8,375 matches
-
bucătărie, ieri dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi aș putea deveni mireasa ta! - Nu te-ai întrebat nici o clipă dacă păsărica aceea n-a greșit fereastra? avu el tăria să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta? - Că mă simt mai bine așa. În căldura asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
puterea cu care natura a înzestrat-o pentru a trece peste multe obstacole pe care vitregiile vieții le pun în calea oamenilor. Olga trebuia scoasă la un liman de liniște, ca singură să discearnă, cu toată maturitatea, și să aibă tăria de a separa binele de rău, frumosul de urât, lumina de întuneric. Și mama, deși nu avea nici un chef de împletit, își luă lucrul - un pulover început cu mult timp în urmă - și se așeză pe un scaun lângă patul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să participe, dar în clipele următoare, o dădea jos înciudată și o arunca cât colo, stabilind că mai cuminte ar fi dacă ar lipsi. Tot timpul cât se pregăti, își fărâmă gândurile pentru că nu-și dădea seama dacă va avea tăria să suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
arenă, plutind pe valurile unui vals celebru. Erau fericiți! Starea lor de beatitudine se răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
socotea că ceea ce obsedează conștiința omului și a popoarelor este, desigur - viitorul. Aceasta rămâne pentru totdeauna, ideea cea mai străină de partizanat, de Înstrăinare și de neîmplinire. Despre ipostaza istoric-instaurată a unei păci eterne, În lumea umană, Kant credea cu tărie că nu Înseamnă o simplă idee deșartă, ci o problemă care se rezolvă treptat (căci epocile În care asemenea idealuri se realizează - sublinia filosoful - putem spera că vor deveni din ce În ce mai scurte) și omenirea se apropie tot mai mult de ținta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să ajungă, În cele din urmă, puterea supremă. Pe planul relațiilor dintre popoare, Kant prefera starea de război, față de contopirea și cotropirea statelor de către și printr-o putere supraordonată, Înțeleasă ca monarhie universală, În care legile și-ar pierde orice tărie, iar un despotism fără suflet ar degenera, până la urmă, Într-o anarhie! Or, dimpotrivă, dezvoltarea culturii și necontenita apropiere dintre oameni vor duce la un mai mare acord Între principii, ceea ce va conduce către consimțirea la o pace realizată, nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă, responsabil și matur, că: „Națiunea și Statul nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul Dreptului care este Giorgio del Vecchio - se manifestă cu tărie În perioada modernă; totodată, teoria distincției dintre drept și morală tinde să rezerve omului o activitate liberă de orice dominație din partea Statului, reafirmând valoarea individului care și-a găsit cea mai puternică expresie În Revoluția franceză. În același timp și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
stare de așa ceva, fabulezi!... - Acesta este adevărul! Crud, e drept, dar e adevărul adevărat care mă încriminează. De aceea te-am chemat să-ți mărturisesc marele meu păcat. Nu cred că mă poți ierta! Dacă în clipa asta ai avea tăria să mă ierți, m-aș simți eliberată... Nu puteam pleca dincolo cu o asemenea greutate pe suflet... de aceea te-am chemat... - Spune-mi, spune-mi, povestește-mi cum ai putut? Cum? Dă-mi amănunte... Și fără să țină seama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ei, pentru a-și mai face un bob de curaj, în fiecare dimineață, trec pragul catedralei, dincolo de care, într-un perimetru de douăzeci de metri pătrați și în jurul a patru mesuțe, tanti Maria îi servește cu câte un păhăruț de tărie, ori, cu câte o cănuță de vin. Cine sunt, clienții la care mă refer? Iată-i, doar pe câțiva: un fost mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mereu În fotoliul destinat regizorului, fiindcă nu vezi montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici numi place!”. Ce tărie trebuie să ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît de tare trebuie să iubești teatrul, pentru a declara „dacă am reușit să supraviețuim Auschwitzului și Gulagului, trebuie să-i mulțumim artei”. Cred că da : și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă și tărie, ale boabelor cu pricina... Clipa mea franceză a fost inuman de scurtă : n-am decît o soluție - s-o repet...Pentru că, repet, Parisul cre ează dependență... Moartea marelui actor Gheorghe Dinică m-a convins, deși nu mai era nevoie, că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
