848 matches
-
acestui câmp se înalță pete negre, iar vederea lui se îngustează. Corpul lui vrea să se lase în jos, dar el îl forțează să se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-un tăciune încins bătut cu vătraiul. Ajunge la imitația Homestar, chinuit de un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aveam Încotro. Așa a ajuns moșu’ Schiman argat la cai la Șirianu, nu ca Vasile, care cu banii de pe avere s-o dus În America și s-o făcut om. Și Într-o toamnă i-a dat grâu amestecat cu tăciune și el din făină a făcut două cocoloașe, una de pâine și una de tină și s-a dus cu ele la Șirianu și l-a Întrebat: „Ce-s astea, domnule? Tină, ce să fie!” Și l-a luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză alb cenușie. Un răstimp tăcerea dintre ei amplifica zgomotele casei. Deși se întunecase, era încă devreme. — Vroiam să-ți spun, pentru asta te-am reținut, că de fapt visul meu, de care acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iat-o palidă bolborosind rugăciuni și privindu-l ca pe un copil mic. Îi luă mâna lui între mâinile ei, i-o mângâie și i-o sărută. — Constandine, măria ta, știu, te-ai speriat. O să pun muta să-ți stingă tăciuni... De sperietură. Ce-i ăla orbalț? — Brâncă, adică. Da’ ce-ți veni cu orbalțul? Marica înțelese că vodă nu auzise ce spusese doctorul și tăcu, suspinând. — M-am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos, persoana în fața căruia trebuie să ajungă. Domnule căpitan, am onoarea să mă prezint! Sunt locotenentul Marius Rădulescu, detașat la compania dumneavoastră. Cei doi ofițeri ridică privirile. Căpitan Victor Apostol. Răspunde la salut și prezintă pe ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și ușa se deschide, făcând loc unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi autoritar, căpitanul se ridică grăbit: Tovarășă, dar noi așteptăm de azi dimineață. Când credeți că vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de niște gene atât de lungi și de negre, Încât mamei mele nu-i venea să creadă că se formaseră Înăuntrul ei. Cum Îi lucrase corpul cu o așa minuțiozitate? Tenul din jurul acestor ochi: un măsliniu deschis. Părul: negru ca tăciunele. Acum apăsați toate butoanele deodată. Mă vedeți? Cu totul? Probabil că nu. Nimeni nu m-a văzut de-a binelea vreodată. Ca bebeluș - chiar și ca fetiță -, eram de o frumusețe stângace, extravagantă. Nici una dintre trăsături nu era În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind fiecare bolișor cu hârtie de pergament Înainte să Îl pună În frigider - părul meu Își croia drum până și În acele deserturi asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui ou pe care Tessie tocmai Îl crăpase. Pisica vecinului de alături dădu Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încetează! În cele din urmă băiatul se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre buric. Șirul de furnici era roșcat. Dar pe cap părul Îi era negru ca tăciunele. ― Cine-i ultima victimă a ospitalității tale? Întrebă băiatul. ― Ea e Callie, spuse Obiectul. Apoi, spre mine: ― El e fratele meu, Jerome. Asemănarea era clară. Aceeași paletă coloristică fusese folosită și pentru chipul lui Jerome (portocaliu și albastru pal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de genul ăsta. Adormi În scaun, privind peisajul verde la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una mică, cenușie, care nu avea nimic special, era doar fragilă și nostimă, cu ochișorii ei minusculi, negri ca doi tăciuni. Matthew era copacul. Începuse să plouă, i se udaseră penele și tremura, când auzi o voce care-o Întrebă de ce se așeza mereu pe crengile acelea, iar ea răspunse că nu știa de ce, se simțea acasă acolo, dar nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar face dacă ar primi din partea primarului Adriean Videanu să se ocupe de Parcul Herăstrău... S-a făcut târziu. În urmă, îl aud pe Traian Băsescu: "Șefu! Șefu! Cum te cheamă! Ha, ha, ha!" Este o mierlă indiană, neagră ca tăciunele și cu guleraș galben. Eleva favorită a lui Pazvante. Dimitrie Muscă: “Sunt prea