2,970 matches
-
lasă lectorul așa cum l-a găsit. O cută întrebătoare pe frunte, un neînțeles trecut prin cuvînt în lumină, o formulă nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic, lumea interioară s-a clarificat sau tocmai se clarifică măcar cu o centimă purtătoare de sens. Lectura ca un schimb acut și irepresibil de alertă, de emoție, de înțeles.“ (p. 53) Din păcate
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Pătulescu îl lasă pe cititor cum l-a găsit, cel mult mai obosit în cazul în care are răbdarea de a parcurge volumul. Acolo unde există enumerări, acolo nu poate fi alertă, ci doar cortegiu flasc de sintagme banale („bucurie tandră“, „zvîcnet cald“ etc.), uimitoare fiind neputința autorului de a anticipa impresia pe care o lasă. E un fel de ecranare afectivă care îi dă iluzia că scrie încordat și fluent, cînd tocmai aceste două condiții lipsesc din paginile de față
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Marina Constantinescu Nu știu de ce, dar în ultimul timp, la sfîrșitul fiecărui an îmi spun „ce greu a fost...” și sper în unul nou, mai tandru. Un sentiment recent. Apăsător, însă. Îmi doresc mereu să mă contaminez de la cîțiva prieteni ceva mai optimiști. Entuziasmul schimbării nu ține mult. În jur, multă agresivitate și foarte puțină generozitate. Raportul este dezarmant. Salvarea este pe cont propriu. Dacă mă
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
mai mic dintre fii lui Nicolae Lahovary, o bijuterie, un teatru unic, splendid, care ne bucură și astăzi privirile, sufletele... Mai multe, mult mai multe despre o seară de grație, la începutul anului pe care, cum spuneam, îl aștept mai tandru, mai îngăduitor cu mine, cu cei pe care mă străduiesc și învăț să-i iubesc. Din iubire vine totul. Fără iubire nu există decît iluzii multe și deșarte. Asta spune Radu Beligan la nouăzeci și trei de ani. Sărbătorit de
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mâini.) ea a coborât în soare/ și în urechi purtând o flacără neguroasă.” Nu mi-aș fi amintit, poate, de acest poem și n-aș fi detectat, poate, nota lui tandru ironică dacă nu mi-ar fi atras atenția în sensul acesta volumul de convorbiri cu Mircea Ivănescu apărut de curând la Humanitas, Măștile lui M.I.. Este vorba despre o serie de cinci dialoguri pe care Gabriel Liiceanu le-a purtat
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
mâine dimineață ești sechestrat”. Și s-a ținut de cuvânt. Cinci zile și cam tot atâtea jumătăți de nopți cât am stat la Vârșeț am fost nedespărțiți. Chiar și pe „Culă” am urcat împreună. Era tânăr, entuziast, un histrion ludic, tandru și ironic, căruia îi plăcea teribil să se joace, să se ascundă sub diferite măști. La acest șir de atribute am fost tentat, în prima clipă, să adaug că e și un boem înnăscut. Dar nu, chiar dacă afișa o atitudine
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
liceul Jules-Ferry...”. Și asta m-a surprins în asemenea măsură încât mi-a venit brusc să izbucnesc în hohote de râs. Îmi zâmbea și mă privea drept în ochi, o privire tot atât de limpede ca aceea a mamei mele, dar mai tandră, mai atentă. M-a întrebat și despre situația mea familială. Mă simțeam în siguranță și am reușit să-i ofer câteva informații precare: mama se trăgea din satul Sologne, acolo unde un domn Foucret, director la Moulin-Rouge, deținea o proprietate
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
și de măști, Horațiu Mălăele îi dă o bogăție fantastică de chipuri și de ipostaze lui Hlestakov al său, din Revizorul său de la Comedie. Ne-am rătăcit, de cîteva ori, împreună, în buzunarele cu povești din sufletul nostru. Timid și tandru, a agățat, deasupra patului băiatului meu un tablou, „Atelier”, șoptindu-i, altfel spus, cît de minunată este intimitatea unui artist. Cît de simplă și cît de plină de el însuși. Luca al meu a crescut cu ochii pe această imagine
