1,881 matches
-
trânti ușa după ea. Încercă să se calmeze, uitându-se din nou la text, privirea sa urmărind rândul în care autorul își numea orașul natal, Ur, cetatea mesopotamiană în care s-a născut Avraam. Văzu sigiliul de pe partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la capăt, repetat apoi într-un alt colț și, din nou, pe margini. Nu fusese făcut cu un cilindru, sigiliul utilizat de regi și de oamenii bogați, tubul din piatră cioplită care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
utilizat de regi și de oamenii bogați, tubul din piatră cioplită care putea fi rulat pe lutul moale, lăsând astfel un semn unic, o semnătură. Nici nu erau urme în formă de semicerc, care ar fi putut fi imprimate pe tăbliță de unghia degetului mare de la mâna dreaptă a autorului. Nu, era un model care putea fi întâlnit și mai rar decât acelea, unul pe care Guttman îl recunoscu imediat - și îl găsi tulburător. Era o urmă circulară destul de grosolană, formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a plătit cu reputația lui pentru asta. Greșeala sa a fost elementară. A vrut să creadă că erau adevărate. Acum, în casa lui din Ierusalim, Shimon Guttman știa cum trebuie să se fi simțit Trevor-Roper: voia cu disperare ca această tăbliță să fie ceea ce părea. Se uită la lutul ei brun-roșcat, nuanța la care s-ar aștepta orice expert pentru Irakul din acea perioadă. Era zgrunțuroasă și avea întipărită amprenta vremii, cum au arătat dintotdeauna obiectele atât de vechi. Guttman apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fie ceea ce părea. Se uită la lutul ei brun-roșcat, nuanța la care s-ar aștepta orice expert pentru Irakul din acea perioadă. Era zgrunțuroasă și avea întipărită amprenta vremii, cum au arătat dintotdeauna obiectele atât de vechi. Guttman apropie tăblița de ochi: unghiurile formate de toate liniile acestei scrieri cuneiforme, toate caracterele silabice erau exact cum trebuiau să fie. La fel și exprimarea. Toate expresiile, toate formulările se potriveau cu dialectul și cu momentul istoric: am grăit astfel în fața judecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a scăpat din vedere un fapt crucial. I le-a adus cineva, cerându-i avizarea. Multe lucruri depindeau de verdictul lui. A existat permanent riscul unei înșelătorii. Acum nu era la fel. Nu a venit nimeni la Guttman, dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a-l vizita pe Aweida, s-ar afla încă în bazar, pe o tavă, gata să fie vândută unui colecționar neștiutor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Shimon Guttman. Logica era de partea lui. Pentru a crede că acesta era un fals, trebuia să fii de acord cu niște afirmații foarte puțin probabile. Că cineva a depus o muncă grea și costisitoare pentru a inscripționa o tăbliță în așa fel încât să pară o relicvă mesopotamiană de acum patru milenii. Că acest falsificator și-a lăsat lucrarea pe mâinile unui comerciant din Ierusalimul de Est, fără să spună nimic, în speranța că soarta îl va aduce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
materializa, și pentru ce? Cu siguranță nu pentru bani, de vreme ce Guttman nu a plătit nimic unui comerciant care nu avea habar de lucrul la care renunța. Nu, dacă ar fi fost un fals, falsificatorul i-ar fi adus cu siguranță tăblița lui Guttman și ar fi cerut milioane de dolari. Adevărul rece, rațional era că avea mai mult sens să creadă că această tăbliță era autentică decât că era un fals. Saltul logic de care avea nevoie ultima variantă era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la care renunța. Nu, dacă ar fi fost un fals, falsificatorul i-ar fi adus cu siguranță tăblița lui Guttman și ar fi cerut milioane de dolari. Adevărul rece, rațional era că avea mai mult sens să creadă că această tăbliță era autentică decât că era un fals. Saltul logic de care avea nevoie ultima variantă era mai mare decât cel de care avea nevoie prima. Trebuia să fie adevărată. Gândurile i se învălmășeau. Cum naiba ajunsese aici? Fusese adusă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dintr-un muzeu, era imposibil de aflat. Poate că autoritățile din timpul lui Saddam o descoperiseră și o ascunseseră; poate că nu-și dăduseră niciodată seama de semnificația ei. Ceea ce îl fascina pe Shimon Guttman era parcursul ei mai îndepărtat. Tăblița fusese inscripționată la Hebron, locul unde era îngropat Avraam, un loc atât de sfânt pentru iudaism încât, după 1967, Guttman și colegii lui extremiști se hotărâseră să restabilească prezența evreiască acolo cât mai repede. Însemna asta că Avraam își trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
această descoperire că existase o scenă finală pe patul de moarte, în care fuseseră implicați tatăl și cei doi moștenitori ai săi? Existase o dispută pe care bătrânul patriarh fusese nevoit să o rezolve? Guttman se întrebă cum ajunsese atunci tăblița în locul de naștere al lui Avraam, Mesopotamia. Poate că unul dintre cei doi fii o adusese acolo. În Biblie nu exista nici o mențiune că Isaac s-ar fi întors la Ur, dar poate că se dusese Ismael, să vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici o mențiune că Isaac s-ar fi întors la Ur, dar poate că se dusese Ismael, să vadă cu ochii lui cetatea unde începuse totul. Asta, și-a dat atunci seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unde începuse totul. Asta, și-a dat atunci seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar povesti și ar răspovesti cum dăduse peste documentul care stă la baza civilizației umane într-un bazar, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mic, silențios, l-a învățat despre el însuși un lucru pe care nu se aștepta să-l descopere. Și-a dat seama că, în ciuda ultimelor decenii