1,658 matches
-
-Nu sunt de acord, spuse Baraba încruntându-și privirea. Treceți-l dincolo de ziduri de unde îl voi lua eu. -Nu se poate acest lucru, răspunse Hasim. -Cum? spuse Baraba ridicându-se din scaun. Hasim îi vorbi însă imediat pe un ton tăios. -Înțelegerea pe care ai făcut-o a fost ca îndată ce vei da de știre, bătrânul Boriel îți va aduce banii peste trei zile, îți va înmâna suma și te va ajuta să treci dincolo de ziduri unde te va aștepta un
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
de fotografiat o frumusețe, un farmec, o spontaneitate și o eleganță ieșite din comun. Neobișnuite calități, mai ales în contrast cu temperamentul care le însoțea. Fiindcă Regina noastră nu este o femeie suavă, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacții, tăioasă în replici, iute în gesturi și plină de un aplomb rebel. Agilitzatea sa nu este una de balerină, ci una de felină. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374809_a_376138]
-
Totul capătă forme și se atinge conturul cu mere coapte sub lună până la sânii unei femei. Eram într-un snop de îmbrățișări în tandre dimineți topite-n lumină, cristale de rouă, magnezii. Pe unde soarele răsare lăsând umbre lungi și tăioase, respiram aromele proaspete în care încăpeam ca în viață. Referință Bibliografică: Cu mere coapte sub lună / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
CU MERE COAPTE SUB LUNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374069_a_375398]
-
sunt departe de această afirmație, spuse procuratorul Ponțiu Pilat. -La fel cred și eu, zise și Iocentus ridicând o mână! Este trist totuși că aceiași mână mângâie și apoi lovește sau ucide. -Și cuvintele, pot fi mai dureroase și mai tăioase decât ascuțișul sabiei... Ceilalți care nu-și exprimaseră părerea tăcură și se priviră nedumeriți fiindcă înțelegeau că li se cere și lor părerea. -Ei! Hai că nu vom vota acum, spuse Simbinacus salvând situația. Omul se poate abrutiza uneori, însă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
ani să înflorească, mândra ȚARĂ ROMÂNEASCĂ! ÎMI PASĂ -pamflet de Ziua Națională- Îmi pasă și mă doare starea națiunii, când văd demnitari care se comportă mai lacomi ca străinii și mai răi ca hunii! La ciolan să își adune cohortă. Tăioși în vorbă și înverșunați în ură, nimic nu lasă rivalilor mărunți! Se luptă să le ia și pâinea de la gură, să nu le știe manevre de corupți! Când biata țărișoară înoată-n greutăți, ei fac planuri, de unde să ciupească. Demnitatea
LA MULȚI ANI! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371969_a_373298]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ,,DEZBINĂ ȘI STĂPÂNEȘTE!" -PAMFLET- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Armă tăioasă-i cuvântul, când se înfierbântă gândul în politica de țară, ca oala ce dă pe-afară! Iar poftele-s adunate la ciolan pe apucate! Orice rival învrăjbește că, mai bine stăpânește și la țintă merge sigur, când ia tot de
,,DEZBINĂ ȘI STĂPÂNEȘTE! -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372024_a_373353]
-
martor al acestei întâmplări, a alergat în fața cailor și a reușit să-i oprească. Lina s-a ales cu o fractură la picior iar Manole cu o tăietură în plamă. Tăietura i-a fost provocată de ham. Cureaua groasă și tăioasă i-a făcut o rană adâncă în timp ce el se străduia să oprească caii din galop. După ce s-au liniștit caii, bărbatul supărat și năucit de durere a luat-o la fugă după copii. Aceștia s-au adăpostit inițial în cimitir
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
sigur ilustre! Împăratul nu e chiar atât de naiv! Și-apoi cât poate să coste afacerea asta? O sută de mii! Două sute de mii de sesterți! Un milion?! E o nimica pentru magnificul... mărunțiș! -Ascută Macronius Naevius Sertorius, spuse Caligula tăios. Nu știu de ce, dar nu-mi place deloc numele ăsta de Hristos sau cum i-or fi zicând grecii. Nu l-am cunoscut, dar simt că deja îl urăsc. Mai rău este însă faptul că unchiul meu l-a desemnat
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
remarcat de Nicolae MANOLESCU și la Magda CÂRNECI, de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimile interstiții ale textului, exprimat în jerbe de lumini tăioase, interminent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Ambii trăiesc, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revolutionar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISCOL LA MARE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
mintea colegei sale? Va fi mai atent de acum cu ea și cu gesturile sale în ceea ce-l privește”. După o perioadă de câteva zile, în care a uitat despre ”incidentul Finic”, dacă puteau fi numite astfel niște priviri mai tăioase aruncate de o colegă de cancelarie asupra alteia, Narcis Condurache s-a întâlnit cu Elvira Finic, fără să-și fi propus, în pragul ușii de ieșire din liceu. Tocmai avea în program să treacă și prin piața Dorobanți, să-și
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
mare și pe mine, la mare și la munte. Dar, foarte mult conta pentru el să ne simțim bine. Glumele, bancurile le spunea cu un talent deosebit, de artist... Știa să te facă și să plângi. Atunci avea ochii scăpărători, tăioși și doar dintr-o privire te trimitea „la colț”. Mă obișnuisem cu sunetul plin al vocii lui... Avea atâta farmec atunci când cânta, sau picta, sau sculpta tablouri în metal. Și-a irosit toate talentele în încercarea de a ne asigura
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
