KorAP: Find »[drukola/base=târî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...232 >

5,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți “Ei da, asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată viața lui inutilă pur și simplu căutînd al treisprezecelea mamelon.” Și ce vă pot răspunde ? Ce pot face ? Să mă tîrăsc În patru labe și să recunosc ? Sau să Încerc să protestez și să strig : “Asta e tot ? Chiar nu mai există absolut nimic În afară de asta ?” CAPITOLUL 2 În fiecare noapte, mama ne părăsea ca să se strecoare În piață, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
În sensul concret, literal - era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
una și alta. Muream, ca și Peewee, Însă mai lent, și nu ucis accidental, ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile aspre ale grătarului ce susținea tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile aspre ale grătarului ce susținea tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare, am alunecat În jos prin puțul Liftului și m-am rostogolit pînă jos În pivniță, m-am tîrÎt pe sub ușa ce dădea În stradă și am alergat spre cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru sobru, de afaceri, asortat cu pantalonii. Mă părăsea. Dac-aș fi fost bărbat, m-aș fi putut tîrÎ la picioarele ei, aș fi putut s-o apuc de glezne și să plîng. Nu voiam să mă părăsească niciodată. Nu pleca. Expresia de pe chip i s-a Înăsprit. Nu te prosti, Firmin. Ăsta e sfîrșitul, și o știi prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o zduguitură puternică, urmată de o rafală de praf și tencuială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ocupă decît de divorțuri și logodne desfăcute? Îl Întrebă Rowe. — Firma noastră este o Întreprindere respectabilă, cu o anumită tradiție, răspunse domnul Rennit. Nu sînt un Sherlock Holmes. Doar nu te aștepți ca un om În situația mea să se tîrască pe podele căutînd pete de sînge cu microscopul? Dacă ai cumva vreun asemenea necaz, adăugă el tăios, te sfătuiesc să te adresezi poliției. — Ascultă, zise Rowe, fii rezonabil! Știi bine că ai la fel de multă nevoie de un client pe cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să mă sfătuiesc cu dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața cenușie se tîra Încet, Îngreunată parcă de molozul jilav al dărîmăturilor din noaptea trecută. Faptul că și domnul Rennit Îl părăsise Îl făcea pe Rowe să se simtă și mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni - nu prea mulți, pentru că nu era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
bună zi fusese acostat În Piccadilly Circus de un individ cărunt, Îmbrăcat cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E drept că o dată, În prima fază a bolii, ea izbucnise Într-un plîns isteric și-i spusese că preferă să moară decît să-și tîrască zilele În felul ăsta. Mai tîrziu, Însăși răbdarea și curajul ei aveau să i se pară insuportabile. Încercase, așadar, să scape de propria lui suferință, nu de a ei, iar ea sfîrșise prin a ghici, poate numai pe jumătate, soluția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul de la recepție Îi spuse, măsurîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
La toate se gîndesc! zise ea. Rowe simțea cum Îi revine buna dispoziție: crezuse că-și va lua viața chiar astăzi, dar se Înșelase - avea să trăiască, pentru că putea fi din nou de folos cuiva. Nu mai avea senzația că tîrăște prin lume un trup nefolositor și Îmbătrînit. — Prin Înfometare nu cred c-ar putea să ne scoată de-aici, spuse el. Iar de intrat În apartament n-au cum - decît pe fereastră... Nu! N-au să poată! M-am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și stați liniștiți. Nu aveți nici un drept să mă tîrÎți În aventura asta. — Ba da, replică tăios domnul Prentice. Toate drepturile. În zilele noastre, nimeni nu-și mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat În slujba patriei. Stăteau toți trei pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

era ajutat să traverseze parcarea. Reconstituirea accidentului fusese un fiasco - lovită de camionul în derapaj, mașina lui Seagrave se blocase în barele de protecție descoperite ca un toreador miop care ar fi alergat drept în coarnele taurului. Camionul, după ce-l târâse în jur de cincizeci de metri, îl izbise de una dintre berlinele care veneau din sens opus. Violența neașteptată a coliziunii ridicase toată mulțimea în picioare, inclusiv pe mine și pe Helen. Numai Vaughan rămăsese nemișcat. În vreme ce șoferii năuciți coborau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]