de activism, era în primul și în primul rând arheolog. Simpla descoperire a acestei tăblițe, oricare ar fi semnificația ei, l-a înfiorat ca cercetător. Legătura cu Avraam, sentimentul că, la fel ca acele telescoape din New Mexico, a intrat în contact cu o lume îndepărtată era un lucru care îl încânta mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de inimă, Afif Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată, a lui Guttman la magazin, prima după foarte multă vreme. Îmboldit de Maggie și doar în jumătăți de propoziții, îi explică „înțelegerea“ lor, conform căreia Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut antice, păstrând una pentru el. — Și spuneți că nici una nu părea să aibă vreo semnificație specială? Nu. Toate erau banale: liste de cumpărături, exerciții pentru școală. Nimic altceva? Din nou acea expresie temătoare. Era una. Scrisoarea unei mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urmă a renunțat. M-a lăsat să o păstrez și a luat altceva. Maggie se lăsă pe spate. Ceva din scena pe care a descris-o Aweida îi părea cunoscut. —Mai spuneți-mi o dată. A insistat imediat să-i dați tăblița cu scrisoarea mamei? Sau doar după ce le-a citit pe toate? —Domnișoară Costello, asta a fost acum o săptămână. —Încercați să vă amintiți. —Le-a citit pe toate. Apoi a hotărât că aia e cea mai bună. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Apoi s-a dus în camera în care așteptau ceilalți și le-a comunicat că au primit exact ce își doreau mai mult: dezarmarea. Guttman aplicase același truc, luptându-se pentru măr ca să obțină ce voia cu adevărat: portocala. —Și tăblița asta pe care a luat-o, aveți idee ce scria pe ea? A spus că e o listă de cumpărături, a unei femei. Și l-ați crezut? —Domniță, nu pot citi alfabetul ăsta antic. Știu doar ce mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voia să-i vorbească Guttman. În schimb a început să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și, ceea ce părea de necrezut, ultimele cuvinte ale lui Avraam. Ei bine, nu chiar ultimele cuvinte. Ci testamentul lui. — Vrei să spui că Avraam a hotărât cine trebuie să moștenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon l-a întrebat unde era acum tăblița, Guttman a început să respire greu, spunând că a stabilit o întâlnire cu cineva la Geneva. Că va fi în siguranță acolo. Când Kishon a încercat să-i forțeze mâna ca să obțină mai multe detalii, Guttman a mai bătut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar nu le înșiruise schematic pe hârtie. Acum trebuia să le reconstituie din memorie: antichități furate, o tăbliță de lut, Geneva, Muntele Moriah. Testamentul lui Avraam. S-a gândit să-l contacteze pe Aweida, dar s-a decis să n-o facă. Dacă el, Kishon, îl cunoștea într-adevăr pe Guttman și metodele lui, atunci probabil acest negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru aceste bunătăți antice. Dar Kishon avea destulă minte ca să nu facă asta. Guttman nu era interesat să vândă această tăbliță. Pe el îl preocupa impactul politic; măcar atâta lucru a spus la telefon. Ceea ce nu putea însemna decât că profesorul nu venise aici pentru a-și scoate banii pe acest obiect, ci pentru a-l verifica. Guttman nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urce până în camera ei, să se machieze, dar Uri fusese de neclintit: nu aveau timp. Pe când se așeza pe scaunul din dreapta, îi explică ce credea ea că s-a întâmplat: Shimon Guttman a vizitat magazinul lui Aweida, a tradus câteva tăblițe de lut și a dat peste una cu o semnificație politică profundă. Un text care urma să aibă un impact imens asupra procesului de pace. L-a sunat pe Baruch Kishon, vechiul lui partener politic, pentru a dezbate cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
continuare. În cazul în care înregistrarea ajunge pe mâini necurate, nu vreau să vadă nimeni ce spune. Știu că voi părea paranoic, Uri. Dar mi-e teamă că unii oameni vor merge foarte departe dacă vor afla de existența acestei tăblițe. E chiar aici, murmură Maggie. Îți vei pune o întrebare evidentă. De unde știu că nu e un fals? Nu te voi plictisi cu detaliile tehnice - calitatea și originea lutului, stilul cuneiformelor, pecetea și limbajul, care corespund toate perioadei lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ideea: pământul Israelului a fost lăsat poporului lui Israel, nu există dubii. Dar se pare că Ierusalimul a fost o problemă mai complicată pentru fiii lui Avraam, exact cum e și astăzi. Acest text - pe ecran Guttman ridica încă o dată tăblița - nu spune literalmente asta, dar e destul de clar că Isaac și Ismael s-au certat și că Avraam a fost nevoit să rezolve disputa înainte să moară. Trebuie să fi chemat un scrib la Hebron - astfel de oameni existau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și atent la asta, dacă acel document ne dă tot pământul sacru nouă, evreilor? Ce se întâmplă atunci? Cum vor accepta fundamentaliștii musulmani acest lucru? De aceea sunt sigur că, dacă fiecare din părți ar ști măcar de existența acestei tăblițe, și-ar lua măsuri de precauție extreme pentru ca ea să nu vadă lumina zilei. Din acest motiv trebuie să mă ocup de asta cu mare atenție. Să fac în așa fel încât această informație să ajungă la cei care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe umăr. Vei observa că nu spun aici ce anume dezvăluie textul. Nu pot risca acest lucru, în cazul în care această înregistrare ajunge pe mâini necurate. Dar dacă nu voi mai fi aici, va fi datoria ta să găsești tăblița. Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Știu că noi doi am avut câteva dispute tăioase, mai ales în ultimii ani. Dar acum vreau să le lași la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]