702 matches
-
parter, aproape înțepeniți de ger, băieții au devorat țigările întregi ori pe jumătate fumate cu multe ore în urmă. Fumau uneori și noaptea, în holul mic de la intrarea în clădire. Fălcile le erau încleștate de vremea de afară.) Așa, pe tăcute, făceam ,,filosofia chibritului'' pasărea poate fi închisă în colivie dar zborul ei rămâne liber; zborul e intrinsec libertății și vice - versa. Chiar dacă aripile îi sunt frânte, simbolul libertății rămâne același! * * * Ședința ad-hoc s-a ținut chiar înainte de intrarea la masă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și amintiri 12. Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei 13. Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni 14. Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui 15. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) 16. Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor 17. Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut 18. Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii 19. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) 20. Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă 21. Ilie Rad, La un ceai cu Ștefan J. Fay 22. Dimitrie Ghyka, Memorii (1894 1940) Redactor: Teodora Tudorache
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că, așa cum promisese Conrad, În scurtă vreme vor afla și oamenii lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea să vă vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de frunze proas pete pe care le așternu peste răni, după care le legă strâns cu o pânză curată. Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am imaginat că un sentiment de ușurare va năvăli în bucătărie ca un imens val oceanic. Voiam din tot sufletul ca micul dejun să se sfârșească - am închis ochii dorindu-mi asta - ca toți cei din casă să dispară pe tăcute. Apoi chiar au dispărut. 4 r o m a n u l Am schițat intriga din Teenage Pussy peste vară și am scris destul de mult în ciuda orelor petrecute jucând Tetris pe Gateway și verificării e-mailurilor din cinci în cinci minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă invadă pe tăcute. Jayne începu să urce scările. Am urmat-o pentru că nu știam ce altceva să fac. Aplicele de pe hol erau aprinse, scăldând coridorul în obișnuita lumină rece. Ușa camerei lui Robby era închisă, iar când Jayne încercă s-o deschidă, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei și al armatelor dovedește mai mult caracter decât Tatăl, mult mai blajin dar ciudat de tăcut, al unui Fiu care nu se întoarce cu adevărat spre El, fără succes, de altfel, decât în ultima instanță. I s-ar datora lui Marcu, mi-a confirmat un bibliotecar de aici, acel first draft, inițiat prin anul 70, reluat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu - tăcut, primejdios. Moartea pândea din toate părțile. Cei ce se despărțeau de grosul oastei nu se mai întorceau, de parcă-i înghițea pădurea, pământul. O asemenea înverșunare nu le mai fusese dat turcilor să vadă până acum. În drumul lor nu întâlneau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci. Voi veni la nouă. Gândul mă alină. Plec eu, tăcutul, singur spre tine, tu ce taci. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le mișcă pe toate, uită să mai meargă. Ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
refugiul în Moldova a golit un tren de răniți pentru a-și trans porta vinurile de la Florica. Când însă a cercetat lucrurile mai de aproape, și-a dat demisia, dar nu a declarat-o legal, ci s-a retras pe tăcute. Nici măcar lucrurile cele mai prețioase de la Florica nu fuseseră luate.] (Ibidem. ) alegerile în teritoriul ocupat Mulți acum uitau credința de mai înainte și treceau pe frontul germanofililor. Astfel, Dinu Stolojan, pururea influențabil, își punea candidatura de deputat marghilomanist la Gorj
