944 matches
-
fără să se fi prezentat la vreun examen, se găsea iarăși acasă. ― Ce-mi făcuși, dragul tatii! strigă parcă mai impresionat în fața băiatului vinovat decât fusese în fața țăranului. Nu te astîm-părași nici cu fata lui Chirilă și acum... ― Ia fugi, tăticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate. Gherghina e fată nostimă. Doar nu era să umblu după slutele satelor! ― Bine, dar... vru să obiecteze Platamonu cu aceeași teamă în glas, totuși mai liniștit în suflet de siguranța tânărului. ― Știu, știu! îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci toate cântecele pe care le cântam cu atâta plăcere: "Selene-ene-a, fuge baba-n pijama/ Selene-ene-a, moșul fuge după ea" etc., nu se refereau la același lucru scîrbos? Ba da, zicea Luci, și adăuga cu cinism: chiar mama și cu tăticul fac lucrul ăsta. Apoi începea să viseze: când ei trebuiau să facă lucrul ăsta, se duceau la un fel de spital. Acolo li se dădea o cameră fără ferestre și cu gaura cheii astupată cu vată. În mijlocul camerei se află
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lîngă Orăștie de vreo două luni. Comentăm o vreme În fața dormitorului fazele de la trageri (unul din proiectilele tragerii aeriene aproape că a spulberat făclia-țintă, ceea ce i-a umplut de mîndrie pe ofițeri). Se fac bancuri despre auzul meu avariat (bă tăticule, ce era la gura ta, te-a scuturat rău de tot, am crezut că iar te adunam de pe jos), acum Într-o stare mai bună. Rătăcim o vreme pe aleile dintre dormitoare, pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Adam, ce faci acolo, ești un copac? Adam, care-și ținea brațele larg desfăcute în lături, răspunse: — Nu, îmi usuc aripile. Brian și Adam se retraseră cu băuturile lor. Adam, care niciodată nu i se adresa lui Brian spunându-i „tăticule“, îl întrebă: — De ce apare luna uneori noaptea și alteori ziua? — Pentru că ea se învârtește în jurul pămâmtului, în timp ce noi ne învârtim în jurul soarelui. — Dar cum, exact? — Oh, Dumnezeule... e... o să mă documentez și o să-ți spun. Brian se așeză și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cumpere ciocolată. - Cum așa? - Vezi, ea sună din clopoțel și copiii o aud. Se apropie de ea și când ajung, văd multă-multă ciocolată. Și pentru că le place de văcuță, își roagă părinții să le cumpere ciocolată. Poate mămicile și tăticii nu plănuiau să cumpere ciocolată și cu toate astea, ciocolata ajunge în coșul de cumpărături. Deci, văcuța i-a atenționat pe copii să-i roage pe părinți să cumpere ciocolată. - Dar cine-a mai văzut vreodată văcuțe mov? - Asta nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cu jucării frumoase, unde vin copiii să învețe cântece și poezii. - Aaaaa, ba daaaa. Și ce se mai întâmplă la grădiniță, Mami? - Păi lucrurile se petrec cam așa: fiecare copil este adus de mămica lui, uneori chiar și de un tătic. La poartă, copiii dau un pupic mămicii... - Tăticilor, nu? - Ba da, și tăticii primesc un pupic. Apoi spun „la revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cântece și poezii. - Aaaaa, ba daaaa. Și ce se mai întâmplă la grădiniță, Mami? - Păi lucrurile se petrec cam așa: fiecare copil este adus de mămica lui, uneori chiar și de un tătic. La poartă, copiii dau un pupic mămicii... - Tăticilor, nu? - Ba da, și tăticii primesc un pupic. Apoi spun „la revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
daaaa. Și ce se mai întâmplă la grădiniță, Mami? - Păi lucrurile se petrec cam așa: fiecare copil este adus de mămica lui, uneori chiar și de un tătic. La poartă, copiii dau un pupic mămicii... - Tăticilor, nu? - Ba da, și tăticii primesc un pupic. Apoi spun „la revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru jucării și pentru mâncărică... - Ce
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
un tătic. La poartă, copiii dau un pupic mămicii... - Tăticilor, nu? - Ba da, și tăticii primesc un pupic. Apoi spun „la revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru jucării și pentru mâncărică... - Ce înseamnă educatoare? - Educatoarele sunt niște doamne drăguțe care au grijă de copii atunci când mămicile și tăticii sunt la serviciu. Copiii trebuie să le asculte pe educatoare
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru jucării și pentru mâncărică... - Ce înseamnă educatoare? - Educatoarele sunt niște doamne drăguțe care au grijă de copii atunci când mămicile și tăticii sunt la serviciu. Copiii trebuie să le asculte pe educatoare ca pe mămicile lor. Educatoarele sunt un fel de mămică de la grădiniță. - Mami, ce e aceea o clasă? - Clasa e o cameră cu multe jucării. Copiii se așează la niște
