1,606 matches
-
cu binele. Tatapopii a prins mișcarea și a făcut avere din comerțul cu sticle de lampă, fitil, gaz, felinare, lumânări. Nu s-a mulțumit cu atât. Toamna, mai ales, după ce fierbea mustul, oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băgat În seamă (căci Îmi era pus pe tavă fără măcar să mă obosesc a-l cere), Își vindea cartelele de masă și făcea foamea zile Întregi ori se oferea voluntar la cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săvârșit acest gest eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din imaginația mea nu se adeverea. Bătrânul ședea în capul mesei, dar... pe masă se găseau așezate cu tot dichisul încă trei tacâmuri. Am privit întrebător spre bătrân... --Ia loc colo, în capul mesei, dragule. Îndată vom fi serviți... “Adică cineva se află dincolo de ușa cuhnei și...” Nu am apucat să-mi termin gândul, că ușa la care priveam cu ochii dilatați s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei de dulceți, 1 sefertaș, o șe turcească cu tacâmul ei, doo vulpi”. Să știi, dragule, că din acel inventar mai aflăm și unele lucruri despre starea mănăstirii: „Mănăstire Aron Vodă s-au aflat negrijită și pe multe locuri tencuiala oborâtă, cu turnul descoperit, fără ogradă, casile vechi și mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
7269) și cel făcut de epitropii mănăstirii la aceeași dată găsim un lucru cu totul deosebit. Despre ce ar fi vorba, că m-ai făcut curios peste poate! La capitolul „Tij argint” - adică tot argint, găsim: „1 săcrieș cu tot tacâmul de herurghica de spitalii...” Ce înseamnă asta, fiule? Este vorba de o trusă de chirurgie completă... Asta este o dovadă că „spitalia” era ținută la mare cinste din moment ce i se dăruise de către vodă o asemenea trusă. Aș mai adăuga că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ei. Ceea ce m-a surprins. Fiindcă în capul meu continua să-l umilească pe Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de pâine și distribuind farfuriile cu unt și borcanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umilească pe Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de pâine și distribuind farfuriile cu unt și borcanele cu gem pe toată lungimea mesei. î„Poftim, pune asta în capătul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dentistul O’Dowd a întrerupt fimul horror care rula în capul meu. — Deci să ne-apucăm de treabă! Ce... ce înseamnă exact obturarea de canal? Preferam să știu ce se întâmplă cu mine. Scoatem afară miezul dintelui. Nervi, țesut, tot tacâmul! a zis el vesel. După care a început să foreze cu entuziasmul cuiva care montează rafturi. Când am aflat ce era pe cale să-mi facă, m-am cutremurat de groază, ridicându-mi umerii până aproape de tâmple. Aveam să suport o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku-Klux-Klan sau despre vânătorile de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci, au năvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere albă, înaltă. Masă lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbi, din nou, cretin, pierdută în coșmarul din fereastră. Când se va roti, din nou, spre încăperea festiv luminată, vor fi trecut două săptămâni. O seară festivă, de data asta. Masa de sărbătoare, acoperită cu damasc. A doua secvență: fără tacâmul din capul mesei. După înmormântare și după nuntă... O masă de despărțire în cinstea tinerei perechi care va părăsi, peste doar o zi, Bucureștiul. Tânăra soție nu suporta atmosfera balcanică a micului Paris, „gunoiul și glumele acestui târg de bețivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de după nuntă și de după înmormântare: până în zori. Prelungită prin abilitatea și eforturile noului cap de familie, Mircea Claudiu Vancea, grijuliu a nu pomeni de locul gol și de ceea ce gândeau toți, tot timpul, fără să exprime. Un loc gol, un tacâm lipsă. Întrunirea de familie se va târî, de bine de rău, până în zori. Greu își vor aduna puterile să rupă ceea ce de mult se rupsese. Abia dimineața, în stradă. Cele două perechi, familia Astrid Mircea Claudiu Vancea și viitoarea familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru puțin. Îmi zâmbește iar și se Îndepărtează, iar eu Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dovedit cât se poate de eficient. Nici n-am ajuns bine Înapoi la birou, și Conor a și Început să-mi trimită e-mailuri de scuze. Iar azi-noapte am făcut sex. De două ori. Cu lumânări parfumate și tot tacâmul. Cred că, probabil, Connor a citit undeva că fetelor le place să aibă În jurul lor lumânări parfumate, atunci când fac sex. Poate În Cosmo. Fiindcă, de fiecare dată când le scoate, Îmi aruncă privirea aia gen „Nu-i așa că-s băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până te pregătești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mână, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo când locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mâncare de nota zece, canapele și tot tacâmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi când vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zâmbește, iar eu Îi Întorc zâmbetul, extrem de mândră de mine. OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atât de mult să ajungem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca la un meci de tenis. Acesta mă privește, roșu la față de confuz ce e. De unde știe Jack Harper atâtea despre tine ? O, Doamne. Știu că fostul meu prieten Connor a absolvit Manchester University cu note destul de mari și tot tacâmul. Dar uneori se prinde atât de greu ! Capetele se răsucesc instantaneu către mine. — Eu... Simt furnicături de jenă În tot corpul. Fiindcă am... am... Nu pot s-o spun cu voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la discuțiile serioase. - Măi Lică, e nasol. Fata asta trebuie să fugă la turci. - Da’ ce-a făcut? - E urmărită de poliție acolo la ea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]