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ortografia caracte ristică a veloci pedistului Alexandru Macedonsky, poetul Nopților de mai, Însoțit În această cursă de ciracul său C. Cantili, poet și mecenat al poeților, pe care l-am văzut deu năzi așteptând pomana tre cătorilor grăbiți de pe bulevard, tăcut și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea și controlul, pe spinarea proprie, a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care avea somn de piatră și nu visa niciodată, a visat. A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și s-a trezit ud de transpirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru totdeauna. Pentru cei mai mulți nu existau lacune, nu trebuia să privești printre cuvânt și obiect și să fixezi nimicul, ca și cum, glisând din propria-ți piele, te-ai pierde în gol. Mișcările cotidiene ale mâinii erau instinctive, o muncă deprinsă pe tăcute - capul nu însoțea mâna pe calea ei, și nici nu-și avea propriile sale căi deosebite. Capul exista doar ca să poarte ochi și urechi, de care, după cum se știe, e nevoie când omul muncește. „Ăsta nu are capul pe umeri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dâra neagră-albăstruie din jurul gâtului său - de un albastru indigo ca dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt material, într-unul tăcut, schimbase tabăra, intrând în carnea fructelor. Cu dâra aceea întunecată de la gât și vârât în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce crescuse vreodată într-un copac. și a intrat în pământ ca rege
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Mi-a fulgerat prin minte: noaptea, pietricica fusese albă pentru că una neagră nici n-ai cum s-o vezi în beznă. Iar noaptea, stânga devine dreapta - inversarea imaginii în oglindă. Din acest cotidian s-a născut Privirea Străină. Treptat, pe tăcute, necruțător - în stradă, între cei patru pereți și în lucrurile ce-ți sunt familiare. Umbre însemnate cutreieră locul, ocupă poziții. Iar tu - pe urmele lor, în timp ce conștiința pâlpâie în tine neîncetat și te arde pe dinăuntru. Cam așa stă treaba
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Încercând să-i convingă pe cititorii aceleiași publicații (Apărarea Națională) că „expulzarea jidanilor [din România] se impune În mod imperios”, Nicolae Paulescu scria În 1923 că „puii de jidani”, „lipitori umflate de sânge românesc”, vor ca „românii să moară pe tăcute (ca În omorul ritual)” <endnote id="(66 și 188, p. 181)"/>. Aceeași metaforă, centrată pe imaginea evreului ucigaș și hemofag, se regăsește frecvent În marșurile legionarilor români, foarte populare În anii ’20-’30 : Priviți cum ghiarele lui Iuda Adânc se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață, schimbă în șoaptă câteva cuvinte cu Maria care terminase de pus merindea pentru drum în trăistuță apoi, pe tăcute, își luară rămas bun, fără a divulga nimic de descoperirea de lângă sacul cu urluială. După ce a încărcat marfa pentru chirie și a parcurs în trap ușor câțiva kilometri, își aminti de lemnișoarele lui Gheorghiță și-și spuse că ar trebui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării fără nici o legătură cu propria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lângă plita caldă încă și se conversa cu Jeni. Vorbeau între ele, cum fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doi eram hotărâtă ca din clipa aceea să renunț la fumat dar, din motive de supărate am amânat această decizie pentru altă dată, când voi fi mai bine dispusă. Singura soluție era să plecăm pe jos. Un timp am mers tăcute făcând pașii mari și grăbiți, iar când bezna era adâncă de nu se vedea decât linia albă întreruptă din mijlocul șoselei și copacii de pe margine foșneau sinistru, o luam la fugă și alergam până ce oboseam. Ploua mărunt, dar nu mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toate șoselele, drumurile și cărările care îi vor ieși în cale. * Dar în câte locuri nu m-a dus închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
telefoanele sunt urmărite) sau dacă află vecinii și rudele ce „disidență” și-a permis. Îi înțeleg spaimele. În anii ’50 a fost dată afară din UTC (Uniunea Tineretului Comunist) în calitate de „măr stricat” (metaforă pentru dușmanul de clasă). A suportat pe tăcute un comunism al fricii până la vârsta de 63 de ani. Frica nu trece spontan, odată cu schimbarea regimului. Dar ea, ca mulți alții dintre noi, a reușit să o depășească și să aibă curajul opiniilor proprii, chiar dacă acest curaj se manifestă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lipsa hranei, lipsa unui loc potrivit pentru studiu și, în fine, nu este superfluu să adăugăm, o anumită contrarietate din partea unor profesori față de elevii externi. În orice caz, promovarea l-a făcut fericit pe el, pe mama lui și pe tăcutul don Scapini. În timpul vacanțelor estive, don Pietro îl ducea pe tânărul Calabria să stea câteva zile la un prieten al său, abatele profesor don Pietro Caliari, care avea o vilă la Poiano (Verona), unde ar fi respirat un aer curat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]