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
făcute, cândva, de autor. Sau sugestia unei presiuni exercitate continuu de șocul sinuciderii fratelui mai mare, Emil (despre care, la data aceea, când volumul recuperator Artistul și moartea nu fusese încă publicat, abia dacă se știa). Apoi atunci când invocă, aproape tandru, prietenia care-l leagă, de aproape patru decenii, de Mircea Ivănescu. O prietenie „esențială” (în cuvintele lui Matei Călinescu), rămasă intactă chiar în anii exilului, și din care, totuși, nu ni se împărtășește mai mult decât este decent să ni
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
a alcătui concomitent cea mai vulnerabilă și cea mai sigură pavăză a ființei. O dorință lascivă e trasă în următorii termeni: „Aș vrea să duc cu mine în noaptea placentară/ ceva smerit din tine, mirosul tău de fiară/ și gînguritul tandru al sînilor răpiți/ de pumnii mei, agonici cîndva și fericiți” (Aș vrea să duc). Impulsurile instinctuale se asortează cu decorul cosmic, întrucît poetul se vede „trăgînd mărgeaua globului stinsă după mine/ în biliardul hulpav de galaxii feline” (ibidem). Poetul Radu
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
fum, mișcă-te, ești acum, ai fost descris și nu mai ai nimic carapus bermudensis Tata și mama cu săbii de foc ne poartă de grijă. Strigăte de luptă. Mulțumim cerând, ne îmbrăcăm în bleu marin. Sunt eroi și sunt tandri, vai de cel sfios; ne dau ce vor ei, ne iau ce ne trebuie. Într-o zi ușile vor rămâne deschise, cheile boante. Ne-au părăsit pentru o viață mai bună. Familia, o treaptă pe scara spiralată. Cine sfințește atomii
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
soartă nenorocită// nu contribui și tu la nefericirea lor/ iubește-le dacă poți, dacă nu/ treci mai departe/ însă ai grijă de ele/ nu te gândi niciodată mai întâi la tine/ o vor face ele cu asupra de măsură/ fii tandru cu ele protejează-le/ nu le minți/ nu le vorbi urât/ nu cumva să le lovești/ nici măcar cu o floare/ iar de vei călca strâmb nu lăsa să se vadă// dacă e nevoie/ iubește-le ca și cum le-ai iubi cu
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
fulgere sferice, v-uri ale viului viermișori ai genelor ne mușcă/ sângele transparent - putrezim/ ne trezim în memoria ta,/cum în memoria leului din cușcă.// cum mai noi Alexandrii în mai vechi Alexandrii,/ cum anii cei stinși în anii cei tandri,/cum Mântuitorul de lemn plutitor printre scafandri,/ putrezim, ne trezim în memoria ta,/ cum în aerul umed trenurile cu etaj,/ cum în toamna din moarte vapoarele cu talaș / cum magazia înmiresmată cu mere de sub/ biblioteca din Blaj.// nu duce de
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
egalitarismului proferat de corecții moderni se simte cu ochiul liber în limba de lemn pe care adepții curentului o folosesc în chip comic. De pildă, grija de a nu nedreptăți semenii bătuți de soartă merge pînă la propunerea unor eufemisme tandre cînd e vorba de meserii considerate de obicei ca inferioare. Așa se face că „hingher” devine „funcționar al controlului canin”, „gunoier” e sinonim cu „ofițer sanitar” și „cioclu” e totuna cu „agent funerar”. Un handicapat e de fapt o „persoană
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
un premiu VMA. Pe lângă această tunsoare care a atras atenția asupra ei, Rihanna a mai făcut un gest care a fost interpretat de critici ca fiind o împăcare cu fostul său iubit, Chris Brown. Focoasa brunetă l-a îmbrătișat foarte tandru pe artist fiind foarte aproape de el. Gurile rele spun că iubita actuală a lui Breezy a fost foarte deranjată de gestul pe care l-a facut Rihanna.