durează mai multe zile, pentru ca ulterior, prin intermediul unei notițe pe o foiță ruptă din ziar, strecurată pe sub ușă, familia să fie informată de moartea lui. La morgă, ei descoperă trupul lipsit de cap. Medicinistul recunoaște decapitarea realizată cu un obiect tăios, specifică unei execuții. Totuși, mamei și fratelui răposatului li se spune că decesul a survenit în urma unui accident de muncă, așa că nefericitul mort prematur, în condiții rămase până azi neelucidate, este înhumat - conform dorinței partidului - cu onoruri, ca erou. Când
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
fac referire la artiști foarte prezenți în spațiul cibernetic. Iată câteva versuri ilustrative: „Un mândru cer de toamnă roșu și clar tu ești,/ Însă tristețea-n mine se-nalță ca o mare,/ Când scade în reflux pe buza mea-ntâlnești/ Tăioasa amintire a fructelor amare.// Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leșinat,/ Prietenă, ce cauți este un loc prădat,/ De ghearele feroce și dinții de femei,/ Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.// Mi-e sufletu-n castel de lume
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
Acasa > Strofe > Timp > VOTAȚI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Lama-i tăioasă, pământul rotund, Drama se scrie, mult prea curând! Tăcerea se strigă la porți ce-s închise, Unde sunt faptele, cele promise? Pe sticlă apar cu promisiuni Ne aburesc iarăși, numai minciuni, Moare românul, țara ne moare Ne fuge pământul de sub
VOTAŢI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347987_a_349316]
-
spre o marecare să-mi dea... XXVIII. DE IERI..., de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013. - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori. - Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu. - Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme... Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin 200
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
cum era să știu?... Cum să știu că ați scris despre mine dacă nu mi-ați spus niciodată?... Citește mai mult - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori.- Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu.- Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme...Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin 200
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mână. După câteva încercări nereușite, dat fiind faptul că băiatul avea pași și figuri deloc ritmice și deloc obișnuite dansului, Iuliana strigă privindu-l rugătoare: - Nu mai pot în felul acesta. Eu plec și... - Să taci! a fost răspunsul lui tăios, însoțit de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
nu ierta niciodată, exercitând tăieri în carne vie prin texte la care contribuiau mai mulți politruci și critici literari care, astfel, controlându-ne pe noi, se controlau și unul pe altul și nici nu se compromiteau afișând sub semnătură personală tăioase și schematice concluzii ideologice. Tot așa, din critici (mai mult sau mai puțin) literari, universitari pe puncte de pe la catedre, dar și reprezentanți ai oamenilor muncii, adică veleitari cenacliști de pe la sindicate, se făceau, sub conducerea unui politruc cu funcție (șef sau
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
cușetei și zice într-o impecabilă limbă românească. - Ei, de data asta nu am avut noroc. - N-am putea negocia? intervine celălalt, la care se simte accentul arăbesc, ajutându-mă să îmi duc geamantanele în cușetă. - Ce? întreb rece și tăios. - Locul de dedesubt. Se pare că e liber. - Eu sunt alături, zice vesel conductorul mic și gras. Nu vi se poate întâmpla nimic. Dau din umeri nepăsătoare. Mi-este indiferent dacă locul este ocupat de o femeie grasă, așa cum prevăzuse
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
Emil Cioran recunoștea că Eminescu „a vertebrat cultura română”. Toate acestea nu contează? Contează că un eseist face valuri numindu-l „scheletul din dulap al românilor”? Fenomenul este destul de evident! După 1998, în revista "Dilema”, numărul din martie, începe atacul tăios, îndârjit contra lui Eminescu. Antieminescienele din "Dilema" au șocat, au produs o tresărire din somnolența care cuprinsese eminescologii. Principalul e că Eminescu este „om al timpului modern”, cum spunea tot Maiorescu. Nimic mai firesc nu ar fi decât să recunoaștem
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
sub semnu-i, iar, pe rând, este cuprinsă de neantul neînțeles în profunzimea-i... Acesta, secunde întregi, mă privea nedumerit de îndrăzneala-mi iscoditoare, firească, de muritoare de rând, apoi începe să se aplece cu privirea-i, murmurând pe sub buzele-i tăioase, însă molcom, precum îi sunt clipele cumpătate, ca legile firești ale lumii își urmează cursul lor în planul existențial limitat pământesc, dominându-le cele ale spațiului Universului, sub a căror supraveghere își desfășoară propria-le activitate, iar, asemeni lor, și
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
îi lega mâinile... și la picioare... Încercă să se ridice... să-și miște mâinile... Se ridică, făcu pași mici ca un cal împiedicat, dar țarcul era încuiat. - Măi, să fie! Și trebuia să scape cât mai repede. Observă o muchie tăioasă la un container cu gunoi, sări ca vrabia până acolo și începu să frece legătura de la mâini. Își dădu seama că va dura mult până s-o rupă. Dar... minune! Într-un anume loc al țarcului cu o curbură mare
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]