1,069 matches
-
toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
se zice c-ar fi o cetățuie neagră... N-am văzut-o... De când a fost pe-acolo se știe c-a căzut într-un fel de nebunie întunecată și tăcută. Alții spun cumcă moșu-său Petru Rareș s-ar fi tăvălind pe-aicea în straie rupte de pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru Rareș... Poate că toate, cetățuia și locuitoarea ei; nu sânt decât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ales a acelor veniți în urmă, pentru că, nefiind destule locuințe și șezând ei vara în bordeie mocnite, mureau toți cu grămada. Cei ce erau spre moarte stăteau culcați unii peste alții și așa rămâneau și cadavrele în drum. Alții se tăvăleau pe jumătate morți prin strade și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a găsit Adrian, un coleg de-al nostru, apartamentul după ce-i dăduse cheia lui Johnny pentru o întrevedere: dezastru. Patul rupt, dulapul dizlocat, caloriferul smuls din perete și chiuveta îndoită. Ne povestea ăla cu o moacă năucită, iar noi ne tăvăleam de râs. ― Și mitocanul ce-a zis? se informează Ovidel. ― Ce să zic, mă, spune Johnny ( mitocanul, de!), era al dracului de sălbatică persoana, iar eu nu puteam să o tratez cu refuz. ― Bine, mă, da’ să rupi lucrurile? ― Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate. Zero, negativ, zice Curistul, schimbînd în același timp priviri cu Părințelul, n-am avut timp nici măcar să scotocim prin toate boarfele astea, recunoaște. Ghinion, spune Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii de ploaie. —Mda, confirmă Mark. Furtuni. Am văzut pe canalul Meteo că o să vină. —Ai văzut chestia asta? Apa începu să răpăie peste tot în jurul lor. — Și atunci de ce Dumnezeu ai vrut să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel dramatică decât atunci când Maria se desparte de Giuseppe, sau tatăl din film aleargă după hoțul care i-a furat bicicleta. Atunci muzica îți sfâșie inima. Când doi se iau la bătaie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gură: „Băiatul ar trebui să-și aducă fata încoace, să stea împreună pînă dimineață. Însă, dacă nu vrea, eu îl înțeleg. În casă la noi, se aude prin pereți totul.” „Ce să se audă? Că n-or trebui să se tăvălească neapărat aici.” Tata întorsese iarăși spre mine privirea aceea care însemna „sper că n-ai înțeles nimic”. Pe străzile din Brooklyn nu puteai să colinzi noaptea, ca la noi sau la Roma. Nu știai unde ajungi, iar unde ajungeai, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu atâta ușurință și este atât de bine Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul” și tu Încerci să scapi, dar te ajung din urmă, o palmă ca un trăznet te pune la pământ și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În lături și, fără să scoți un cuvânt, primești jetul murdar al unui camion care trece printr-o băltoacă În mare viteză. Tocmai azi să te tăvălească În noroi, tocmai azi, când colega ta de bancă ți-a strecurat În carnetul de note fotografia ei pe care scrie: nu uita originalul, tocmai azi te-au terfelit prin mizerie, fără să scoți un cuvânt, fără să poți riposta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
brutar. Cu urlete, sari din somn și din pat și Începi să explici visul tău năucitor. „Ce șah, băi, bucureștene, băi, ce crezi, că dacă ai lișeul, fași pi dișteptul cu mini, las’ că-ți arăt eu ții”. După ce te tăvălește prin iarba udă a nopții din fața pichetului de gardă, caporalul de schimb te trimite În post. Ești de gardă la drapelul unității. E trecut de miezul nopții, iar tu stai cu arma la picior, smirnă, În clădirea pustie a comandamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
totodată, ca pe un solemn angajament, voința nestrămutată de a construi un viitor luminos, de a-i da țării o tot mai tânără Înfățișare. O țară cu o economie industrial-agrară puternic dezvoltată Într-un ritm Înalt și armonios. TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-te În urmă, ai fi mirat de tine, de chipul tău lipsit de speranță, În timp ce cobori În liniște atingând ușor cu palma frunzele Înțepătoare ale tufelor de zmeură. Îi spui acelui chip: „Îți va veni și ție rândul să stai tăvălit În iarba Înaltă din vârful dealului Îmbrățișat de păduri. Doar viteza luminii ne mai poate mântui. Gândul, băiete, gândul.” Prin intermediul practicii sociale, Îndeosebi a practicii productive și a practicii revoluționare, omul transformă natura, societatea, condițiile sale de existență și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
încuviințat uimită. —Numa’ că noi nu râdeam din cauza cuvintelor, ci din cauza tupeului lui Alfie. Billy vinde prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză, doar mesajul ăla în toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar face, oare, tătuțu? Ar turna, oare, o găleată de apă clocotită peste cuplul năbădăios, care a luat-o razna? Ar pune mâna pe cuțitul lui - ori s-ar duce în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atâta tot. — AH, TICĂLOSULE! Păi de ce mama mă-sii să nu mă distrez și eu un pic! De ce până și cea mai măruntă chestie pe care o fac pentru plăcerea mea tre’ să devină imediat intolerabilă - în timp ce restul lumii se tăvălește râzând în mocirlă! Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și cu copiii ăia trei după ea, răi ca niște draci, pe care degeaba zice că-i educă. De mult i-a scăpat din mână, după cum o țin ei tot într-un balamuc și-o teroare, cerându-i bani și tăvălindu-se pe jos ca posedații ca să le ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i puțin lucru la ce o duce capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dispoziția până într-atât, că le vedea din nou disponibile, gata să-i asculte sfatul, măcar că nu găseau în treaba asta cu votul mai mult decât un prilej de râs pe deșelate, ceea ce nu-i de colea, oho, să te tăvălești pe jos de râs, una prinsese din zbor lozinca aia cu români, vi se pregătește ceva, dragă, acuma cu votu’, dragă, ce dracu’ să li se mai pregătească, în afară de să le-o dea prin gură și nu fi, fă, tâmpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toată familia celor fără familie. Copii, bătrâni trențăroși, cerșetori luați de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru’. Ăștia strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându-i cu tancurile. Cât de supărat pe viață să fii ca să întârzii pe-aici? Îl păștea o moarte stupidă, la grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său. Păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă că pe Velicu vroia el de fapt să se răzbune. D-aia venise... — Să-mi spui unde aș putea să dau de el, fetițo... Și iar se temu, de astă dată gândindu-se că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să facă moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la Jilava, unde unii dintre ei au fost uciși în bătaie, lesne putem să ne dăm seama ce ne așteaptă și de ce e în stare actuala putere neocomunistă, aleasă de popor prin vot liber... Citea, trăgând cu ochiul la câinele tăvălindu-se peste pragul ușii. Căzuse ca din pod, pe burtă sau pe spate, iar la greutatea și la gabaritul lui, n-ar fi de mirare să-și fi rupt ceva. Trebuie că s-au zdruncinat măruntaiele în el de Doamne ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]