacă o să câștigi sau o să pierzi. În teatrul ăsta am avut noroc până acum, dar... Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care însă nu se putea ști nimic, stătea scris acolo: „Dar despre toate nedreptățile pe care ni le-au făcut polonezii nu se spune nimic...“ În continuare, rudele povesteau despe abuzurile îndurate, despre dispăruți, morți și despre bunicul care se tânguie întruna și căruia nu i se mai alină durerea pentru tâmplăria pierdută - „circularul, mașina de rindeluit, toate tocurile alea de ferestre și uși depozitate în pivniță...“ Pe același ton se plângeau de sărăcia generală, din ce în ce mai mare: „Cel mai rău ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru se tânguie o vară legenda românului din cerul divin mai plouă-n tăceri pe-o geană de seară. Venim cu luare aminte, Doamne, cei ce mai fac rău o să piară-n curând Căci sabia ta de sute de ani, nu mai doarme
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de tare, întorcându-se din nou cu fața la pădure. Uite! Am să vin la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îngrijorător de fierbinți - temperatura apei În care nu mă voi spăla. Trebuie să Încerc să mă calmez. Soțul meu pare foarte agitat. De ce nu s-a bărbierit? Chiar În momentul ăsta, se aude o voce de sus, de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată cât timp se pierde adormind? La prima vedere, pare destul de rapid, dar de fapt nu adormi pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu o altă persoană. Singurul lucru care m-a făcut să n-o iau razna a fost faptul că trebuia să fiu în toate mințile ca s-o intervievez pe actriță, ceea ce s-a și-ntâmplat ieri. —Daphne, m-am tânguit eu când mi-a răspuns la telefon. — Fugi de-aici! zise ea. Daphne își începe fiecare propoziție cu „fugi de-aici!“ Ce s-a-ntâmplat? —Zach. E într-o dispoziție îngrozitoare. Nu face altceva decât să se uite la CNN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon solei, mon solei! Și începu a plânge și a se văeta și a geme, în multe vorbe, pe limba lui, bocind de lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate a tuturor?... Iar Străilaș s-a sfiit, dintr-odată și s-a adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
situația noastră, că mai bună este decât a celor care fără de noroc au fost aruncați pe Ape sărate, iar așa, fiind ca noi, aici, e mai bine și nu avem a ne plânge Încă el, Ali Străilaș, s-a mai tânguit o vreme, arătând mare pârjol de disperare în sufletul său și frângându-și mâinile și neavând curaj să-și pună inima în palmă dinaintea mea, dar mai prevestindu-i eu, că dinafara galeriilor minei, românașii noștri dau luptă mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu supușenia de rigoare, într-o republică de democrație populară , aliniindu-și rândurile de plumb și felul de a scrie după modelul jurnalului central. Îmbrâncelile inutile ale prostimii congestionate de mârlănia predominantă te iau și te duc ca apa, se tângui în sine Mircea, care nu încercase să aibă asupra sa, cu această ocazie, decât un buchet de flori, nevinovate și pașnice vegetale, utile pentru a-i convinge pe cei cu Ochi-albaștri că are mâinile ocupate. A fost cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcut anume. Da, da! vin imediat, răspunse el chemării Zoei, care îl convocase de două ori la cafea. Continuă să reflecteze: multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile se comportă la fel, ca pe vremuri: noaptea se tânguiesc sfâșietor, implorând aleatoriu pe un partener de rendez-vous: Mirrrron, Mirrron! Mirrrron!... Până când motanul răspunde la apel: Mirrranda, Mirrranda! Pufni în râs, amintindu-și de dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]