instituție. A cărei lipsă o simțim , azi, cu toții... Pe Vasilica Oncioaia am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul În care lucram. Mi-a plăcut, s-a angajat, a și jucat În două-trei mon tări de-ale mele, apoi a dispărut. Am aflat că era studentă. A terminat facultatea și iar a dispărut din Iași. Am aflat că era actriță la Piatra Neamț. Și a dispărut și din Piatra : se zice că plecase-n Italia. Apoi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să intre în acțiune, dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ăsta apucă suta dă ani fără reparații capitale?" "Cică dă vreo lună bolea pă picioare și ni'ic nu-i ticnea. Io-l văzusem că parcă să șchimbase dă tot la fățălău. Renunțase și la vin, nu mai zic dă tărie... Da' nici să mănânce nu-i era la îndemână. Tot ce băga în el, fripturi d-alea răzvedite, mititei, piftele, cârnați, sarmăi, hop, după un ceas cel mult, le dădea afară urgent" Deci nu era dă la băutură...", trase portarul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
om care reflectează: Totuși mă, tot n-am aflat cine-i ăla de mi-a făcut ordinăria asta. Mamă, dacă-l prind... Dacă-l prind... Să mor dă nu-l fac dă o să vomite sânge!". Foarte corect!", îl susținu cu tărie Monica. Ba chiar plusă: Dacă-l găsești, să tocmești niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție cercul e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
credința. Ea reprezintă un gând întreținut cu perseverență prin care noi devenim creatorii unei anumite realități! Să vă complaceți cu boala sau să credeți că sunteți vulnerabili, acesta este cel mai rău lucru pe care-l puteți gândi. Credeți cu tărie în sănătatea divină și în ocrotirea divină! Considerați corpul, cel mai bun prieten și ghid de pe pământ, reînvățați să-l respectați, să-l ascultați, să-l acceptați și să-l iubiți așa cum se cuvine! Nu servește la nimic să fii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
niște stări de fapt și atunci ele nu ne vor mai crea probleme, apoi trebuie să legăm ce ne-a făcut să ne simțim rău, de noi reprezentări care să ne îndemne să înfruntăm viața cu vigoare, umor, răbdare și tărie. În momentul în care vom întreprinde ceva, dacă vom schimba mintea noastră chiar ACUM, dacă ne vom schimba starea și comportamentul, ne vom înfățișa în cel mai spectaculos mod posibil. Este o lovitură mai cu efect, decât să zaci luni
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cele mai proaste alegeri din toată istoria Premiului Nobel pentru literatură, ar fi fost de așteptat ca premiatul din 2005 să-l refuze în semn de protest. Evident, foarte vârstnicul dramaturg britanic Harold Pinter, alesul din 2005, nu a avut tăria unei recuzări semnificative, cum au avut-o, în istoria Premiului Nobel pentru literatură, numai Pasternak și Sartre.
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii Tăria,/ Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate". Avem a face așadar cu latura negativă a simbolisticii dublului, sacrificiale și blasfematoare, de sorginte romantică. Pe cînd tradiția creștină o traduce prin
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
rafinate ale octogenarului Deliu Petroiu, cândva membru al Cercului Literar de la Sibiu. Citatele oferite de comentator confirmă libertinajul poetului, dar nu și rafinamentul său: " Aceeași inimă în pieptu-mi bate,/ Dar unde-i, oare, magica pilulă/ Să-mi dea din nou tărie-n cap și-n p...?!". Sau poate că Ovidiu Pecican are altă idee despre rafinament... Foarte atrăgătoare sunt ultrascurtele povestiri ale lui Leo Butnaru, Peștișorul de Dâmbovița, Securitate sută la sută și Decolteul (premiate, de altfel, la Concursul Național de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
până la prânz, era condus de plutonierii de companie și batalioane precum și activitățile din zilele de sărbători. Numai efectuarea prezenței în fiecare sală (clasă) în timpul orelor de studiu îmi lua destul timp din timpul de pregătire. Cu toate acestea am avut tăria de caracter să-mi îndeplinesc cu onoare sarcinile funcției ce mi-a fost încredințată în școală. Cea mai grea problemă ce m-a frământat în toată cariera mea a fost să nu fiu mai prejos decât cei care erau de la
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]