Apariţie neobişnuită la MTV VMA 2012! () [Corola-journal/Journalistic/57614_a_58939]
-
adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de iluzii de care ești înconjurat, căci simți cum în jurul tău se face un pustiu pe care nu-l mai umplu decît gesturile grijulii ale apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu au tactul de a părăsi mai repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e încercarea de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
să cunosc chiar literatura bizantină, pe care eu nu puteam s-o citesc decît în franceză.“ (p. 103) Sub unghi psihologic, Paul Miron are un ochi îndeosebi clement, dispus a vedea în oameni calității și nu defecte, de aici umoarea tandră a cărei blîndețe se răsfrînge asupra personajelor pe care le descrie, puțini fiind aceia care au parte de încondeieri aspre (Constantin Virgil Gheorghiu sau Petru Dumitriu). Paginile cele mai reușite sunt cele portretistice, în memoria cititorului întipă- rindu-se figura lui
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
copilului care a fost. Mama îi verifică mâinile înainte de a se așeza la masă să vadă dacă sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a murit pe nesimțite în fața televizorului urmărind un program de patinaj artistic. Mama răspunde la aceeași întrebare și fiul
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
cu ochi mari și voce blîndă. Îl zdrobeai mărunțindu-l meticulos, convins că i-ai înfrînt ultima fibră de împotrivire, și întorsul din morți nu numai că își revenea, dar chiar mărea pragul de opunere. Aducea cu un lemur zîmbind tandru în ciuda amintirilor care îl legau de tărîmul umbrelor. Sub unghi ideologic, Calciu a fost oponentul absolut, căruia cu greu îi poți găsi un egal în epocă: un Vasile Paraschiv sau un Grigore Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
eram studentă, am avut și un Profesor particular, cum îi spuneam eu. Un om formidabil de la care am învățat mult și multe, care a rezistat treisperezece ani în cele mai cumplite închisori comuniste și care a rămas luminos. Senin, generos, tandru, plin de umor, deschis și nobil. L-am urmărit o perioadă îndelungată și nici nu am găsit răspunsul cum a putut Marcel Petrișor și alții ca el să nu se usuce, să nu se strice la suflet, la ochi, la
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
periculos, prin tot ceea ce a făcut din el un mare intelectual, în sensul bun de odinioară. În public, în pofida reticenței de a nu se transforma într-un spectacol, își fascina auditoriul cu o prezență de neînlocuit care avea ceva supranatural, tandră și stranie totodată. În ambele cazuri a fost ființa umană cea mai impresionantă pe care am avut norocul s-o cunosc. Și asta din primul moment, la sfârșitul tristei toamne a anului 1956, într-o cafenea din Paris cu nume
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir cu fir, cu o infernală aplicație. Când credem că spectacolul s-a
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
mostre de travaliu care nu încap în limitele unui exercițiu satisfăcut de sine, ca o activitate de fitness, fără acoperire morală. Peste tiparele unei volumetrii inconturnabile, artistul își hotărăște să cumuleze variațiuni opționale, să se aplice nebănuit structurii, grijuliu, aproape tandru, să o învelească în straturi de pastă colorată, anume exemplificînd diverse stadii de diluție. Menajează alcătuirilor sale un fel de planturos ingenuu, una lîngă alta, ar compune o neștiută scenografie, ce nar avea a se dezice de imbolduri verosimile, dinspre
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
ce-i drept mai indulgentă); iar savoarea cărții stă, într-o foarte mare măsură, în stilul și registrul tuturor acestor observații: dur et pur, cum spun francezii, plin de asocieri privilegiate de cuvinte/imagini/realități, șăgalnic și solemn, țepos și tandru. Surprinzător sau nu, aș spune că Eleganța ariciului poate fi numit, până la urmă, un roman de dragoste. O neașteptată și sofisticată relație se naște și între Renée și cel de-al doilea personaj care reușește să o „deconspire” - domnul Kakuro
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură temperamentală apolinică și raționalizantă, G. Dimisianu este unul dintre cronicarii literari ai perioadei postbelice care au reușit să apere și să ilustreze cu strălucire ideea
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]