naționalist ca să nu fac performanță” Într-o țară în care exportul de materii prime a devenit sport național, transportatorii clasici și-au orientat serviciile oferite clienților tocmai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la cap. A murit băcanul din colț de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am văzut bolnav vreodată. Așa, din senin. Nu vrei să vii sa-l vezi? Nu știu ce Dumnezeu o fi având că s-a făcut ca un tăciune la față, e de nerecunoscut. Spune nevastă-sa că s-a luptat trei zile cu moartea. Moș Costache făcea sforțări să scape de evocările lui Stănică, dar acesta le dădea drumul cu o viteză satanică. Bătrânul începu să fie superstițios
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ioaniu, la Margo Geblescu, Patroana, cum îi zicea ele ntre ele. Un an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hîrtia.“ Jack răsfoi ziarul, zîmbind, și ochii Îi căzură pe un articol legat de Nite Owl. Citit pe sărite: cruciada unui detectiv particular, cineva care s-a dat drept Duke Cathcart, speculații legate de materialele obscene. Ed Exley perpelit pe tăciuni Încinși. Multă ură. Străfulgerare: „Detectivul particular“ Bud White trăgîndu-i-o lui Exley. Un număr din februarie, pus În circulație În ianuarie, cu mult Înainte să fi fost omorîți frații Englekling sau ca negrul de la Quentin să fi venit cu acel alibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ăsta? spuse Fraser nevenindu-i să-și creadă urechilor. — Nu știu, zise Duncan, aplecîndu-și capul să asculte. Poate Atkin? La fel ca Giggs, Atkin era dezertor. Era un cîntec pe care-l cîntau servitorii. Dă-mi fata cu ochi de tăciune, Care stă pe pîntece, dar vrea pe spate, pe bune! C-o să te văd din nou, cînd... Miller Își continua cîntecul. Timp de un minut, cele două cîntece merseră bizar În paralel, apoi Miller cedă. Vocea lui se auzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute ca vântul verde ca mătasea Imaginează-ți că ești... Un elev va rosti un substantiv, iar un altul va spune un alt substantiv din câmpul lexical al celui numit anterior. De
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele, ca să se mai potolească dușmanul, descânta de deochi și alte multe încă făcea.” Ea sădește astfel în sufletul copiilor săi încrederea în forțele proprii, curajul de a înfrunta necunoscutul, optimismul. Ca și la Ion Creangă, la Nicolae
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în curtea școlii și m-am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul, m-am împiedecat de o piatră colțuroasă și am căzut. O durere puternică mă făcea să vărs lacrimi limpezi din ochișorii mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la această întâlnire, noi nu vom ști-o, poate, niciodată. Cert e că sosirea celor doi călugări la această vrednică adunare nu tulbură cu nimic vorba începută, pare-se, cu mult înainte. — Ah - zise unul, aprinzându-și luleaua cu-n tăciune, cu-n cărbune - spuneți că omu-i o lumină pe lumea asta? Vă-nșelați, prietinilor! Vă spui eu ce e omul: omu-i oareceva oblu, oblu, care mere, mere și numa ce-o ie o dată hăis. — Frate Cancioc, zise altul, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
reacționară Însă prompt și sistematic. Aveai impresia că au pus mîna pe niște arme eficace pentru că i-au determinat imediat pe atacanți să se retragă. Muncitorii s-au folosit apoi de foc pentru a lua cu asalt microbuzele. Au aruncat tăciuni aprinși prin ferestrele sparte și i-au atacat pe cei trei tineri cu pietre. Nici aceștia nu s-au lăsat mai prejos, dar victoria a fost de partea celor mulți. Încetul cu Încetul, tinerii au pierdut teren, iar microbuzele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aș putea vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afli dacă e adevărat sau nu? Nu vrei să o ajuți să descopere adevărul? Sau Îți păstrezi puterile doar pentru clienții tăi? a provocat-o Dl Bitter cu o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a simțit stomacul zvâcnind și o arsură acidă de la bilă urcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]