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
vezi mai deaproape. Ei bine, într-o zi când priveai în jos, ai văzut pe mama și pe tata... - Pe mama și pe tata? Se miră Ingriduța. - Da. Și ai zis: Vaaai uite-o pe mămica mea! Uite- l pe tăticul meu! Ia să mă duc eu repejor la ei că tare singuri sunt peacolo fără mine. Și-ai venit pe lume! La început ai fost un sâmbure mic în burtica mamei. Ai stat acolo o vreme, ai crescut, ai prins
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să vorbească și se străduia so facă să meargă în picioare. Deși făcuse vârsta când ar fi trebuit să schițeze primii pași, fata întârzia. Dar Petrișor era perseverent și într-o seară, când, abia intrasem în casă, el îmi spuse: - Tăticule, rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
Dumnezeu. De asemenea, Andrei află că orice vis se poate împlini dacă-l rostești în rugăciune cu ardoare. Visul lui Andrei este ca tatăl său să se întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami? Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o uimea. Îi spuse surâzând: - Uite cum facem: eu mă rog, se roagă și tăticul, te rogi și tu, dar să îi spui și îngerașului tău să îl cheme pe frățiorul lui și atunci el nu va veni singur, va veni cu un copilaș care va fi frățiorul sau surioara ta. Din momentul acela, Angelica
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă toate în zâmbete și îmbrățișări. Hai, pune tristețea ta în inima mea și vei vedea! - Tată, inima ta e mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în birou, Rămas-am singur numai eu. Povestea mea începe așa, Când a venit fetița mea. Fetița mea. - Fetița mea, te-aș întreba Unde e mămica ta ? Mămica ta. - Mămica mea e pe peron, S-a căsătorit c-un domn, Tăticule. Tăticule, și știu, zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
birou, Rămas-am singur numai eu. Povestea mea începe așa, Când a venit fetița mea. Fetița mea. - Fetița mea, te-aș întreba Unde e mămica ta ? Mămica ta. - Mămica mea e pe peron, S-a căsătorit c-un domn, Tăticule. Tăticule, și știu, zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu te
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
așa, Când a venit fetița mea. Fetița mea. - Fetița mea, te-aș întreba Unde e mămica ta ? Mămica ta. - Mămica mea e pe peron, S-a căsătorit c-un domn, Tăticule. Tăticule, și știu, zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu te văd plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
întreba Unde e mămica ta ? Mămica ta. - Mămica mea e pe peron, S-a căsătorit c-un domn, Tăticule. Tăticule, și știu, zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu te văd plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu te văd plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți Eram în mare bucurie. Dar într-o zi tăticul meu A fost chemat la datorie. Măicuța mea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Și-aș vrea să nu te văd plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți Eram în mare bucurie. Dar într-o zi tăticul meu A fost chemat la datorie. Măicuța mea, când auzi, De plânsete sembolnăvi. Pe pat de moarte ea zăcea Și mie doar atât mi-a spus : „Fetița mea, eu am să mor, Rămâi orfană, ah, ce jale ! Rămâi copil al
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva cuvinte, face o cruciuliță, Înapoiază mistria și Îi Îmbrățișează, apoi Îi conduce spre ieșire; ei nu se uită Înapoi, Înaintează ca toți ceilalți, În bătaia vîntului, printre flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămas mai departe În slujba călugărițelor, spălîndu-le tuturor puștilor fețele cu buretele și privindu-i cum coboară din camionete care arătau ca niște cucoane cu hemoroizi. Camionetele astea se Înmulțiseră vertiginos. Erau acum o grămadă. Camioneta bleu a lui King (tăticul lui era diplomat nord-american); cea galbenă a fraților Otayza, care În loc de guvernantă aveau o educatoare nemțoaică; cea albastră a lui Penti, care avea o groază de surori la Villa María. Era imposibil să le ții minte pe toate. A lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțind cum Îi clocotește sîngele În vine. „Dacă m-ar vedea prietenii de golf s-ar prăpădi de rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]